joi, februarie 26, 2009
vineri, februarie 13, 2009
omul care vorbea singur
el era diferit.
dimineaţa se ducea în gară număra oamenii din vagoane. în zilele acelea nu mînca. el îşi spunea că oamenii îi sînt de-ajuns. chiar îşi propunea ca din momentul acela să trăiască numai cu oameni.
femeia lui n-avea nume. de mică părinţilor le-a fost frică să-i pună un nume de teamă să n-o dorească toţi bărbaţii. doar cînd era obosit îi dădea nume ca să poată visa.
el a iubit atît de mult încît ceilalţi îi spuneau omul ca patru inimi. seara cînd se întorcea de lucru voma în plină stradă. voma sînge chipuri păsări şi tot ce mai strînsese în el peste zi.
pentru el nu era cale de întoarcere. cînd făcea un pas în urma lui drumul se închidea ca o uşă. cînd îi mergea bine împărţea batoane de susan pe stradă cînd îi mergea prost se învîrtea în jurul femeii sale şi se închipuia pămînt gravitînd.
duminica îşi închipuia că venele lui sînt un port în care acostează nave iar marinarii rostesc memorabile cuvinte de despărţire.
problema lui era că nu-şi aducea aminte dacă are mîini îndeajuns ca să cuprindă lumea în braţe şi să-i cînte de leagăn.
cel mai mult îşi dorea o fetiţă pe care s-o ia după-amiaza de la şcoală şi să-i arate în cîte culori moare soarele.
îşi ţinea legat numele cu o zgardă de teamă să nu fugă într-o zi şi să nu se mai recunoască.
n-avea nimic de uitat de păstrat copiii spuneau despre el că poate să facă bărcuţe din frunze şi că nu a mîncat niciodată castane prăjite.
într-o zi se uita în oglindă a văzut încă un chip a deschis oglinda şi-a intrat după el. nu l-a plîns nimeni. de-atunci doar vagoanele aşteaptă în gară pe cineva să trăiască numai cu oameni.
dimineaţa se ducea în gară număra oamenii din vagoane. în zilele acelea nu mînca. el îşi spunea că oamenii îi sînt de-ajuns. chiar îşi propunea ca din momentul acela să trăiască numai cu oameni.
femeia lui n-avea nume. de mică părinţilor le-a fost frică să-i pună un nume de teamă să n-o dorească toţi bărbaţii. doar cînd era obosit îi dădea nume ca să poată visa.
el a iubit atît de mult încît ceilalţi îi spuneau omul ca patru inimi. seara cînd se întorcea de lucru voma în plină stradă. voma sînge chipuri păsări şi tot ce mai strînsese în el peste zi.
pentru el nu era cale de întoarcere. cînd făcea un pas în urma lui drumul se închidea ca o uşă. cînd îi mergea bine împărţea batoane de susan pe stradă cînd îi mergea prost se învîrtea în jurul femeii sale şi se închipuia pămînt gravitînd.
duminica îşi închipuia că venele lui sînt un port în care acostează nave iar marinarii rostesc memorabile cuvinte de despărţire.
problema lui era că nu-şi aducea aminte dacă are mîini îndeajuns ca să cuprindă lumea în braţe şi să-i cînte de leagăn.
cel mai mult îşi dorea o fetiţă pe care s-o ia după-amiaza de la şcoală şi să-i arate în cîte culori moare soarele.
îşi ţinea legat numele cu o zgardă de teamă să nu fugă într-o zi şi să nu se mai recunoască.
n-avea nimic de uitat de păstrat copiii spuneau despre el că poate să facă bărcuţe din frunze şi că nu a mîncat niciodată castane prăjite.
într-o zi se uita în oglindă a văzut încă un chip a deschis oglinda şi-a intrat după el. nu l-a plîns nimeni. de-atunci doar vagoanele aşteaptă în gară pe cineva să trăiască numai cu oameni.
miercuri, februarie 11, 2009
heart shaped glasses
nemîncat de patru zile. mda. dacă aş avea un playlist ar fi o singură piesa: i feel good.
nici măcar nu mă doare aşa de tare încît să cad decent pe stradă de beat ce sînt.
la o adică ce? taică-su a batut-o cînd a aflat că nu mai e virgină şi n-a vrut să mai pomenească de mine. apoi vine într-o duminică unul la ea şi totul se duce dracului.
da alma şi cînd a văzut numele tău mi-a zis că ne potrivim perfect.
adică tu cele şapte pisici ale tale şi eu cu idioţenia că oamenii sînt frumoşi doar dacă au trei straturi de pămînt peste ei.
nici nu mă doare aşa tare încît să cred ce spune ministrul mediului că în următorii 20 de ani ne vom deşertifica. nu mă doare aşa de tare încît să urlu decent ca să-l putem cataloga drept urlet.
aş fi vrut să văd turtles can fly. can i fly?
mi-aduc aminte cînd am fost în austria la catedrala din melk stăteam la fîntîna arteziană şi culegeam şilingii pe care austriecii îi aruncau în fîntînă să le poarte noroc. probabil de-acolo mi se trage. da alma în sfîrşit o femeie căreia să-i pot spune pe nume pe numele ei de femeie. a nu ţi-am spus că într-un moment de tîmpenie m-am suit pe statuia sfîntului gheorghe din pesta şi-am rămas agăţat de coada calului pînă au venit pompierii să mă coboare.
