ex massa corporis

 îngerii mei păzitori 

sunt foc și pară

m-au făcut cu ou și oțet 

prin toate raiurile posibile

pentru că nu le răspund la salut 

când dăm unii de de alții pe stradă 

eucariotule care ești -

na că de nervi era să-ți spunem iscariotule -

noi ne dăm peste cap 

să nu duci lipsă în timpul zilei 

nu dormim noaptea 

să ai mintea senină 

și tu te-ai ajuns da? 

te faci că nu ne vezi 

crezi că dacă porți iconițe în portofel

și îți atârni cruci la breloc 

nu mai trebuie să lași 

loc de bună ziua?

degeaba încerc să le spun 

că memoria mea vizuală e varză 

și că de frică să nu mă salute 

oameni pe care nu am habar 

de unde să-i iau 

întotdeauna când merg prin oraș 

țin ochii-n pământ 

n-ai cu cine vorbi 

continuă cu frecușul 

las’ că știm noi mai bine ingratule 

ți-e mintea la harald bluetooth

și alte asemenea bazaconii 

dau din cap resemnat și promit 

că o să-mi schimb atitudinea 

ei n-au de unde să știe 

că și azi am tot încercat 

să mă port omenește 

m-am uitat insistent 

la un malac de pe stradă 

mi se părea cunoscut 

stăteam în dubii dar am zis să nu fac 

ce fac eu când sunt nesigur - renunț -

când a ajuns lângă mine 

i-am zis prietenos și surprins 

salut gâtmane te credeam mort 

mă bucur să văd că ești bine 

omul și-a făcut făcut cruce larg 

apoi a răspuns 

băiețaș ți-a prăjit tiktokul creierii 

în urma lui am derulat cu viteză 

toți cunoscuții și mai puțin cunoscuți

când am dat de gâtman prin țeastă 

săracul era mort și cu succesiunea făcută 

de vreo nouă ani 

așa am pățit și cu neluțu primarul 

și cu doctorul mărginean 

da’ cui să te plângi 

că îngerii păzitori nu știu altceva 

decât să păzească 

n-au ei habar 

cum e să fii om

să te 

scufunzi în propria minte 

ca wilhelm gustloff 

în marea baltică

 

și a fost seară și a fost dimineață. ziua a treia

 

1

let’s begin with the title 

să începem cu titlul 

fără chef Chibueze își potrivește spinarea 

cu cubeu 

cucubeu dupa furtun

curcubeu chibu curcubeu 

furtună cu ă la sfârșit 

if you say furtun it means hose

furtună means storm

padrezinho își face gura aureolă: 

and cucubeu?

rainbow the rainbow after the storm

this title is a metaphore for better days 

aaaa allora now ho capito

saptamana trechiut i was in campus cu copii 

in a place Bicaz iun copii told me

look cucubeu and i didn’t understand 

where to look

now i understand cucubeu 

gutural monoton 

ca un interregio

padrezinho citește în legea lui

așa cum obișnuiește când nu mă doare nimic 

mintea mea o ia razna din nou 

fără motiv începe să cânte 

cette putain de vie d'artiste

je l'ai tant réclamée à Dieu

involuntar buzele mele se mișcă 

înainte să-și dea seama Chibu 

îmi scutur violent capul 

să mă întorc în real

cum băteam nucii pe vremuri 

la sfârșit de septembrie 

2

privire in viihctor 

no chibu no viihctor 

vi-i-tor in the future 

reapeat vi-i- tor

viihctor 

no no no Victor is a name not the future

și brusc în mine se rupe ceva 

cum rupi izolația din polistiren 

în exces 

mă întreb rătăcit 

pe unde-o mai fi nebunul de Victor 

pe unde-și mai face veacul 

și dacă e bine 

ne-am văzut ultima dată prin Eindhoven 

într-un complex de locuințe muncitorești 

după un gram de amnezia îmi spunea 

că o să ajung un adelin petrișor în poezie 

apoi făceam planuri cum vom trece granița 

 ascunși în bagaje de cală 

spre ierusalimul ceresc

acolo vom da lovitura cu un plan fără greș 

vom cumpăra o fâneață 

pe care-o să punem grozame

în fiecare an de florii 

le vom vinde în poarta cetății

întârziaților care n-au mai prins 

ramuri de sălcii ori de măslin 

din marfa rămasă vom face mături 

sunt mulți hăbăuci care cred

că-n viața de dincolo nu miști un pai 

da-n viața de dincolo e ca aici 

cum îți așterni așa veșnicești 

și a fost seară și a fost dimineață. ziua a doua

 1

buna dimineasa siunt pregatit 

mă întâmpină Chibueze 

ok we say bună cu ă

dimineața cu ț

repeat after me bună dimineața 

si…si… am iun întrebare 

o întrebare Chibu o întrebare 

si…si… what is coie? aiud many young 

saliut coie șe fași coie unde iești coie 

padrezinho in our language coaie 

is a bad word coaie means balls 

but the youth are using it instead of dude or bro 

Chibu suspendă un deget în aer de parcă-ar fi o lansetă agățată în smârcuri 

so i don’t understand 

if coie means balls why the girls use it 

like boys?

