vineri, mai 21, 2010

io, gay fest şi ardelenii. bonus sectanţii. I

Noah. Io nu ştiu cum sînt alţii da de vreo 30 de ani de cînd mă ştiu nu sînt homofob(poate mai timid), xenofob sau fixist. Cu mici excepţii.
Da ce vrea poetul să zicâ în aceste rînduri sînt mai multe chestii care s-au întîmplat de-a lungul timpului cu mai sus numiţii din titlu.
Sînt cît ase poate de straight adică nu se compară nimic cu părul unei femei peste pielea ta şi o ţigară trasă din toţi rărunchii cu poftă după....Aşa că n-am treabă nici cu homosexualii nici cu cîinii vagabonzi nici cu sectanţii nici cu maghiarii. Să fie sănătoşi să populeze(unii dacă or putea) pămîntul că încă mai e loc sub un soare care încă mai răsare. Da cînd te-ai băgat în sufletul meu şi-mi ascoţi ochii... aici tăticule sînt criminal în serie.
Prima fază. Mă întorceam într-o zi de la Bucureşti. Şi cum sînt fan CFR(mai ales că ne-a pus numa două trenuri la dispoziţie pentru capitala noastră iuropenă), stăteam în Gara de Nord. Şi după ceva bere şi cafeli mi-a venit să mă piş. Pentru cine cunoaşte buda din Gara de Nord, ştie ritualul: plăteşti, iei bucata de hîrtie igienă, cobori şi, în timp ce te pişi fie la cabină fie la pişoar, eşti nevoit să citeşti tot felul de mesaje de genul sug pula telefon.... sau bărbat bine caut bărbat discret pentru o relaţie. WTF? Nici o problemă mă închei la nasturi şi mă spăl pe mîini. În buda care oricum era cam pustie intră în scenă un personaj să tot fi avut 35 de ani şi mă întreabă; mă laşi să ţi-o ating? Tre să recunosc; în prima fază n-am ştiut cum să reacţionez. M-am făcut că nu aud. Numai că idiotul a interpretat tăcerea mea drept accept şi mi-a pus mîna pe blugi. Du-te mă dracului i-am zis că eu nu-s de ăştia. Omul tot insista ba chiar la un moment s-a aşezat în genunchi pregătit să mi-o sugă. Atunci, probabil că berea combinată cu insistenţele lui tîmpite m-a făcut să reacţionez şi să-i trag un genunchi în gură. Am ieşit val vîrtej din budă şi mă îndreptam spre peron numai că tembelul fugea după mine şi striga: hoţul! hoţul!
Norocul meu a fost de o patrulă de la TF. Le-am explicat ce s-a întîmplat, iar ăla cînd m-a văzut că vin cu poliţia s-a cărat instant.
Deci, dragii mei poponari, oriunde v-aţi afla. Felicitări că ştiţi ce vreţi, că v-aţi găsit forţa interioară. May the force be with you or in you. I don.t care. De ce trebui să organizaţi o paradă, cînd all we need is love? Aşa cum şi-o închipuie fiecare. Dacă mie îmi plac femeiele, ce-ar trebui să fac? Pentru mine cine organizează o paradă? De ce trebuie să ştiu eu ce se întîmplă în patul vostru? Aşa cum eu pentru voi sînt un ilustru anonim care ridică mîna căzuta din pat a unei femei în timp ce doarme, voi de ce vreţi mai multe drepturi decît am eu? Voi de ce nu vă puteţi trăi unul pe altul în intimitate, bucurîndu-vă unul de altul? În schimb preferaţi să îmbrăcaţi costume de rahat şi să ieşiţi în stradă în timp ce sînt atît de lucruri importante de făcut în viaţa asta. De ce pentru noi, cei care preferăm femeile, nu există o sărbătoare? Să zicem Straight parade?
Eu ştiu. Pentru că noi nu avem nevoie de parade. Pentru că noi preferăm să ne futem în pat nu pe stradă. Pentru că noi, cînd privim în ochi copiii sau cînd le spunem să tacă pentru că arată cu degetul în magazin ştim cum arată iubirea noastră.

joi, mai 20, 2010

eu si frumoasa balului

Sînt obşnuit cu alertele de new mail. În fiecare zi comunicate curg pe banda rulanta. Dar asta mi se pare cea mai tare fază. După o zi obositoare în care am scris în draci(daca mai scriam si o stire din sport ciorba din capul meu era gata) dau sa plec. Nu sînt obonat pe nici un site de profil la ceea ce urmeaza, iar in spam ma uit foarte rar. Deci, înainte sâ plec primesc un ultim mail care suna asa:
news letter de la maxine

fii frumoasa balului cu rochie de la maxine.

