“I
am like a pelican of the wilderness. I am like an owl of the desert.
I watch, and I am as a sparrow alone upon the house top. (…) For I have eaten
ashes like bread, and mingled my drink with weeping, (…) My days are like a
shadow that declineth; and I am withered like grass.”
şi te trezeşti într-o dimineaţă cînd
ştii că nimic nu va merge bine
nu-ţi trebuie tăceri nefireşti sau alte
semne prevestitoare de rău ca să recunoşti
pur şi simplu te-ai trezit mai devreme decît
ţi-ai propus pentru că timpul ţi l-ai împărţit
pe ţigări
inevitabil asta înseamnă nu vei mai avea
ce fuma
încerci să te speli pe faţă deschizi
robinetul în loc de apă
auzi doar un şuier ca de crotal pregătit
de atac
apometrul se învîrte în gol îţi aduci
aminte că s-a luat apa în tot oraşul
te întorci în pat dar pînă şi trupul a
plecat din tine ca un rău-platnic
ce nu mai aşteaptă ordinul de evacuare
ridici din umeri te scarpini în cap mai
mult să confirmi
teoria celor de la national geographic
ei susţin că cea mai mare abilitate a omului
e să găsească tipare chiar şi acolo unde
ele nu prea există
cu resemnare tragi aer în piept de parcă
ţi-ai asuma şi aerul celor ce nu mai sunt
ieşi pe balcon
soarele te loveşte în piept
cireşul înflorit te loveşte în piept
vocea valentinei care mătură scara
blocului te loveşte în piept
un tren invizibil te loveşte în piept
o viespe se îneacă în cana de cafea o
priveşti îndelung
ridici din umeri spui cu indiferenţă
asta e soarta
de ce ţi-ar părea rău tocmai acum cînd tu
te-ai rugat mai toată viaţă
să moară cîte ceva ori cineva doar ca tu
să scoţi limba ştrengăreşte
să te cerţi copilăreşte cu moartea să-i
spui
dacă-ţi dau un pumn te fac parfum n-ai
voie să te iei de bobocii de raţă
pe care îi creşte bunica în rest poţi să
iei orice
te strecori printre lucruri ca o pisică
andină
zîmbeşti
îţi aduci aminte cît te-ai chinuit să
înveţi pe alţii
să-şi scrie corect numele în timpul
vieţii le spuneai
nepricepuţilor orice semnătură începe
mai întîi cu prenumele
altfel toată lumea o să creadă că
sunteţi o cruce
în redacţie ţi-ai luat destui dupaci
după cap cînd scriai cîte un necrolog
şi regretai trecerea în nefiinţă
ţi se spunea că nu există aşa ceva tot
timpul trebuie să închei optimist
cum că a adormit întru domnul sau mai
bine şi mai empatic
să-i fie ţărîna uşoară
deşi nimeni n-a ştiut să-ţi explice cît
de grea e ţărîna asta
de vreme ce dincolo nu-ţi mai baţi capul
cu asemenea unităţi de măsură
şi te trezeşti într-o zi bărbăteşte
viespea a încetat orice zbatere îţi spui
că o vei lua de la capăt
poate vei da la magistratură poate vei
scrie o teză de doctorat
cu titlul transmiterea revelaţiei în
psalmul 102 şi-o s-o prezinţi pe muzica lui nick cave
poate că de ziua fratelui tău vei face
ceva memorabil
cum ar fi un flashmob în time square(întotdeauna
te-au emoţionat flasmoburile reuşite)
ai aduna toţi actorii din sons of
anarchy
dumnezeu ar cînta gutural ain’t no grave gonna hold
this body down
iar steven gerard i-ar mulţumi pentru
întreaga activitate
soarele te loveşte în piept ca o
defibrilare nereuşită
frigul te loveşte în piept
toate lucrurile pe care ai fi vrut să le
faci te lovesc în piept
crotalul şuieră
ţi-ai făcut din ţeastă o pensiune de
cîini cei mai mulţi beaglesi
acolo îi duci pe toţi cei care se
interesează dacă ai făcut ceva cu viaţa ta
îi laşi să se minuneze
pe furiş trupul se întoarce în tine
ca un copil care ştie că a făcut ceva
rău
mai ai o singură frică
ora în care trecute fragmente vin peste
tine ca acidul gastric
tot ce-ai trăit se vrea afară dar ai îndoieli că toate sunt ale tale
