ca de obicei așa cum fac în fiecare dimineață
aș pune pe masă în ou fiert o cutie cu brânză goldessa herbs un ardei roșu gras și un pumn de măsline. n-ar conta că nu mai e nimeni să-mi spună mersi. e un fel de-a simți că știi încotro s-o apuci că ai ce să faci și pe ce să pui mâna.
mi-aș încolăci brațele în jurul lui. nu ca să-l îmbrățișez ci să-i dau o formă așa mai în rând cu lumea. i-aș spune că totul va fi ok și că moartea e ca o coardă de rod înainte de plânsul viței de vie. ai mei îmi spuneau că merge tunsă la zece ochiuri. ani întregi am tuns via crezând că trebuie să închid ochii de zece ori și s-o scurtez unde pun mâna de fiecare dată când îi deschid.
seara după ce mă adun de pe drumuri adun umbrele mai gregare din casă și socializăm puțin. sunt și umbre mai agresive care cred că li se cuvine tot spațiul toată ființa și te fac să dai cu degetul mic de colțul biroului sau de vreun papuc străin. pentru ele am găsit soluția în tacticile anti bullying la mangustele pitice. când una din ele găsește ceva de mâncare și o altă mangustă mai agresivă îi fură prada atunci victima scoate sunete ascuțite ca toți să știe cine-i făptașul. seara când se adună în vizuină și-și fac reciproc toaleta nimeni nu-l bagă în seamă pe agresor.
dacă vreo umbră vrea să acopere tot mă-ntorc cu spatele și stau așa până se face una cu întunericul.
pentru că n-o să mă mai lege nimic de locul acesta voi scoate la vânzare apartamentul. am găsit și o reclamă faiină: grief decorates better than love. nu știu de ce tot ceea ce simți și nu poți spune sună mai bine într-o limbă străină.
după ce totul se va fi săvârșit îmi voi lua câmpii și voi pleca în Hamnøy cu o strategie bine gândită.
înainte era totul mai simplu. presa era mai rară și mai onestă cu titluri molcome. prea puțin îmi păsa de axe de influență moțiuni de cenzură blocade reconfigurarea geopolitică prețul petrolului gaze și minerale rare crize umanitare identități naționale. rezolvam totul simplu. spuneam: doamne tu ai făcut lumea tu să ai grijă de ea. acum toate intră în mine ca panica abstinentului care visează că-i beat apoi se trezește năuc și nu mai știe ce-a fost real sau recădere uscată.
în Hamnøy voi pune bazele unui complex de servicii pentru puful de păpădie orfan. îi voi oferi toată afecțiunea și grija de care mai sunt în stare până la majorat. atunci se va preface într-o generație responsabilă de îngeri păzitori. ei vor cutreiera lumea învățând pe cei dispuși să asculte că un rău nefăcut e o jumătate de bine.
eliberat de tristețea care mă tot amușină precum un câine utilitar voi ridica ochii spre cer ca la o cameră de supraveghere și voi saluta cu trei degete lipite de buze așa cum a salutat katniss districtul 11.
