bună dimineața
bună dimineața și ție
în stația de microbuz mai pustie
ca pîntecul unei lăuze
vocile noastre păreau un dublaj
din filmele proaste de acțiune
trase pe vhs-uri din 90
un cîine bătrîn se credea om și
încerca să prindă noroace prin aer
soarele urca bombănind în părul
tău-vatman trezit cu noaptea-n cap
să meargă la muncă
mai mult adormită îți ștergeai
ochii copilărește
de parcă-ai fi răscolit spuza
unui foc stins
în căutarea unui grăunte de jar
0,2 secunde sunt de-ajuns unei
companii de tutun
să sigileze un pachet de țigări
0,2 secunde sunt de-ajuns să-mi treacă
prin cap
o mie de gînduri și să nu pot
articula vreun cuvînt
m-ai atins din greșeală m-a
străbătut o descărcare electrică
pe care n-am știut s-o numesc:
defibrilare
ori fulger nocturn
m-am gîndit uneori să-ți fac mai
plăcut locul de muncă
ieșeam în oraș cînd se potoleau
furtunile de zăpadă
număram copacii căzuți cîntam în
gînd internaționala
făceam proiecte pentru consiliul
local
să ridic monumentul copacului
necunoscut chiar
în fața biroului tău
apoi între sînii tăi mi-aș fi
îngropat mîinile
ca un alpinist ucis de hipotermie
pe muntele kenai
mi-aș fi lăsat capul între
coapsele tale ca-ntr-un confesional
ori ca în apa iordanului și-aș fi
ieșit un om nou
gata să creadă în toți dumnezeii
deodată
gata să jure că-ntre coapsele
tale am găsit exploziile solare
pe care le tot vedeam simulate la
rubrica meteo
dar despre care nu credeam că
există
cînd nu mă gîndesc la tine
mă cert cu morgan freeman
a pornit în căutarea lui dumnezeu
și-mi toarnă gogoși
despre cum divinitatea se ascunde
în noi iar scopul nostru
în viață e să-ajungem la ea
eu urlu dați-mi înapoi moartea
pentru că viața
e invers proporțională
cu ceea ce
însemnăm la sfîrșit
te simt în
inimă ca doza de ulei camforat
ce-l ținea în
viață pe blecher
îmi dau seama
că orice ți-aș spune e la fel de util
ca un prepuț
după circumcizie
de aceea îți
scriu e singurul lucru ce mă păstrează uman
în rest sunt un
sac de oase încremenite
cu mîna întinsă
așteptînd milă
aud pixul cum
scîrțâie pe hîrtie ca un cîine de prerie
ce scurmă
pămîntul de frica unui jaguar
oricum tu nu
vei ști nimic din toate acestea
am învățat că
nu-i bine să spunem totul
dacă n-am avea
nimic de ascuns
am fi niște
sperie-ciori fără paie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu