Un sentiment al naibii de ciudat cînd dormi singur într-o casă aproape pustie. Te trezeşti undeva între noapte şi zi cu gîndul să te duci la toaletă. Vezi hanoracul pe care l-ai lăsat înainte s-adormi agăţat de uşa şifonierului şi ţi se pare că e o siluetă. Într-un fel încă mai poartă formele tale de peste zi. Încă mai păstrează mirosul de pişat din spital sau de ţigan sau de ţigările fumate de-a lungul zilei. Deschizi televizorul aprinzi lumina în cameră. De-abia atunci îndrăzneşti să te duci la budă. Zgomotul frigiderului sau al centralei termice îţi pare suspect. La fel orice zogmot cum ar fi geanta căzînd de pe scaun sau o carte nearanjată cum trebuie şi care pică de pe raftul bibliotecii.
În timpul zilei toate astea sînt nebăgate în seamă. Poate de aia, noaptea cînd eşti singur capătă proporţii monstruoase.
Cel mai bine înţelegi prăpastia dimineaţa. Cînd deschizi computerul. You have no new mail messages. Intri pe Google reader şi vezi peste 1000 de mesaje neverificate. Majoritatea fluxuri de ştiri. Realizezi prea tîrziu ca viaţa ta devine un flux de ştiri. Trăieşti autopsia altuia, strigătul altuia. Îţi tremură mîinile cînd te duci în ţigănie să faci reportaj cu bulibaşa căldărarilor care tocmai şi-a luat un H 2 şi te înconjoară o şatră de tuciurii care put a păduchi de apă. Ai vrea uneori să le spui celor mai tineri să aibă grijă că toată chestia asta se hrăneşte cu organele vitale. Iar seara cînd te întorci acasă într-o singurătate demnă de o casă regală îţi dai seama că nu mai eşti decît un hanorac agăţat pe uşa unui şifonier. Şi totuşi. Cu sau fără tine, Google reader va continua: you have 349 items unread. Treci prin vieţile tuturor iar vieţile astea devin viaţa ta. Şi seara nu mai ştii cum s-o iei de la capăt. Dacă ai putea să dai un singur clik şi să zici vieţii tale: mark all item as read. Dar nu poţi. Şi din neputinţă devii un flux de ştiri care se reîmprospătează din jumătate în jumătate de oră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu