joi, aprilie 30, 2015

autobuzul cu tata



uneori mi se face dor de spitalul st. Helier și
de ambulanțele cadrilate care-mi păreau niște conserve cu carne de vită
pe care le primeam de la o mătușă cu pile
înainte de 89
mi se face dor să alerg după taxiuri negre conduse de raj kapoor
așa cum fugeam cînd eram copil după autobuzul cu tata
pe-atunci lumea mea se compunea din mămaia tătaia mămica lucica
și autobuzul cu tata
treceau zilele ca niște mașini cu numere poloneze din care străini
aruncau bomboane cînd le făceam cu mîna
acum trec zilele ca niște convoaie umanitare spre oameni
prea mîndri să spună că sunt străini
lumea mea se compune din descompuneri și
un cireș căruia obișnuiesc să-i vorbesc noaptea
ca unui copil:
tăticule cît ai crescut
pfff te-ai făcut mai mare ca mine

cel mai mult mă întristează oamenii
care caută oameni cu îndîrjire de parcă
ar căuta sisteme solare
concep teste măsurători și tipare în speranța
că ceva le va purta numele mai departe fără să le mai pese
că cineva îi strigă deja pe nume
e ca la ora de sport din generală
cînd stai pe margine înfrigurat și
aștepți în zadar să te strige căpitanul echipei
să intri-n teren să le arăți ce poți
ei să se minuneze și să se-ntrebe
ce s-ar fi făcut
fără tine

cînd plouă pe vauxhall bridge
mi se pare că ceru-i autobuzul cu tata
iar dumnezeul un copil care scotocește prin oameni
ca printr-o sacoșă cu de toate

miercuri, aprilie 29, 2015

descoperire de cont



în fiecare dimineață îmi spun
uită tot ce știi despre oameni
pentru ei nu ești decît o creanță
pe care dumnezeu le-a cedat-o de teamă
să nu pară un executor fără suflet
neputincios nu-ți rămîne altceva de făcut
decît să-i iubești de stingi
pînă se va fi stins
datoria care te ține în viață

așa că sufletului îi pun cu grijă un trup
de parcă-aș lipi urechea lui malhus spunînd cu blîndețe
întoarceți-vă înima-n piept
căci cine-și arată dragostea
de dragoste va pieri

luni, aprilie 27, 2015

25 mm tokarev




am început să mă întreb tot mai des
ce-aș face dacă aș ști cînd o să mor
oare mi-aș petrece restul zilelor făcînd tot ce-mi trece prin cap
sau aș face aceleași lucruri ca pînă acum
de data asta
fără greșeală
de prea multe ori m-am bătut cu pumnul în piept
și-am vorbit despre moarte ca despre un somn uriaș
pe care pescarii se jură că l-au scos la mal dar n-au martori
de prea puține ori am văzut cum
se moare

dacă mi-ar folosi la ceva m-aș da de trei ori peste cap
și m-aș preface în umbră pentru cei care își caută un aproape
sunt din ce în ce mai convins:
să ceri oamenilor puțină apropiere
e ca și cum ai scurma în pămînt un fel de tranșee
în care dacă nu te prinde înghețul îți pregătești tîmpla
pentru un glonț rătăcit
ca și cum ți-ai pregăti casa pentru
oaspeți întîrziați

joi, aprilie 16, 2015

acolo unde se duc jobenele fără magie să moară



se întîmplă o zi
ca fierbințeala pielii cînd stai prea mult timp nemișcat
ca transpirația rece a abstinentului cu paharul în față
pui în balanță
tot ce-ai avut și tot ce-ai fi putut avea dacă
respectai planul
îți spui că nu se poate că viața înseamnă mai mult decît
să te nași pentru ca alții să aibă la ce să se întoarcă acasă
să dai naștere pentru ca tu să ai la ce să te întorci acasă
fericit că cineva îți va duce mai departe numele carnea și
cartela pre-pay
îți spui că viața înseamnă mai mult decît
să te stingi înconjurat de oameni pe care aproape-i distingi
și pe care aproape i-ai cunoscut
își suflă nasu-n batiste de unică folosință pe care scrie
atît ți-a fost scris
de parcă moartea e un îndreptar ortografic
unde se spune negru pe alb
că viața ta e o cratimă necesară cînd vrei să scrii prescurtat
dumnezeu

și se întîmplă o zi
în care ți-e dor de lucrurile mărunte care te-au făcut mare
posterele cu marele canion și preerii texane unde visai
c-o să fugi și-o să te însori cu nșo-ci
teama că dacă scapi vaca-n lucernă o să-i crape burta
zilele de marți cînd te rugai la sfîntului anton să găsești
în guma ulker o surpriză cu ruud gullit
nopțile de miercuri cînd fetele de la pedagogic aveau
intrare liberă la discotecă
șinele de cale ferată despre care spuneai că sunt
suflete pereche

nici măcar cînd sfîrșitu-i aproape
nu-i bine să te gîndești la ce-ai avut
e ca atunci cînd încasezi lichidarea
plătești facturile iar cînd te uiți ce-ți rămîne
 îți smulgi părul din cap apoi urli
așa nu se mai poate
să fii om
de pe-o zi pe alta