oare cum să explic unui preot nigerian 

care o rupe nițel pe engleză 

apoi italiană și portugheză 

cum stă treaba cu fudulia 

taman când am cea mai mare nevoie 

de mine lucid și înfipt în real 

ca o navă amiral în capul bunei speranțe 

mintea o ia nălucă și se gândește 

la două lucruri deodată:

din senin se crede will ramos și urlă 

where do you go when i close my eyes 

în timp ce se-ntreabă 

când și-au dat oamenii seama 

că vinetele sunt comestibile 

2

what is scimbariea la fața a domnul

întreabă Chibu 

schimbarea la față Chibu 

schimbarea la față is a feast 

caut pe google fără să mă gândesc 

changing of the face mă aud vorbind 

aaaa La Transfigurazione si…si…

yup Transfigurations răspund rușinat 

and i don’t recognize adormiriea maici domnu 

continuă Chibu 

primul lucru care-mi trece prin cap 

e să spun falling asleep 

ca să nu mă schimb rușinat iar la față 

caut pe google în italiană 

l’assunziione di Maria spun bucuros și grăbit

aha the dormition concluzionează Chibu

în timp rememorez cum superiorul 

conventului mă prezenta 

la prima oră cu padrezinho:

giurnalisto con multa experienza 

autore di poesia profesore di dirito 

3

ne vedem în septembrie 

see you în september 

îi spun la sfârșitul orei cu limba împleticită 

doamne-agiut zâmbește Chibu 

de parcă ar vrea să-mi arate că e de-al nostru 

oh no Chibu niciun doamne-agiut 

no doamne-agiut never again 

mai bine pace e bene sau orice altceva 

why? is not good?

nope padrezinho is not good 

it’s like coaie used by the adults

mă așez obosit în propria țeastă 

trotuare în lucru stații inteligente de așteptare 

platforme wifi pentru deșeuri

undeva într-un bloc ANL pompierii 

urcă pe o scară mobilă 

și sparg un geam de la 4

de vreo săptămână dumnezeu 

 nu mai ieșise din casă nu mai răspundea 

 la mesaje apeluri sau interfon 

paginile idioate de media au titrat imediat 

breaking news găsit decedat în propria locuință 

au copiat integral comunicatele ISU 

și s-au semnat doar titlurile erau diferite 

unii au scris singurătatea mai face o victimă 

cei mai mulți au preferat un clickbait:

să se salveze pe sine dacă el 

e alesul

și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi

 1

înainte să începem lecția de citire 

Chibueze îmi spune cu juma’ de gură 

yesterday i went in that place 

și-mi arată cu mâna locul din spate 

aaaa in the funpark răspund 

bâlci balamuc mă grăbesc să-i dau sinonime 

si…si…yes that place 

and i went into the…și-nvârte cu degetul aerul 

oh iuj căluți spinning wheel 

si…si…si. ..yes spinning 

and i vomit all day yesterday 

today not very good 

today tocmai today când începem 

o carte nouă 

e drept nici eu nu-s prea breaz

peste noapte când am aprins lumina la baie

un gândac speriat s-a pitit sub

cada de duș 

în țeasta mea gândacul avea acum 

dimensiuni cosmice 

ba chiar suferea și mutații 

de la sprayul insecticid

cu care dădusem fără oprire 

2

what is opuscul întreabă încet Chibueze 

short essay short book îi răspund

like in latin opusculum 

nu știu de ce în mintea mea

toți preoții știu latină 

chiar și cei din Nigeria 

Nigeria ca Nigeria e bine la locul ei

dar ce mă fac eu cu mine 

că bietul blatta orientalis devine universalis 

tresar la orice mâncărime de piele 

scutur zdravăn din cap 

bine că Dumnezeu n-avea în plan 

să fiu misionar în Namib

așa cum visam când eram copilandru 

cu imaginația mea

n-aș fi trecut de poarta bunicii 

3

îi explic ce înseamnă cuvântul întortocheat 

apoi îl pun să repete sunet cu sunet 

silabă după silabă nu-i iese și pace 

ambiționat repetă întruna

de parc-ar fi un luptător muay thai 

care lovește la nesfârșit 

trunchiuri de bambus cu tibia 

din întâmplare dau peste prefața 

semnată Fossati 

mă agit instinctiv ca pe vremuri 

când apărea căruța cu înghețată 

îl întreb sigur pe mine 

padrezinho ai auzit de Fossati?

did you heard of this name?

