l-a găsit într-o zi omul de curte
chircit într-o parcare de tiruri
fugise de la nebuni în timp ce acasă
ai lui îndesau cu genunchii
banii din alocația de nebun
într-o sacoșă
de rafie
de-atunci a rămas pe la han
nu făcea rău nimănui
îngîna cerul e dorul meu
punea murături și crăpa lemne
visînd că sub topor crapă ai lui
*
cînd vînzările nu mergeau
nea Mihai se închidea în dacia lui carosată
plină cu pepeni
și citea istoria familiei Borgia
apoi povestea tuturor
cît de bine a dus-o în comunism
cum scotea alcool pe furiș din combinat
și-l dădea la schimb
pe-un futai sănătos ori pe cărți
uneori îi mai scăpa cîte-o lacrimă
dădea vina pe vînt și rîdea:
patroane
eu îs ca un pepene veștejit
cum îl tai în fața clientului
cum începe să curgă
*
Ianoș înjura printre dinți cînd
rămînea fără steaguri cu România
trebuia să închidă taraba și să meargă la Timișoara
ori Tîrgu-Mureș
mai erau și turiști chercheliți
care-i dădeau milionul numai să cînte
sus stă iancu pe statuie și le dă la unguri muie
freca bancontele de bărbie
apoi de prohab
să aibă spor
cînd plecau urla în gura mare
sănătate la neamuri
și apă la păpușoi
*
lăutarii mîncau pui pe jar
poșteau cîte-un slim
apoi stăteau geană pe masa jidanilor
și-a ălora care vorbeau limbi străine
cînd nu le ieșea pasiența
se certau între ei pe țigănește
al cui e rîndul să-ntrebe
dacă salariul s-a pus pe card
cînd le ieșea pasiența stăteau la masa unuia
care-și spunea poet
bucuros că are cu cine să bea
poetul turna de zor în pahare
apoi începea:
bă voi știți că sunt o iapă și poezia-i un fel de
vodă?
dacă nici poezia nu mi-o face dreptate
atunci să poftească să mă pupe
nu departe de coadă
