killing in the name 🙃🙃🙃🙃

 

o dimineață în care ceața se lipește de ceafă 

ca un emițător pentru animale sălbatice 

pe care entități peste puterea ta de-nțelegere 

l-au fixat sub piele să aibă în timp real 

informații despre ce gândești 

în habitatul tău natural 

până se obișnuiește lumina cu ochii 

dai la o parte rămășițele visului 

cum dai la o parte spuma din laptele fiert 

încă ești tu respirația e a ta patu-i al tău 

nu e cimentul cantinei din menken

pe care te-a furat somnul cu o rulată în gură 

apoi te-au trezit cu picioare în coaste 

doi bulgari scoși din minți că ai furat pauza lor

ten minutes/3 cigarettes only one person 

nu e librăria din capitală nici scaunul pe care 

abia te țineai în timp ce komartin 

făcea praf debutul tău în volum 

acum că ai stabilit ce-i real 

mai rămâne să te convingi că peste noapte 

nu te-ai dat de trei ori peste cap 

și te-ai transformat într-un LLM făcut la genunchi 

așa că începi să faci ce știi cel mai bine:

 

îți închipui că Dumnezeu s-a trezit odată cu tine 

își săpunește vârtos barba cu L'Oreal fresh extreme

aruncă un ochi pe memeuri deștepte 

care îl arată pe Fiul cu o cruce la gât 

și dedesubt spoiler alert 

sau alea în care se-ntreabă lumea de ce

Fiul e alb dacă-i născut în Orientul mijlociu 

mai aruncă un ochi și la musulmanii care

scriu pe wall cel care a creat nu poate fi creat

își face cu ochiul ștrengar din oglindă 

și cântă frenetic 

some of those that work forces

are the same that burn crosses

în cafeaua călduță numai bună de înghiți 

pune o porție generoasă de berberină

apoi își face un selfie cu lumea ce arde 

sub care scrie 

ah ce artist piere odată cu mine 

indie ‘80 🙃🙃🙃

 

ce poți face în preoperator:

să-ți închipui că ești în anatomia lui Grey 

dr Oh se ceartă cu dr Hunt peste targa 

pe care zace Cristi Popescu 

dr Oh vrea să-l lase să moară 

pentru că altfel se citește un poet mort 

altfel te descoperă critica 

dr Hunt vrea cu orice preț să-l salveze

ca să termine mai optimist 

jurnalull vieții moarte de-a gata 

două infirmiere cu un bax de javel 

intră-n scenariul tău și îl curăță 

ca pe toaleta personalului medical 

fără vlagă te-ntorci în existența ta batială 

aia în care triajul Recuperare e doar triajul Recuperare 

nu o insuliță din Filipine 

bătrâna din Cornu Luncii care frământă cardul de sănătate ca pe-un acatist

e doar bătrâna din Cornu Luncii 

nu Hiroo Onoda 

îi vezi bărbia cum tremură să-ți vine 

să spui ca psalmistul 

nu părăsi Doamne lucrarea mâinilor tale 

frigul pătrunde prin haine 

ca acidul hialuronic în articulații 

te întrebi când ai început să vorbești despre tine 

la persoana a doua și dacă nu cumva 

e un mecanism de disociere perfecționat 

în halele puturoase din Sassenheim

când ți-ai fi dorit să fii o țiplă de bacon 

ori caserolă cu sos care ajunge în case mai primitoare 

sau când te rugai ca cel mai mic junghi în coloană să prevestească junghiul cel mare

sfârșitul

het einde

să ieși din viață ca orderpickerii fericiți 

c-au păcălit qr-ul pentru pontaj 

sau când îți dădeai pumni în cap pentru că 

te-ai jurat că vei face pomană câte un euro zilnic dacă se-ndură de tine Bărbosul 