nu aștept să răspundă îl știu pe Fossati 

ca pe Tatăl nostru din manuscrisele 

pe care le-am corectat 

îi explic tacticos că fossati 

e un iosefin doxa în mișcările sociale 

muncitorești italiene 

și biograful complet al lui Murialdo 

Chibu ascultă nostalgic apoi mă închide:

si…si…il mio confessore four years

i was very sad when i come to Romania 

he is opt șase ani and very ill 

4

ziua se-ndeamnă cu noaptea 

ca bătrânii ieșiți la poartă 

să vadă cine-a mai fost la biserică 

și ce haine mai poartă 

când totul e bine în mine 

îmi spun în glumă că visul meu 

când voi crește mare e să ajung

un padre guillherme al poeziei 

dar binele ăsta nu ține mai mult 

ca vata de zahar 

tot ce-mi rămâne e o nuia de migdal 

cu care scurm prin piepturi străine 

și-ntreb cine e cel 

care își împrumută inima 

ca să se apropie de mine

exclus intermediari 🙃🙃🙃

 

doamne dumnezeul meu

știu că nu sunt vrednic să intri

sub acoperământul meu

dar lasă-mă să pun cerului 

acoperiș în patru ape

să nu mai zică lumea că-i casă fără stăpân 

ori că îți lași lucrurile pe unde apuci 

n-oi avea eu prea multă experiență pe șantier 

și de la atâta cărat conserve 

prin hale neerlandeze 

cervicala îmi iese prin piele o dată pe an

cum înflorește în iunie arborele de lalea

dar nu contează crede-mă că aș face orice 

să te pot privi în ochi fără imbecila senzație 

că te sfidez 

lucrările tale sunt admirabile 

și sufletul meu cunoaște bine aceasta 

de nu mă crezi în stare atunci lasă-mă 

să pun cerului acoperiș în trei ape

numai bun pentru mansardare

când vii de la muncă să poți sta 

într-o cameră numai a ta

să vezi în tihnă big bang-ul pe national geographic 

și să-l imiți în oglindă pe morgan freeman 

fără teamă că o să râdă de tine

lumea de dincolo 

ca un porumbel gânguresc 

ciripesc precum rândunica 

șeólul nu te preamăreşte 

moartea nu te laudă 

cei care coboară în groapă 

nu speră în fidelitatea ta

așa că lasă-mă doar 

să pun cerului acoperiș în două ape

măcar să-mi dovedesc mie 

că sunt bun la ceva și că am viitor 

nu-ți fă griji pentru samsarii de locuințe 

o să scriu la intrare cu fonturi display 

casa părintească nu-i de vânzare

patru pogoane de cumulus 🙃🙃🙃

 

dacă aș fi știut să citesc semnele timpului 

dacă aș fi intuit ce vremuri anapoda mi-au fost pregătite

încă înainte de a mă naște m-aș fi târât 

la picioarele Domnului și 

m-aș fi milogit cu toată rușinea:

mai întâi puternice Creator 

te rog să nu interpretezi aiurea umila mea rugă 

nu e că nu vreau să fac voia ta 

dar după mulțimea îndurărilor tale 

te implor din toată viitoarea - mi ființă 

trimite-mă în alte vremuri și locuri 

poate în peștera din Chauvet să desenez 

hiene de stepă 

sau în paleolitic ori în evul mediu întunecat 

dacă nu mai sunt locuri 

e ok și viitorul postumanist 

te rog strânge-mă de aici 

din acum 

că intră toate în mine 

ca niște proiectile artizanale într-un blindaj de merkava 

și n-o să mai prind ziua de mâine cu mintea întreagă 

iar dacă n-am mintea întreagă 

n-am nici alți dumnezei în afară de mine 

în cazul în care îmi vei răspunde cu dragoste infinită - 

uof rătăcită oiță a mea ți-am spus că vreau îndurare nu jertfă -

sunt pregătit să negociez:

ok voi strânge din dinți 

și-mi voi trăi zilele din aproape-n aproape 

fără alte revolte sau comentarii 

în schimb vreau scutire de la impozit 

pe locul de veci așa cum au la noi în oraș 

cei declarați cetățeni de onoare 

patru pogoane de cumulus în concesiune 

și fonduri europene pentru un afterschool 

unde să-și facă ucenicia îngerii păzitori 

să mai cârpească din oameni pe ici pe colo

 

n-aș vrea să-mi iasă vorbe prin târg 

c-am făcut umbră degeaba pământului 

oricât ar fi dracul de rogvaiv 

nu pot să plec din lumea asta

 fără s-o las 

nițel mai bună decât 

am găsit-o

frumusețea sfâșietoare a evoluției 🙃🙃🙃

 seara când pun capul în pernă - bucățică de cremene scăpărată peste praful de pușcă - 

îmi spun cu încredere nu părăsi doamne lucrarea mâinilor tale.  dumnezeu pare să fie un cod sau vreun cuvânt cheie caire trezește toți adormiții    în țeastă apare Lemmy tună și fulgeră god was never on your side. 

