fetiţa mângâie şiragul de perle. se crede lebădă.
buni tu ai lucrat la combinat. nu. nenea tu ai lucrat la combinat. nu. baiatu’ ai lucrat la combinat. nu.
buni uite merge trenul celălalt. nu. mergem noi. aaaa nici n-am simţit.
zâmbesc. niciodată nu simţimt. ne trezim mergând spre ceva niciodată spre cineva.
oprire de câteva minute. aprind o ţigară lângă un marfar cu motorină. imaginez o explozie metalul incadescent mă despică. ca pe sorin când l-au cusut la mijloc cu o strună groasă lasă că nu se vede sub costumul de mire mi-a zis legistul.
precis aşa este. moartea e ca un fel de căldură ca atunci când ţi-e frig te înveleşti cu tot pământul transpiri şi transpiraţia ta hrăneşte plantele.
fetiţa lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de raţă ca un arhanghel gâtuit de emoţie.
ai văzut cum arată noaptea un trailer plin cu autoturisme. parcă ar fi spinarea unui bunic pe care nepoţii se joacă de-a cavalerii.
mă uit la cer şi cerul mi se pare o vacă cu un milion de ugere. sau un hipodrom.
undeva într-o curte o sperietoare de ciori. seamănă cu o găină fără cap. cu găina pe care tata a tăiat-o într-o dimineaţă de paşti pe vremea când paştele mirosea a spirt. tata turna spirtul în tavă restul sticlei îl filtra prin pâine turna cafea apoi trăgea o duşcă se strâmba de parcă ar fi vrut să vomite. mâinile nu-i mai tremurau. tata avea un prieten poliţai. o dată a venit în vizită la noi. de frică am căzut cu fundul în găleata cu apă. au râs toţi eu am plâns. de ruşine m-am ascuns sub masă prietenul poliţist mi-a dat pistolul să mă împace. atunci sub masă i-am împuşcat pe toţi. mai ales pe tata în el am tras cinci gloanţe. de fiecare dată a tresărit ca o găină fără cap.
buni stă crăcănată pe banchetă. între picioare o sacoşă cu prosoape. parcă ar vrea să nască dar nu iese niciun prunc. printre ciorapii negri şi rupţi i se văd picioarele negre şi crăpate.
toţi se holbează în întunericul de afară. mă întreb la ce se uită pe geam doar reflexii de oameni niciunul real.
visele mele se complică întotdeauna. la început totul e simplu orice început e simplu. ajung în creierul munţilor văd o gaură într-o stâncă îmi spun că acolo e peştera mea. după o vreme îmi spun că nu mi-ar strica nişte apă. imaginez o cascadă subterană. apoi îmi spun că vreau şi curent electric. imaginez un generator pe motorină. visul se complică problema cea mai importantă e să nu-mi dea oamenii de urmă. acum că eşti tu îţi dai seama că trebuie să iau visul de la capăt. să-l fac pentru două persoane.
clădiri în renovare. schele şi var. oamenii de deasupra se sprijină pe oasele celor de dedesubt.
stau lipit de perete sunt un perete. coniac unirea şi crenvuşti. muncitorii râd gros mi-e foame. foarte foame. îmi vine să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură. mâna mea e pasca şi oul pe care-l ciocnesc în tăcere cu toţi absenţii.
timpul se scurge lent ca serul dintr-o perfuzie. suntem de gardă. schimbăm sonda timpului şi paraliticului. vezica timpului s-a umplut. când se sparge atunci ştim. timpul nostru s-a împlinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu