polder 1 🙃🙃🙃

 

uneori te simți atât de singur încât

toate organele se adună în jurul inimii

ca like-urile la un reel cu un shar pei 

care latră în somn

totul se-ntâmplă de-a-ndoaselea

luna răsare dimineața și încălzește înțepător 

soarele iese noaptea sfrijit și disforic 

oamenii se sprijină de sicrie ca de niște premergătoare

fac primii pași dumnezeu îi filmează 

roșu de emoție până-n vârful urechilor

morții sunt coborâți în uter bocitoarele îi îmbracă

în lichid amniotic

tu fredonezi 

alouette, gentille alouette

je te plumerai la tête

te gândești cum să faci absurdul mai suportabil:

ți-ai vinde drepturile de autor numai să simți o strângere prietenească de mână

te-ai înrola pe un submarin clasa typhoon

ca să primești mailuri de la străini care te felicită pentru curaj

nu numai mailuri de la discovery think tank 

în care ești întrebat ce părere ai de noul sezon 

al căutătorilor de aur din marea bering

ai organiza nu o zi

ci o viață a porților deschise

ți-ai tăia sternul cu un ferăstrău de oase

cum taie primarii cu foarfeci supradimensionați panglici la inaugurări de autostradă 

i-ai pofti pe toți înăuntru 

la demonstrații de judo moonwalk allelluia de mozart și alte lucruri pe care te pricepi cel mai bine să le faci pe jumătate

vrei să arăți tuturor că nu ești cămila 

care a plecat după coarne 

și s-a întors fără urechi

sunt zile în care totul mustește de oameni

tu stai și-i privești cu jind cu invidie cu stupoare 

te consolezi dacă tot ce-i firesc ar conta

peștele n-ar mai fierbe în apă 

ești atât de singur încât 

trupul își ia tălpășița din tine

ca un adolescent care știe că a făcut ceva rău

în lipsa lui îți dai umbra jos 

și te apuci sa cari înapoi 

lumina în soare