îmi scutur capul cum scuturi o mătură prin păienjeniș îi răspund domnul va duce la bun sfârșit ceea ce a început pentru mine Lemmy rânjește hell does not wait for our downfall 

o vreme urmăresc mulțumit jocul ăsta stupid de-a ce se mai întâmplă prin mine. astronomic vorbind dacă cercetătorii au reușit să obțină imagini cu primele corpuri cerești care au populat universul cu cât cobor mai mult în mine cu atât mai mari sunt șansele să dau nas în nas și eu cu prima sinapsă care a generat influxul nervos numit conștiență poate mă dumiresc ce-am trăit cu adevărat și ce-a fost plăsmuire 

[adevăr sau închipuire: 

un început de trimestru la generală 

în fața casei citim compuneri despre cum

ne-am petrecut vacanța 

învățătoarea (să fi fost doamna Conachi ori doamna Gânju?) mă cheamă lângă ea la catedră deschid un caiet studențesc 

și încep gâtuit de emoție: Căprioara 

nu știu când sau dacă am terminat de citit 

învățătoarea îmi pune un -10 pentru că 

uitasem o liniuță de dialog 

îmi spune că voi fi noul Labiș eu n-am habar cine-i Labiș dar cred c-o fi de bine] 

[adevăr sau închipuire 

ieșim de la ore într-o seară de iarnă în ‘90

lângă mine colegul de bancă Ionuț Bratu 

(sau poate Florin? ba nu parcă ăla a fost jucător la Dinamo sau poate e unul și-același 

că nimeni nu știe ce se alege de oameni)

mergem grăbiți prin zăpadă ne oprim la Patiserie și ne lipim obrajii de geam. 

e fix ora 18 ora la care vânzătoarea bagă la video partea a treia din Emanuelle

avântul nostru de puțoi înfierbântați dispare 

pe ușă un afiș IVENTAR.

ce ne facem avem atâta timp de pierdut 

urcăm la Bratu în casă părinții lui sunt 

directori la fabrici mari din oraș 

mă uit cu mințile rătăcite la biblioteca ticsită de cărți până-n tavan 

îmi umplu ghiozdanul cu Winnetou Pardaillan Rocambole și toată seria vicontele de Bragelonne apoi ne uităm pe video la sport sângeros ]

sunt zile în care pustietatea mă lovește în piept cu atâta putere că sufletul intră-n convulsii ca un luptător de muai thai după un head kick. 

atunci îmi dau seama că scrisul nu rezolvă nimic. nu vindecă nu-i un mod de viață nu-i o formă cu ștaif de comunicare. vorba lui agheorghiesei: ne citim între noi că-n rest nu ne citește nici dracul. ba el s-ar putea să mai arunce un ochi să vadă când suntem gata de coacere umflați ghiftuiți cu vanitatea volumelor publicate și-a live-urilor de la festivaluri. îmi dau seama că scrisul nu-i decât un curs creativ de dresaj. învăț să-mi devin animalul de companie perfect. care scrijelește hârtia când are ceva de spus precum un câine care zgârie ușa când se cere afară. și care m-așteaptă loial ca hachiko și după ce n-oi mai fi.

până atunci inventez unități noi de măsurare a timpului. ieri îl vedeam pe Guardiola cum rupe mingea și azi aflu că de ieri au trecut zece ani în care a cucerit 20 de trofee ca antrenor la Man City. Patrick era un ghemotoc blond la clasa pregătitoare învăța din cărți foșnitoare cretine că puiul girafei se numește pui de girafă azi mă întreabă dacă poate confecționa invitații pentru ziua de naștere face acuș 10 ani și nu poate dormi noaptea de ciudă că a luat Barca titlul.

ieri se scria simplu „închis pentru renovare  azi„ vezi anunțuri pompoase „în curând un nou concept” iar conceptul două mănunchiuri de stuf peste un gard de pexal ce imită răchita.  ieri căutam vederi cu salutări din Roman azi îmi răspunde AI-ul salutare mă bucur să te cunosc vecinule sunt aici să te ajut și-n loc de vederi îmi arată catalogul Carrefour cu vouchere pe prima pagină pentru oale ninja. 

e tot mai greu să-mi dau seama ce e real și ce-i plăsmuire. frumusețea sfâșietoare a evoluției: poate în viitor se vor pune la punct tehnici noi care vor demonstra că lidar, datarea cu carbon și toate sistemele noastre de referință sunt eronate și că tot ce definim noi adevăr științific e o eroare. un glitsh.

poate și eu sunt propria mea plăsmuire. poate tot ce trăiesc e închipuirea unei particule unui atom care umblă fără direcție prin univers. sau poate că sunt un exces de creație pe care Dumnezeu și-l tratează cu ceai de fenicul. 

ce-ai face tu dacă Dumnezeu ar mai avea o singură zi de trăit 🙃🙃🙃

 

ca de obicei așa cum fac în fiecare dimineață 

aș pune pe masă în ou fiert o cutie cu brânză goldessa herbs un ardei roșu gras și un pumn de măsline. n-ar conta că nu mai e nimeni să-mi spună mersi. e un fel de-a simți că știi încotro s-o apuci că ai ce să faci și pe ce să pui mâna.

mi-aș încolăci brațele în jurul lui. nu ca să-l îmbrățișez ci să-i dau o formă așa mai în rând cu lumea. i-aș spune că totul va fi ok și că moartea e ca o coardă de rod înainte de plânsul viței de vie. ai mei îmi spuneau că merge tunsă la zece ochiuri. ani întregi am tuns via crezând că trebuie să închid ochii de zece ori și s-o scurtez unde pun mâna de fiecare dată când îi deschid.

