câteva constatări lucide și mucalite
m-am născut între ziua mondială a săracilor și Cristos regele universului
adică nici așa nici așa
ca să fiu consecvent pe linia asta sucită a vieții
noaptea somnul meu e mai mult
calificare la locul de muncă
dorm când la marginea patului
când la perete
nu mă pot hotărî dacă sunt tâlharul din stânga
sau tâlharul din dreapta
presupun că într-o oarecare măsură
asta depinde de cine doarme cu mine
încă mai cred că întunericul e mai bogat
ca lumina
deși paznicul de la policlinică nu e de acord
îmi spune tot timpul când mă duc să dau sânge
aprinde lumina măcar pe lumea asta
s-avem lumină că dincolo nu se știe
marile adevăruri doar noaptea le-am rostuit
cum s-a întâmplat nu demult
într-o parcare pustie am dat peste un sprinter
colantat de sus până jos cu chipul unui dj
un zgomot ciudat înăuntru
lovea cineva cu picioarele ușa din spate
apoi un behăit din impuls am zis de oaie
apoi m-am întrebat dacă-i capră
am realizat că nu știu să fac diferența între
behăitul de oaie și behăitul de capră
logica m-a dus la concluzia că nu știu
care e diferența dintre viață și moarte
pentru că dacă există lumea cealaltă
cei de acolo spun despre noi că suntem morți
la fel de convinși cum credem noi că trăim
președintele de asociație mă salută tot timpul
să trăiți domn’ butnaru
o vreme am cochetat cu ideea
ba chiar mi-a plăcut să fiu domnul butnaru
speram că în felul ăsta mă pot ascunde
și mă pot vindeca de-o obsesie:
de fiecare dată când sunt rugat să dau
mărturie necunoscuților
despre cum mi-am schimbat viața
o voce îmi urlă prin toată ființa
rahat ai mâncat toată viața
rahat mănânci și acum
în mintea mea se derulează în loop
momentul în care fiul reporter documentează
un material despre alcoolicii anonimi
într-un salon de psihiatrie dă peste tatăl
pierdut de vreo cinșpe ani
psihiatrul întreabă ei domnul pal
cum v-am afectat viața alcoolul
tatăl începe timid să vorbească
iar fiul cu sângele fiert în obraji
ca niște cuișoare în vin
începe să urle rahat ai mâncat toată viața
rahat mănânci și acum
ei bine faza cu domnul butnaru nu ține
nu poți ieși din tine apoi să te-ntorci
și să zici cum zicea Wilde mă scuzați
nu v-am recunoscut m-am schimbat mult
trecutul e o specie puțin cunoscută și hemofagă
de moarte
să mori e ca și cum ai pleca din orașul tău
și n-ar mai ști nimeni nimic de tine
să pleci din orașul tău e ca și cum te-ai duce
la petrecerea de majorat a lui Dumnezeu
cu un cadou încropit din kirilă pe care l-ai primit de la teo dună și din care ai rupt pagina cu dedicația pentru tine