Postare prezentată

sâmbătă, octombrie 10, 2026

o cinzeacă din partea casei

 doamne 

dacă aș fi sincer cu mine 

aș spune că ar fi de ajuns o cinzeacă 

deși uneori mai am îndoieli că exiști 

ori că veșnicia promisă-i pe bune 

pentru că tot am adus vorba 

treaba e complicată în capul meu 

nu pot să-mi închipui o veșnicie 

în care singurul scop 

e să fiu permanent fericit 

fără să știu de nimeni 

fără oamenii care-au trecut 

fie sfios fie ca un nor piroclastic 

prin viețile mele 


ca să mă liniștesc 

îmi spun că de obicei 

tu lucrezi cel mai bine prin oameni 

de aia în ei ai lăsat fărâme din ce-i al tău 

așa că pun semnul = 

între veșnicia cu ei și 

veșnicia cu tine 

da’ nu funcționează întotdeauna 


așa că fac liste

cu micile mele victorii recente:

am obținut pentru mama un trekos 

Innocent va ști pentru tot restul vieții 

că eu l-am învățat limba română 

de poezie m-am lecuit 

(e drept că din când în când 

mai am gânduri poetice

și mâncărime în degete -

de asta nu pot să scap 

e c diabetul pe care 

îl duci toată viața cu tine -

dar zi de zi le reduc importanța

cum jardience-ul reduce 

glucoza din sânge)


nici 47

nici 62

o cinzeacă aș zice că e perfect 

în ultima vreme am tot trăit 

ba pe repede înainte ba în loop

mi-am tras sufletul cât să întreb 

n-ai găsit vremuri mai blânde?

de ce intră totul în mine 

ca negrul sub unghii?

tot eu mi-am răspuns:

probabil îmi dai de trăit în neștire 

să nu vin la tine plin de regrete

duminică, octombrie 04, 2026

pobedna pesma (mashup)

 adormit pe jumate 

ministrantul citește prima lectură 

din Ben Sirah 

se poticnește la primul cuvânt 

în loc de ranchiună citește rachiuă

e totuși bine îmi spun 

că n-a dat-o-n răchie 

în loc de abominabil citește abdominabil 

brusc toracele meu e cuprins 

de-o fierbințeală ciudată 

și-o voce nedefinită 

(duhul sfânt ori poate chiar Domnul

deși Domnul nu cred 

că s-ar ridica din pat pentru atât)

mă apostrofează:

ce te umfli ca punga de pe Shein?

pentru asta vii la biserică?

să numeri greșelile altora?


preț de un cântec 

mintea mea se ghemuiește 

spășită 

apoi îi face loc lui Khalil 

(nu știu de ce mi-l imaginez beduin)

îmi spune blând 

iubește-ți dușmanul și-ncepe cu tine 

ca ștergătoarele de parbriz 

blocate de o ploaie torențială 

închid și deschid ochii la nesfârșit 

nu de Khalil am nevoie acum 

când bat cu pumnii în scândura sternului

am nevoie de un cineva cunoscut 

care să spună încrezător.

boards don’t hit back


îmi dau seama că ceea ce scriu 

e la fel de util ca 

diferența dintre whisky și scotch 

pentru un abstinent cu vechime de patru ani 

mă gândesc să fac o schimbare 

poate m-ar prinde slam poetry 

sau ceva activism social

la cum mă știu probabil 

de atât aș fi în stare:


când mă uit la poporul ăsta 

care murmură tot mai des -

„de-am fi murit de mâna Domnului 

în țara URSS-ului când ședeam

lângă oalele cu carne, 

când mâncam pâine pe săturate! 

dar voi ne-ați scos în pustiul acesta 

ca să moară de foame toată această adunare” 

sau „de ce ne-ai făcut să urcăm în UE? 

ca să ne faci să murim de sete pe mine, 

pe fiii mei și turmele mele?” -

îmi vine să urlu:

despre voi Cristosul vorbea în evanghelii 

celui ce n-are i se va lua și

ce are 


mai bine mă rezum la ceea ce știu 

îmi închipui că Dumnezeu e mister Miyagi 

mă pune să-i ceruiesc norii.

în timp ce-mi șoptește misterios 

wax on wax off 

wax on wax off