astăzi inventez personaje. adică tu alma exişti doar pentru că în ţeasta mea meşteşugarii s-au pus pe treabă şi au desenat pe hîrtie un chip. bizarerii. nu mă lua în seamă. acesta e un fel de a vorbi singur. nimic mai mult.
mi-am dat seama că viaţa e o repetiţie. dar nu prea ştiu pentru ce. poate pentru un spectacol cu tudor gheorghe care nu mai are loc. poate o repetiţie pentru o moarte mai senină. ce ştiu eu. eu nu ştiu nimic. eu sînt peter pan.
sau poate că e o repetiţie pentru alte vieţi în care punem oamenii în mişcare doar cu puterea gîndului. hm. i.m running out of options.
hai să vorbim despre tine. uneori mi te închipui ca un videoclip de marilyn manson în variantă necenzurată. sau ca o doză de bere neagră băută dis-de-dimineaţă. da alma tu nu exişti dacă nu vreau.
mi-aş face o funie din toate momentele în care am crezut în oameni şi m-aş spînzura. nu ştiu găsesc eu un loc. de barba lui dumnezeu dacă o fi avînd barbă de mîinile tale de ceva găsesc eu nu duc lipsă de imaginaţie. ca de exemplu una care s-a culcat cu altul de ziua mea. sau alta care s-a culcat şi ea cu altul pentru că semăna cu mine. astăzi sînt calm. astăzi nu scriu. astăzi vreau să spun lucrurilor pe nume.
sau poate am să încep să cred în ceea ce spune ministrul mediului. că în 20 de ani ne vom deşertifica şi asta nu se rezolvă cu fonduri europene.
mă gîndesc daca mi-ar sta bine cu ochelari. tu îmi spui că sînt un bărbat frumos roşesc schimb subiectul. da alma sînt peter pan. and i can fly.
nici măcar nu mă doare aşa de tare încît să cad decent pe stradă de beat ce sînt.
la o adică ce? taică-su a batut-o cînd a aflat că nu mai e virgină şi n-a vrut să mai pomenească de mine. apoi vine într-o duminică unul la ea şi totul se duce dracului.
da alma şi cînd a văzut numele tău mi-a zis că ne potrivim perfect.
adică tu cele şapte pisici ale tale şi eu cu idioţenia că oamenii sînt frumoşi doar dacă au trei straturi de pămînt peste ei.
nici nu mă doare aşa tare încît să cred ce spune ministrul mediului că în următorii 20 de ani ne vom deşertifica. nu mă doare aşa de tare încît să urlu decent ca să-l putem cataloga drept urlet.
aş fi vrut să văd turtles can fly. can i fly?
mi-aduc aminte cînd am fost în austria la catedrala din melk stăteam la fîntîna arteziană şi culegeam şilingii pe care austriecii îi aruncau în fîntînă să le poarte noroc. probabil de-acolo mi se trage. da alma în sfîrşit o femeie căreia să-i pot spune pe nume pe numele ei de femeie. a nu ţi-am spus că într-un moment de tîmpenie m-am suit pe statuia sfîntului gheorghe din pesta şi-am rămas agăţat de coada calului pînă au venit pompierii să mă coboare.
astăzi inventez personaje. adică tu alma exişti doar pentru că în ţeasta mea meşteşugarii s-au pus pe treabă şi au desenat pe hîrtie un chip. bizarerii. nu mă lua în seamă. acesta e un fel de a vorbi singur. nimic mai mult.
mi-am dat seama că viaţa e o repetiţie. dar nu prea ştiu pentru ce. poate pentru un spectacol cu tudor gheorghe care nu mai are loc. poate o repetiţie pentru o moarte mai senină. ce ştiu eu. eu nu ştiu nimic. eu sînt peter pan.
sau poate că e o repetiţie pentru alte vieţi în care punem oamenii în mişcare doar cu puterea gîndului. hm. i.m running out of options.
hai să vorbim despre tine. uneori mi te închipui ca un videoclip de marilyn manson în variantă necenzurată. sau ca o doză de bere neagră băută dis-de-dimineaţă. da alma tu nu exişti dacă nu vreau.
mi-aş face o funie din toate momentele în care am crezut în oameni şi m-aş spînzura. nu ştiu găsesc eu un loc. de barba lui dumnezeu dacă o fi avînd barbă de mîinile tale de ceva găsesc eu nu duc lipsă de imaginaţie. ca de exemplu una care s-a culcat cu altul de ziua mea. sau alta care s-a culcat şi ea cu altul pentru că semăna cu mine. astăzi sînt calm. astăzi nu scriu. astăzi vreau să spun lucrurilor pe nume.
sau poate am să încep să cred în ceea ce spune ministrul mediului. că în 20 de ani ne vom deşertifica şi asta nu se rezolvă cu fonduri europene.
mă gîndesc daca mi-ar sta bine cu ochelari. tu îmi spui că sînt un bărbat frumos roşesc schimb subiectul. da alma sînt peter pan. and i can fly.
duminică, februarie 01, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)