Oh gosh, i am a queen. at last.

back in black

Inaugurez azi o nouă rubrică ce se va chema breaking news. Bineînţeles amanuntele vor fi citite în Ziarul de Roman de mîine. Măcar aşa de dinamica blogului. Şi cu ocazia asta anunţ că şi orientarea blogului se va schimba. Adică va fi orientată mai mult pe ştiri, reportaje şi editoriale. Wish me luck.

sâmbătă, mai 15, 2010

groovie

patetic age

aş fi vrut ca măcar o zi
să mă numesc el muerte
să fiu un general de armată care luptă
pentru independenţa unei republici din propria ţeastă
nu să stau să mă înjure un secretar de primărie
pentru simplul motiv că am uitat de
înălţare

aş fi vrut să fiu forest gump
să mă apuce din senin alergatul
să fug pînă nu mai pot
să mă opresc în kentucky pe la un prieten medic imunolog
el să mă salute ca pe un fiu de care nu mai ştia nimic de ani buni
să-mi zică stai jos că-ţi aduc acum o ciorbă de găluşte
eu să-i zic lasă-mă frate că nu am bătut atîta drum pînă aici
mai bine pune-mi un castron din faimoasa ta supă de rozătoare
eu îţi pun numai să mai dai dracului şi tu o lamă pe faţă
că nu prea arăţi a om

în fiecare seară înainte să adorm
mă pun în genunchi lîngă tîmpita aia de canapea care se întinde strîmb
şi mă rog
înger îngeraşul meu eu sînt mic tu fă-mă mecanic de locomotivă
eu sînt mic tu fă-mă primul om care a ajuns pe lună
eu sînt mic tu fă-mă şi mai mic
fă-mă atît de mic încît să pot sta pe sînul unei femei
pe care a prins-o ploaia în drum spre casă


da victore se făcea
că mă duceam la redacţie cu o foaie în mînă
pe care nu stătea scris ţară ţară vrem ostaşi
ci doar simplu
domnule dumnezeu
subsemnatul emilian pal angajat ca report al sc signum company(ce nume predestinat)
rog a-mi aproba cererea de demisie din funcţia de reporter
începînd cu 19 noiembrie rog a considera
perioada pînă în toamnă drept preaviz

şi victore să mai făcea că
nenorocita de secretară nu-mi dădea număr de înregistrare
pentru că nu păstrasem distanţa dintre rînduri

aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut

pentru că am învăţat
nu mă cheamă benicio del torro şi nu am legătură cu taurii
dar în fiecare seară mă izbesc de pereţii unei arene
ai putea zice ole
ce coridă
mamă iată acest taur zace întins pe parchetul camerei sale
aşteaptă doar
o floretă înfiptă între coarne

de preferat ar fi să-ţi faci chip cioplit şi să i te închini
totuna
inima ta e o frunză de coca
din care trăiesc femei cu dinţi galbeni
şi plozi care urlă după porumb


aş putea să-ţi promit victore
că voi face rost de iarba fiarelor de buzduganul fermecat
că mă dau de trei ori peste cap şi vom vedea împreună un flim
downlodat de pe torente
parcă patetic age i se zice
nu-i aşa? ce folos
singurul vinovat e ăla care a inventat refrenul
avion cu motor ia-mă şi pe mine-n zbor
pentru că stai ca prostul cu ochii în soare
şi nu opreşte nimeni

doar undeva pe cer o dungă blurată
şi noi facem din mînă

luni, mai 03, 2010

despre comunicare

În meseria asta totul se reduce la comunicare şi la transmiterea informaţiei.
Pînă anul ăsta Serviciul de Ambulanţă Neamţ stătea destul de prost la acest capitol. Au recuperat, însă, rapid. Au învăţat repede noţiunea de comunicat de presă care a devenit literă de lege. Uneori sînt singurele mailuri pe care le primesc. Dincolo de statistică, uneori fac nişte surprize destul de plăcute cei de la relaţiile cu presa. Ca de exemplu, Ambulanţa Neamţ a fost singura instituţie care a trimis un comunicat oficial de genul acesta:

Doresc ca la anul, în raportul anual realizat de Freedom House pentru 2011, să nu mai citim că România are o presă parţial liberă ci „liberă”, că ocupă locul 88 în clasamentul anual al libertăţii presei alături de Bolivia şi El Salvador, după Burkina Faso, Namibia, Bulgaria şi Uruguay ci că ocupă un loc în primele 50 de ţări.
Doresc putere multă pentru menţinerea verticalităţii presei tuturor celor care o slujesc!