seara după ce mă adun de pe drumuri adun umbrele mai gregare din casă și socializăm puțin. sunt și umbre mai agresive care cred că li se cuvine tot spațiul toată ființa și te fac să dai cu degetul mic de colțul biroului sau de vreun papuc străin. pentru ele am găsit soluția în tacticile anti bullying la mangustele pitice. când una din ele găsește ceva de mâncare și o altă mangustă mai agresivă îi fură prada atunci victima scoate sunete ascuțite ca toți să știe cine-i făptașul. seara când se adună în vizuină și-și fac reciproc toaleta nimeni nu-l bagă în seamă pe agresor.

dacă vreo umbră vrea să acopere tot mă-ntorc cu spatele și stau așa până se face una cu întunericul.

pentru că n-o să mă mai lege nimic de locul acesta voi scoate la vânzare apartamentul. am găsit și o reclamă faiină: grief decorates better than love. nu știu de ce tot ceea ce simți și nu poți spune sună mai bine într-o limbă străină. 

după ce totul se va fi săvârșit îmi voi lua câmpii și voi pleca în Hamnøy cu o strategie bine gândită.

înainte era totul mai simplu. presa era mai rară și mai onestă cu titluri molcome. prea puțin îmi păsa de axe de influență moțiuni de cenzură blocade reconfigurarea geopolitică prețul petrolului gaze și minerale rare crize umanitare identități naționale. rezolvam totul simplu. spuneam: doamne tu ai făcut lumea tu să ai grijă de ea. acum toate intră în mine ca panica abstinentului care visează că-i beat apoi se trezește năuc și nu mai știe ce-a fost real sau recădere uscată. 

în Hamnøy voi pune bazele unui complex de servicii pentru puful de păpădie orfan. îi voi oferi toată afecțiunea și grija de care mai sunt în stare până la majorat. atunci se va preface într-o generație responsabilă de îngeri păzitori. ei vor cutreiera lumea învățând pe cei dispuși să asculte că un rău nefăcut e o jumătate de bine.

eliberat de tristețea care mă tot amușină precum un câine utilitar voi ridica ochii spre cer ca la o cameră de supraveghere și voi saluta cu trei degete lipite de buze așa cum a salutat katniss districtul 11.

ce-ar face Dumnezeu dacă ar mai avea o singură zi de trăit? 🙃🙃🙃

 ai încercat vreodată să-ți prinzi respirația după ce iese din piept ca pe-o minuniță căzută din cuib?

ai locuit vreodată în podul palmei fără chirie?

aici stăm pe chesoanele din Scheveningen și privim cu nesaț Marea Nordului. când ni se împăienjenesc ochii jinduim la îmbuibarea liberală a omului ultim promis de Fukuyama.

pentru că imediat după naștere primim bsn-ul bocanci de carbon asigurări medicale și-o hală sortare embrioni de lalea apoi ne petrecem tot restul vieții luptând pentru o veșnicie pe care nu ne-am ales-o. 

[...]

ca nematocistele galerelor portugheze un singur gând îmi otrăvește ființa: dacă somnul e o pregustare a morții? dacă moartea e somnul veșnic în care nu simți nimic? mintea mea creștinată nu poate concepe că tot ce-ai trăit toate durerile foamea setea înțepăturile viespilor gustul amar ori sărat sufocarea și toate absolut toate senzațiile au fost degeaba. 

și-atunci mă întreb: ce-ar face Dumnezeu dacă ar mai avea o singură zi de trăit? 

s-ar angaja mecanic de locomotivă pe la trochita.

ar îndopa cu lanolină toți îngerii păzitori să-și facă idee și ei despre cum e să fii în piele de om. 

ar umbla pe pământ teleleu iar dacă l-ar întreba cineva ar spune că se numește Abdoul Rassoul. băiatul cu apa.

aici dracul nu e negru. nu nu. el doar modifică întunericul în lightroom îi mărește expunerea și ți-l prezintă ca pe un nou răsărit îți spune ia-l e al tău apucă-l vârtos cu ambele mâini meriți și tu un răsfăț după amarul ăsta de luptă. de la el știe probabil Petrică Tarzan să-și domesticească odraslele. când vine tombax acasă după ce le-a băut alocația și ei cer de mâncare pune o pătură-n geam și le spune: gata s-a făcut noapte cărați-vă la culcare dacă mâncați seara nu mai dormiți toată noaptea.

