doamne
dacă aș fi sincer cu mine
aș spune că ar fi de ajuns o cinzeacă
deși uneori mai am îndoieli că exiști
ori că veșnicia promisă-i pe bune
pentru că tot am adus vorba
treaba e complicată în capul meu
nu pot să-mi închipui o veșnicie
în care singurul scop
e să fiu permanent fericit
fără să știu de nimeni
fără oamenii care-au trecut
fie sfios fie ca un nor piroclastic
prin viețile mele
ca să mă liniștesc
îmi spun că de obicei
tu lucrezi cel mai bine prin oameni
de aia în ei ai lăsat fărâme din ce-i al tău
așa că pun semnul =
între veșnicia cu ei și
veșnicia cu tine
da’ nu funcționează întotdeauna
așa că fac liste
cu micile mele victorii recente:
am obținut pentru mama un trekos
Innocent va ști pentru tot restul vieții
că eu l-am învățat limba română
de poezie m-am lecuit
(e drept că din când în când
mai am gânduri poetice
și mâncărime în degete -
de asta nu pot să scap
e c diabetul pe care
îl duci toată viața cu tine -
dar zi de zi le reduc importanța
cum jardience-ul reduce
glucoza din sânge)
nici 47
nici 62
o cinzeacă aș zice că e perfect
în ultima vreme am tot trăit
ba pe repede înainte ba în loop
mi-am tras sufletul cât să întreb
n-ai găsit vremuri mai blânde?
de ce intră totul în mine
ca negrul sub unghii?
tot eu mi-am răspuns:
probabil îmi dai de trăit în neștire
să nu vin la tine plin de regrete
