ce-aș vrea să mai fiu cînd voi crește mare

de la o vreme în mine s-a furișat o tristețe

ca o bufniță ce se ascunde în vizuina părăsită

a unui cîine de preerie

o tristețe ce mă lasă așa de perplex

că încurc toate lucrurile

mucalit cum mă știu

las timpul să treacă de parcă-aș fi un domn educat

ce deschide ușa unei domnișoare de pension

în zilele în care nu-mi iese nimic

mă resemnez ca un suporter dezamăgit că nici anul acesta

liverpool n-a luat titlul

mă întreb în neștire încotro s-o apuc

nu pentru că aș avea vreo direcție

ci pentru că am verificat cerul cu polobocul

și-am văzut că nu-i drept

cînd eram copil visam să am o canisă

și să devin un musher dat dracului

cînd particip la competiții cu sănii

trase de sfinți

acum

cînd voi crește mare aș vrea să fiu

tîlharul din dreapta crucii

măcar așa să-mi recunosc viața mea anapoda

să spun doamne adu-ți aminte de mine cînd ești în rai

deși mi-e că aș fi ultima grijă a lui

pentru că pereții trebuie îndreptați

iar în rai se ajunge dacă ai oameni

care să creadă în tine

ce-aș vrea să fiu cînd voi crește mare

lucrurile bune nu se întîmplă celor

ce știu să aștepte

lucrurile bune se întîmplă celor ce nu așteaptă nimic

pentru că a lor este  împărăția cerurilor

și pentru că pînă la dumnezeu te mănîncă toți sfinții

dumnezeu le dă de toate pe pămîntul acesta

eu m-am săturat să mă trezesc dimineața

ca-ntr-o erecție nesfîrșită să mă tot pipăi

să văd dacă am devenit

bătbatul matur cu serviciu stabil cu plămîni sănătoși

cu brațe groase ca nucul sub care jucam oină de unul singur

cînd eram mic

de cînd eram mic visam să cresc

să scap de matematică fizică și chimie

să fac tracțiuni abdomene și roata perfectă

 să nu mai rîdă alții de mine

după cum bine a zis

cel a zis tot ce am port cu mine

carcasa pieptului meu e un geamantan wenger cu tot ce sunt

nu-mi trebuie altceva ca să plec

în regatul unit al marii închipuiri

ca unui pui de flamingo ce caută lacom

carotenul din alge

mă voi angaja faianțar plătit la metru pătrat

chiar dacă mi-e teamă de curentul electric

chiar dacă nu știu să folosesc foarfecii pentru metal

autofiletanta ori trafaletul pentru amorsă

cînd ceilalți vor lua masa de prînz

eu voi sta sub pămînt să mă izbească în piept

valul de aer cînd sosește metroul

și astfel hrănit într-o zi mă voi întoarce de unde-am plecat

însoțit de televiziuni și reporteri care vor face

documentare senzaționale

despre cum am plecat în căutarea cristosului

fratele geamăn care i-a crescut singur pe ăia mici

după ce tatăl meu dumnezeu

într-un moment de beție

m-a vîndut unui cuplu de asiatici fără copii

ca să aibă ce pune pe masă

cînd am să cresc mare

aș vrea să mă fac amintire

pentru că cei ce rămîn vorbesc așa de frumos

despre cei ce-au plecat

că pînă și celor ce au plecat le dau lacrimile

și-încep să creadă că dumnezeu i-a chemat mai devreme

de frică să nu suprapopuleze pămîntul

cu oameni buni

black russians

cînd se termină ziua de lucru

orașul acesta devine o luntre în care

oameni chirciți se-ndreaptă spre casele lor

de parcă s-ar îndrepta spre lumea de dincolo

se roagă de charon să-i păsuiască

să-i treacă pe condicuță pînă pe 15 ori 30

cînd străzile s-au golit

ca niște femurale artere

atunci și nu mai atunci

mă-ncumet să ies din camera mea

ca-ntr-un viitor post-apocaliptic închipuit de matheson

lemnul cărunt al bibliotecii îmi spune

ești în siguranță

tratatele de criminologie îmi spun

ești în siguranță

viermii din merele putrezite de pe balcon

se visează fluturi monarhi

cireșul din fața balconului- cu crengile înghețate ca niște

celule stem care te vindecă dar nu-ți garantează succesul în viață-

se visează balustradă metalică pe blackfriars bridge

atunci și numai atunci

mă-ncumet să fug după umbra tatălui meu

ca după un cîine mutant

fără să știe că nu vreau decât

să-mpărțim un pachet de sobranie