[...]

de la o vreme îmi tot repet scrie de parcă ai muri mâine și nu te-ar plânge nimeni de parcă nu te-ar citi nimeni un copac dacă nu face zgomot când cade nimeni n-o să creadă că a căzut.

scrie pentru că-i singura ta șansă la înviere. așa cum faraonii credeau că numele scris pe sarcofag va recunoaște trupul pentru a fi reuniți pe vecie poate că rândurile pe care le-am scris vor recunoaște carcasa și-atunci îmi voi spune: 

ajunge, slujitor bun şi credincios! peste puţin ai fost pus, te voi stabili peste multe. intră în bucuria stăpânului tău.

strângem mânie pentru ziua mâniei scriem ca să devenim ceea ce scriem poate așa ceea ce spunem va avea greutate. dacă ne-am cântări toți la un loc n-am ajunge la 21 de grame. 

fugim periodic din noi ne ascundem de ceea ce suntem cum se ascunde un rechin epolet în ochiuri de apă după maree.

căutăm nemurirea în pere nashi în blackgaze din când în când ne rugăm printre dinți tatăl nostru care ai crize tantrum sfințească numele tău focacia noastră cea de toate zilele dă-ne -o nouă astăzi. doar astăzi. că dacă ne-o dai și pe mâine e greu să ne mai rugăm cu burțile pline. dacă e să fim sinceri în fond nu credem în tine neapărat mai mult credem în binefacerile tale.

[...]

diverși oameni de știință cu țiglele pe casă 

au calculat cât timp doarme un om în timpul vieții. sau cât timp mănâncă. ori câte calorii pierde dacă se masturbează regulat. n-a calculat nimeni cât timp ne petrecem din viață gândindu-ne la ai noștri. de aia credem că ni se cuvin iar pentru ce ni se cuvine nu merită să ne batem capul prea mult. și când am încheiat socotelile avem atacuri de panică: o fi fost destul? o fi fost prea puțin? ne-ar mulțumi oare să se gândească alții la noi cam cât timp ne-am gândit și noi la ei?

uneori se crapă de ziuă cum crapă mănușile de unică folosință pe mâini îmbibate cu sosuri exotice gata să fie livrate în supermarketuri. atunci mă uit la bibliotecă și la cărțile învelite în piele cu o tandrețe sfâșietoare. le vorbesc. le întreb ce se va alege de ele când nu va mai fi nimeni să le adulmece tușul să le șteargă de praf cum ștergeau de țărână bunicii cartofii desțeleniți. ce se va alege de cănile termice pe care apăreau chipuri sau păsări când le lua fierbințeala.

[...]

între două semidrepte opuse Nicholas mă întreabă dacă folosesc chatgpt. nu. bravo nici eu de fiecare dată când îl folosești el consumă 30 de găleți cu apă. 

la predica din duminica tomei preotul a întrebat copiii cine-a lipsit când Cristos a apărut ucenicilor. Veronica a răspuns repede: ăla care n-a fost.

într-un cărturești din Oradea Ioana citește texte semnate Emilian Pal și lumea se miră întreabă cine-i și ce hram poartă. într-un cărturești din Iași cineva mă roagă să-i scriu câteva rânduri cu dedicație. librarii se uită atent verifică de unde am pixul mă escortează din ochi până afară. e bine că ochii lor pot vedea doar până afară și nu până în valea Kumrat unde e mintea mea când n-o mai scoate la capăt cu tot ce-i real.

dacă ar folosi la ceva mi-aș cumpăra haine în disperare. poate așa mi s-ar da zile cât să le port pe toate pentru că n-am cui să le las și-i păcat de atâta risipă.

de mult nu mai măsor timpul în ore sau zile ci în revizii tehnice ale centralei. mi-e mai simplu să cred că viața și moartea sunt unități cu care calculăm inerția termică: de fiecare dată când cineva intră în cameră termostatul crește cu câteva grade. 

fericiți jucătorii de remi căci ei vor moșteni insulele Diomede 🙃🙃🙃

  

Michael Jackson nu e mort 

stă pe plajă face sport

cântă din toți rărunchii copiii 

în timp ce fac zidul pentru lovitura liberă 

doar Kevin stă la recuperare 

i-a intrat ghinionul în șpiț 

sigur din cauză că el ține cu PSG

da’ poartă jambiere cu Barça

privesc absent vânzoleala 

mă pregătesc va veni iar anotimpul 

când o să-mi cadă unghiile de la picioare 

o dată pe an participă cu sfințenie 

la ritualul ăsta bizar în amintirea celor căzute 

în hala din romboe sauzen

în cantina din menken 

și sub arțarii din rustoff park 

ca să adoarmă unii numără oi

într-un timp eu număram 

caserole cu bulbi de lalea 

pe un conveior într-o făbricuță din Sassenheim 

recunosc și-au făcut treaba o vreme 

apoi lumea a început să se ducă de râpă 

și cu ea toată liniștea ca un animal de pripas 

care-l urmează domestic 

pe cel care i-a hrănit frica 

așa că-mi petrec nopțile 

jucând (r)emi cu partea bună și partea rea

partea bună din mine se bucură 

la gândul că nu vom mai prinde 

cruntele vremuri ce vin

iarna atomică dolarul charlie kirk

și oxigen la cartelă 

partea rea cu un pliculeț velo sub buză 

bagă bățul prin gard 

parcă parcă s-ar merita încă o gură de aer

în plus peste ce-ți este dat

poate dracul nu-i așa negru 

și vor veni vremuri faine 

sângele i se urcă la cap părții bune 

care începe să urle: 

animal nesătul sac fără fund 

zi să audă toți 

cât ai vrea să trăiești?