și nu te trimite la recoltat bulbi de lalea 

iar el ți-a arătat că se poate mai rău

un rezident anul IV sau V

lovește cu sete automatul cu sucuri 

un șarpe smarald i se umflă pe gât 

tot mai cumplită senzația asta că trupul tău 

nu e al tău adică tot al tău e dar nu ești în el

cumva e în urmă ca urma unei căni cu cafea 

încerci să rămâi conectat la real 

îți îndeși sufletul pe gură cu pumnul 

parcă ai sta pe-o valiză și-ncerci 

s-o închizi cu genunchii 

te lași păgubaș închipuirea 

e o tehnică de supraviețuire esențială 

altfel ai sta ziua întreagă în fața panoului de la intrare 

te-ai întreba ce-a fost în capul părinților 

când au ales pentru fiul lor

să-l strige Pantelimon Halipa

și dacă sunt mândri că au numit un spital după el

sau deși nu-i deloc bărbătește și nici poetic 

i-ai întreba pe cei care au rămas fără mamă 

cum au trecut peste asta 

nu că ar face vreo diferență 

dar tu ai citi apometrele ai lăsa indexul în cutia poștală 

apoi ți-ai zbura creierii neuron cu neur

on

în timp ce Bărbosul fredonează o piesă indie de prin anii ‘80

impecabilul denzel cu o căpușă în scrot 🙃🙃🙃

 

o noapte când se imprimă gânduri în țeastă 

ca marile vânători în calcitul din valea Vézère

stai sfiicios la marginea somnului 

cum stăteai pe vremuri la ia-mă nene 

prea timid să faci semn cu mâna 

îți închipui că ești impecabilul denzel 

repeți în neștire oamenii făcuți pentru noi 

vor veni când nu vom forța pe alții 

să ne aleagă 

apoi înțelegi: 

așa cum tu te întrebi 

ce-au gândit oamenii preistorici 

când au văzut prima oară cum se moare

și de ce i-au spus moarte 

nu soare frunză mamut

cum și-au dat seama că ouăle sunt comestibile 

și ce ou e bun 

peste milioane de ani 

generații mai blânde și mai docile vor întreba 

la ce te gândeai când ți-ai desenat palma 

pe stâncile din marea nordului 

și de ce ai îngroșat linia vieții 

ce-ai vrut să transmiți 

își vor da seama oare că linia vieții 

e liniuța de coca pe care ai refuzat-o 

în baia din stiching kreda după o noapte în care 

în hala de distribuție ai blocat banda rulantă 

cu două mii de conserve de vită angus

la ce te gândeai și cum ți-ai dat seama că 

din naștere toți oamenii sunt inegali 

suntem egali doar în uitarea care ne-acoperă

și-n cleiul din oasele noastre 

cu care Bărbosu lipește vreo pagină din jurnal 

smulsă la nervi 

așa cum tu te întrebi 

ce-au gândit oamenii preistorici 

când au văzut prima oară că-s singuri

și de ce i-au spus singurătății Cristos 

nu întuneric ecou sau furtună 

cum și-au dat seama de propria voce 

și ce și-au spus când vorbeau singuri 

pentru prima oară 

peste milioane de ani 

holograme mai blânde și mai docile vor întreba 

dacă tot ce ai scris a fost pe bune 

și cum e să te simți 

imigrant ilegal în propria viață 

fără portofel Google și fără visuri 

să-ți câștigi existența la negru 

zilier pe moșia lui Dumnezeu 

încercând să faci parte din peisaj

să nu atragi atenția cu nimic

doar seara când pui capul în pernă 

să te întrebi dacă Domnul s-a bucurat 

de creația lui 

dacă l-ai făcut mândru 

chiar și atunci când ai dormit pe bănci și prin parcuri 

de frica lui Mikhail arhanghelul polonez

dependent de alcool și amfetamine

apoi ai umblat o săptămână întreagă 

cu o căpușă în scrot

nu intraseră banii să mergi la urgențe 

și nici nu puteai să scapi singur de ea

mâinile tremurau într-un hal 

că

 nu puteai ține drept un băț de chibrit 

nici măcar trei secunde