uneori cînd fac duş şi închid ochii
văd cercuri albe
mă cuprinde o frică teribilă că s-ar
putea întîmpla ceva rău
mi-e frică de moarte doar atît cît să-mi
pară bine că încă trăiesc
mi-e frică mai mult că s-ar putea porni
din senin un cutremur
ori că becul s-ar arde şi aburul apei o
să mă electrocuteze
atunci mă gîndesc la ruşinea de a muri
gol
e mai grea decît ruşinea de a te întîlni
cu foşti colegi de liceu
care în general au făcut ceva cu viaţa
lor şi au ce povesti
e mai grea decît ruşinea de a merge la
medicul de familie pentru
o reţetă cretină iar ca să-i dovedeşti
că exişti trebuie să prezinţi
ultimul talon de şomaj
această frică e mult mai grea pentru că
îţi imaginezi că vei muri gol
iar cînd te vor găsi echipele de salvare
vor face glume proaste
cum c-o ai mică ca şumudică
ori că tocmai tu cel care ai scris
despre moarte n-ai putut să te salvezi
darămite să mai salvezi şi pe alţii
uneori mîna dreaptă mă doare atît de
tare că-mi vine să spun
dumnezeu mă pedepseşte pentru orice
masturbare
ori pentru că nu am făcut fapte bune
uneori nevoia de oameni mă consumă în
aşa hal
de parcă aş fi un fumător care caută cu
disperare ultimul fum din plămînii altuia
alteori urăsc aşa de mult oamenii că-mi
vine să mă urc singur pe cruce
să-mi bat cuie în palme
să spun
basta
nu sunt groapa voastră comună în care să
aruncaţi
tot ce-aţi pierdut fericiţi că n-a mai
rămas nimeni
să vă recunoască
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu