adormit pe jumate
ministrantul citește prima lectură
din Ben Sirah
se poticnește la primul cuvânt
în loc de ranchiună citește rachiuă
e totuși bine îmi spun
că n-a dat-o-n răchie
în loc de abominabil citește abdominabil
brusc toracele meu e cuprins
de-o fierbințeală ciudată
și-o voce nedefinită
(duhul sfânt ori poate chiar Domnul
deși Domnul nu cred
că s-ar ridica din pat pentru atât)
mă apostrofează:
ce te umfli ca punga de pe Shein?
pentru asta vii la biserică?
să numeri greșelile altora?
preț de un cântec
mintea mea se ghemuiește
spășită
apoi îi face loc lui Khalil
(nu știu de ce mi-l imaginez beduin)
îmi spune blând
iubește-ți dușmanul și-ncepe cu tine
ca ștergătoarele de parbriz
blocate de o ploaie torențială
închid și deschid ochii la nesfârșit
nu de Khalil am nevoie acum
când bat cu pumnii în scândura sternului
am nevoie de un cineva cunoscut
care să spună încrezător.
boards don’t hit back
îmi dau seama că ceea ce scriu
e la fel de util ca
diferența dintre whisky și scotch
pentru un abstinent cu vechime de patru ani
mă gândesc să fac o schimbare
poate m-ar prinde slam poetry
sau ceva activism social
la cum mă știu probabil
de atât aș fi în stare:
când mă uit la poporul ăsta
care murmură tot mai des -
„de-am fi murit de mâna Domnului
în țara URSS-ului când ședeam
lângă oalele cu carne,
când mâncam pâine pe săturate!
dar voi ne-ați scos în pustiul acesta
ca să moară de foame toată această adunare”
sau „de ce ne-ai făcut să urcăm în UE?
ca să ne faci să murim de sete pe mine,
pe fiii mei și turmele mele?” -
îmi vine să urlu:
despre voi Cristosul vorbea în evanghelii
celui ce n-are i se va lua și
ce are
mai bine mă rezum la ceea ce știu
îmi închipui că Dumnezeu e mister Miyagi
mă pune să-i ceruiesc norii.
în timp ce-mi șoptește misterios
wax on wax off
wax on wax off