cât?

partea rea coboară pe masă 

un șapte negru și spune 

până când nu mai e nimic de trăit 

sau până când vom moșteni 

insulele Diomede 

clarity check 🙃🙃🙃

 

domnu’ Emi ce înseamnă roman grafic întreabă achim 

e o carte cu benzi desenate răspund

aha cum e superpisoii se lămurește copilul 

n-apuc să aprob clopoțelul anunță sfârșitul 

orei de studiu

de puta madre strigă achim și aruncă superpisoii 

sub bancă 

ce-ai zis achim? știi ce înseamnă?

copilul se uită la mine trufaș 

ca supereroii lui dahl

în drum spre directorul supervilan

două eleve în clasa întâi repetă la unison 

petardă că parașută sunt deja 

petardă că parașută sunt

unde ați auzit asta 

la vecina lu mami 

ok o să vorbim cu mami pe videocall 

tot mai des dimineața 

îmi pare că mă trezesc deasupra lumii 

și că desfac un sac mortuar 

în care dau peste trupul meu

într-o parte a vieții psalmistul se roagă 

cât de adânci sunt gândurile tale Dumnezeule

când mă trezesc tot lângă tine sunt 

pe cealaltă parte a vieții 

îmi întorc trupul pe față pe dos 

ca pe-o monedă coclită 

îl împung cu degetul mic resemnat

tot lângă tine sunt?

dap

tot lângă tine 

așa că orice lucru sau fapt 

ca să-i dau importanță 

trebuie să răspundă la trei întrebări:

îmi pune pâine pe masă?

îmi dă o stare de bine?

pot schimba eu ceva?

nu am trebuință să știu 

că lumea se duce de râpă 

sau că zilele-i sunt numărate 

mi-e mai simplu să cred că noi oamenii 

de fapt suntem niște îngeri căzuți 

într-o prosectură municipală 

pentru că am cheltuit rugăciunile altora 

pe concedii în Valea Kumrat

și-acum ne petrecem eternitatea

pipăind trupuri ca să aflăm 

de ce cât trăim ne doare moartea 

în halul ăsta 

killing in the name 🙃🙃🙃🙃

 

o dimineață în care ceața se lipește de ceafă 

ca un emițător pentru animale sălbatice 

pe care entități peste puterea ta de-nțelegere 

l-au fixat sub piele să aibă în timp real 

informații despre ce gândești 

în habitatul tău natural 

până se obișnuiește lumina cu ochii 

dai la o parte rămășițele visului 

cum dai la o parte spuma din laptele fiert 

încă ești tu respirația e a ta patu-i al tău 

nu e cimentul cantinei din menken

pe care te-a furat somnul cu o rulată în gură 

apoi te-au trezit cu picioare în coaste 

doi bulgari scoși din minți că ai furat pauza lor

ten minutes/3 cigarettes only one person 

nu e librăria din capitală nici scaunul pe care 

abia te țineai în timp ce komartin 

făcea praf debutul tău în volum 

acum că ai stabilit ce-i real 

mai rămâne să te convingi că peste noapte 

nu te-ai dat de trei ori peste cap 

și te-ai transformat într-un LLM făcut la genunchi 

așa că începi să faci ce știi cel mai bine:

 

îți închipui că Dumnezeu s-a trezit odată cu tine 

își săpunește vârtos barba cu L'Oreal fresh extreme

aruncă un ochi pe memeuri deștepte 

care îl arată pe Fiul cu o cruce la gât 

și dedesubt spoiler alert 

sau alea în care se-ntreabă lumea de ce

Fiul e alb dacă-i născut în Orientul mijlociu 

mai aruncă un ochi și la musulmanii care

scriu pe wall cel care a creat nu poate fi creat

își face cu ochiul ștrengar din oglindă 

și cântă frenetic 

some of those that work forces

are the same that burn crosses

în cafeaua călduță numai bună de înghiți 

pune o porție generoasă de berberină

apoi își face un selfie cu lumea ce arde 

sub care scrie 

ah ce artist piere odată cu mine 

indie ‘80 🙃🙃🙃

 

ce poți face în preoperator:

să-ți închipui că ești în anatomia lui Grey 

dr Oh se ceartă cu dr Hunt peste targa 

pe care zace Cristi Popescu 

dr Oh vrea să-l lase să moară 

pentru că altfel se citește un poet mort 

altfel te descoperă critica 

dr Hunt vrea cu orice preț să-l salveze

ca să termine mai optimist 

jurnalull vieții moarte de-a gata 

două infirmiere cu un bax de javel 

intră-n scenariul tău și îl curăță 

ca pe toaleta personalului medical 

fără vlagă te-ntorci în existența ta batială 

aia în care triajul Recuperare e doar triajul Recuperare 

nu o insuliță din Filipine 

bătrâna din Cornu Luncii care frământă cardul de sănătate ca pe-un acatist

e doar bătrâna din Cornu Luncii 

nu Hiroo Onoda 

îi vezi bărbia cum tremură să-ți vine 

să spui ca psalmistul 

nu părăsi Doamne lucrarea mâinilor tale 

frigul pătrunde prin haine 

ca acidul hialuronic în articulații 

te întrebi când ai început să vorbești despre tine 

la persoana a doua și dacă nu cumva 

e un mecanism de disociere perfecționat 

în halele puturoase din Sassenheim

când ți-ai fi dorit să fii o țiplă de bacon 

ori caserolă cu sos care ajunge în case mai primitoare 

sau când te rugai ca cel mai mic junghi în coloană să prevestească junghiul cel mare

