bună dimineața doamne din nou
credeai c-ai scăpat?
vorba aia
nu te pune cu păcătosul că are mintea odihnită
am să continui să te bat la cap
până mă mântuiești ori ai să urli ca oamenii
io te-am făcut io te omor
da’ mai calm
(îmi permit o sugestie: te-am făcut din țărână
în țărână te-ntorc)
probabil te-ai săturat să mă tot vezi
înfipt la porțile cerului mai constant
ca un soare de iulie
n-am ce să-ți fac de aia ești Dumnezeu
dar ia și tu partea paharului plină
dacă nu erai tu oamenii ăștia săraki
s-ar fi învârtit ca nebunii în cerc
așa cum făceau urșii eliberați de la zoo
probabil știi pe de rost ce am de spus
ca atunci când fără motiv
toată ziua îți umblă prin cap
un refren idiot
uneori înainte să-ncep
mă umflu în pene ca fariseul din templu
așa cum el mulțumea că nu e ca vameșul
păcătos
și eu sunt mândru că nu sunt ca alții
nu-ți cer nimic
doar îți mulțumesc pentru ziua de ieri
pentru că mi-ai îngăduit ziua de azi
pentru că i-ai mai lăsat și pe-ai mei
încă o zi lângă mine
îmi scutur capul
de parcă aș șterge un comentariu
lăsat la nervi sub o postare pe Facebook
o iau de la capăt:
am păcătuit împotriva și a cerului
ia-mă ca pe un zilier al tău
mă opresc
băiete avem deja o problemă
o voce din capul meu ca un angajator
plictisit de cv-uri întreabă superior
da’ ai făcut ceva să te-ndrepți?
că nu ne doare gura să spunem
îmi pare rău și nici pieptul când
ne batem cu pumnul
părerea de rău fără schimbare
e ca berea fără alcool
îmi scutur iar capul și-o iau de la capăt
am păcătuit împotriva și a cerului
ia-mă ca pe un zilier
nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu
dar spune numai un cuvânt și se va vindeca
sufletul meu
apoi încerc să pun tot sufletul meu
când încep tatăl nostru
ne iartă nouă greșelile precum
și noi iertăm greșiților noștri
(aceeași voce tembelă începe să râdă:
să mori tu! pe cine-ai iertat
ultima oară?)
iau de la capăt
împărăția și voia ta
bucură-te marie
și slavă tatălui
și psalmul 51
și 23
ca să ies din zona mea de confort
încep și psalmul 103
avântul și aripile mi se frâng
la versetul 4
scrie negru pe alb
el îți răscumără viața din adâncuri
încep să caut avid și alte litere lipsă
vezi doamne?
dacă ar fi trecut manuscrisul prin mâinile mele
nu s-ar fi întâmplat asta la corectură
partea bună din mine
și partea rea se iau la harță:
partea rea mă face cu ou și oțet
băi idiotul pământului te crezi
președintele academiei române?
poate de aia n-a vrut Dumnezeu să ajungă
la mâna corecturilor tale
la cât ești de repezit și la câtă poezie
ai publicat în vers alb
nici nu mai știi ce-s alea semne de punctuație
ba mai ai tupeul să crezi
că asta e rugăciune când de fapt
tu vânezi litere lipsă
partea bună încearcă să-mi ridice moralul
se chinuie să-și aducă aminte
cum se numea președintele italian
care când începea rozariul
se întreba ce mai au gând rușii
sau americanii
ca să se roage în tihnă înainte de fiecare mister
zicea doamne ai grijă tu
și de americani și de ruși
eu acuma mă rog mamei tale
în cele din urmă ajung la un armistițiu fragil
Domnul doar te încearcă ispita
e treaba diavolului
te ispitește s-o lași mai moale
oricum nu știi să te rogi
arată-mi tu mie vreun om
care știe rugăciunea perfectă
așa că doamne primește
bazaconia asta
cu litere lipsă cu tot
