playa girón

de la o vreme nu ştiu ce se întîmplă cu mine

din ce în ce mai des nopţile îmi par o plajă cubaneză pe care aştept

un sprijin aerian ce nu mai vine

dimineaţa e un ataşat militar fără emoţie care aduce o scrisoare prin care

i se mulţumeşte mamei că fiul ei a luptat bine

totul se întîmplă de parcă n-aş fi prezent

le spun hei sînt aici

dar toţi vorbesc despre mine ca şi cum aş fi fost

ce viitor aveam în faţă

cum am plîns cînd am luat primul patru la mate în clasa întîi

ce memorie aveam de puteam să ţin minte fondatori de religii

dar uitam aproape tot timpul cum începe actul de căinţă

îmi dau seama că e inutil să le spun altora că exist

în fond şi dumnezeu există chiar dacă nu-l vede nimeni

mă aşez pe marginea patului organizez o conferinţă de presă

împart reporterilor pişcoturi şi pixide promoţionale

îmi plătesc taxele reţetele compensate timbrele judiciare luatul în spaţiu

le spun tuturor că sunt cel care nu trebuie lăsat singur

pentru că tocmai atunci fac gesturi necontrolate

fierb carne de om şi-o mănînc în speranţa că îi voi lua locul

 îmi vine cheful de-o ruletă rusească

din calendare îmi fac revolver pun ţeava la tîmplă şi trag

zîmbesc în semn de respect

voi purta toată viaţa numele sfîntului care s-a nimerit

să-mi zboare ţeasta

nici nu mai ştiu ce să cred despre mine

în loc să am o slujbă stabilă să-mi spăl regulat hainele

să fiu sociabil cu şoferii care îmi dau prioritate la traversare

mă surprind că încep să uit lucruri mărunte

şi nu mă las pînă cînd nu mi le aduc aminte

iar lucrul ăsta mă scoate din sărite

într-o noapte m-am plimbat prin cameră furios pînă mi-am amintit

că rulota în care visam să trăiesc e un airstream clipper din 36

în altă noapte m-am chinuit vreo două ore să-mi amintesc cum se numeşte

juratul de la the voice of  u.k care e şi solistul trupei the script

negru de supărare mi-am zis ce mama dracului

de ce nu poţi memora lucruri simple care nu-ţi fac nici un rău

dacă tot eşti aşa de bun să ţii minte oameni care au fost odată ai tăi

dar care n-au pic de respect şi vin peste tine tocmai atunci

cînd nu mai ai nimic de împărţit nici măcar o masă caldă

într-un cort pe care scrie armata salvării

mi-am promis atunci că dacă vreodată voi ajunge bărbat

am să mă transform într-un birou de acordat vize

am să mă aşez la coadă cu noaptea în cap

şi n-am să mă las pînă nu voi fugi cît văd cu ochii de mine

chiar dacă pentru asta ar trebui să mă însor

aş putea să-ţi mai povestesc despre cum am devenit fan liverpool

după meciul cu arsenal din ‘89

ai putea spune că m-am născut cu sindromul iubirii faţă de învinşi

poate pentru că şi eu sînt ca ei sau

poate pentru că cine se aseamănă se adună

îţi spun adevărul

după ce cristos s-a suit pe munte şi a predicat cele opt fericiri

mulţimea a început să cînte you will never walk alone

şi aşa a rămas pînă în zilele noastre

învingătorul ia totul dar nimeni nu-l ţine minte pentru că moare singur

în vreme ce toţi povestesc despre cei care-au ştiut

să piardă cu graţie