sfârșitul

het einde

să ieși din viață ca orderpickerii fericiți 

c-au păcălit qr-ul pentru pontaj 

sau când îți dădeai pumni în cap pentru că 

te-ai jurat că vei face pomană câte un euro zilnic dacă se-ndură de tine Bărbosul 

și nu te trimite la recoltat bulbi de lalea 

iar el ți-a arătat că se poate mai rău

un rezident anul IV sau V

lovește cu sete automatul cu sucuri 

un șarpe smarald i se umflă pe gât 

tot mai cumplită senzația asta că trupul tău 

nu e al tău adică tot al tău e dar nu ești în el

cumva e în urmă ca urma unei căni cu cafea 

încerci să rămâi conectat la real 

îți îndeși sufletul pe gură cu pumnul 

parcă ai sta pe-o valiză și-ncerci 

s-o închizi cu genunchii 

te lași păgubaș închipuirea 

e o tehnică de supraviețuire esențială 

altfel ai sta ziua întreagă în fața panoului de la intrare 

te-ai întreba ce-a fost în capul părinților 

când au ales pentru fiul lor

să-l strige Pantelimon Halipa

și dacă sunt mândri că au numit un spital după el

sau deși nu-i deloc bărbătește și nici poetic 

i-ai întreba pe cei care au rămas fără mamă 

cum au trecut peste asta 

nu că ar face vreo diferență 

dar tu ai citi apometrele ai lăsa indexul în cutia poștală 

apoi ți-ai zbura creierii neuron cu neur

on

în timp ce Bărbosul fredonează o piesă indie de prin anii ‘80

impecabilul denzel cu o căpușă în scrot 🙃🙃🙃

 

o noapte când se imprimă gânduri în țeastă 

ca marile vânători în calcitul din valea Vézère

stai sfiicios la marginea somnului 

cum stăteai pe vremuri la ia-mă nene 

prea timid să faci semn cu mâna 

îți închipui că ești impecabilul denzel 

repeți în neștire oamenii făcuți pentru noi 

vor veni când nu vom forța pe alții 

să ne aleagă 

apoi înțelegi: 

așa cum tu te întrebi 

ce-au gândit oamenii preistorici 

când au văzut prima oară cum se moare

și de ce i-au spus moarte 

nu soare frunză mamut

cum și-au dat seama că ouăle sunt comestibile 

și ce ou e bun 

peste milioane de ani 

generații mai blânde și mai docile vor întreba 

la ce te gândeai când ți-ai desenat palma 

pe stâncile din marea nordului 

și de ce ai îngroșat linia vieții 

ce-ai vrut să transmiți 

își vor da seama oare că linia vieții 

e liniuța de coca pe care ai refuzat-o 

în baia din stiching kreda după o noapte în care 

în hala de distribuție ai blocat banda rulantă 

cu două mii de conserve de vită angus

la ce te gândeai și cum ți-ai dat seama că 

din naștere toți oamenii sunt inegali 

suntem egali doar în uitarea care ne-acoperă

și-n cleiul din oasele noastre 

cu care Bărbosu lipește vreo pagină din jurnal 

smulsă la nervi 

așa cum tu te întrebi 

ce-au gândit oamenii preistorici 

când au văzut prima oară că-s singuri

și de ce i-au spus singurătății Cristos 

nu întuneric ecou sau furtună 

cum și-au dat seama de propria voce 

și ce și-au spus când vorbeau singuri 

pentru prima oară 

peste milioane de ani 

holograme mai blânde și mai docile vor întreba 

dacă tot ce ai scris a fost pe bune 

și cum e să te simți 

imigrant ilegal în propria viață 

fără portofel Google și fără visuri 

să-ți câștigi existența la negru 

zilier pe moșia lui Dumnezeu 

încercând să faci parte din peisaj

să nu atragi atenția cu nimic

doar seara când pui capul în pernă 

să te întrebi dacă Domnul s-a bucurat 

de creația lui 

dacă l-ai făcut mândru 

chiar și atunci când ai dormit pe bănci și prin parcuri 

de frica lui Mikhail arhanghelul polonez

dependent de alcool și amfetamine

apoi ai umblat o săptămână întreagă 

cu o căpușă în scrot

nu intraseră banii să mergi la urgențe 

și nici nu puteai să scapi singur de ea

mâinile tremurau într-un hal 

că

 nu puteai ține drept un băț de chibrit 

nici măcar trei secunde