the church of salvation(ad_joc)

cîteodată mai bat sfios la ușa cerului

întreb peltic dacă sorin e acasă

dacă are voie afară să jucăm castelul

o femeie cu nume de pescador

îmi răspunde că are pojar

dar să nu-mi fac griji

acolo orele în care se moare sînt respectate cu strictețe

altfel copiii s-ar opri brusc din creștere

există o zi

de obicei spre sfîrșit

în care scuip bărbătește în palme

și mă apuc de înlocuit distanțe

de parcă aș înlocui șine vechi de tren

se anunță temperaturi extreme

între oameni las spații pentru contracții

mă apuc să cresc asfaltul pînă devine un drum

al meu și numai al meu

mă joc de-a cine clipește primul

cu soarele

am un loc secret în care plantez bulbi de zambile pentru mama

tot eu le calc în picioare pentru că m-a plesnit

cînd am rămas corijent la mate

mi-am pierdut toate cheile în zăpadă

și-acum aștept toată viața să vină tata

ca să-mi deschidă

am învățat meserie pe ascuns de la bunicul meu

acum pot da înapoi timpul de cîte ori vreau

astăzi am șase ani la micul dejun tai luna felii

întind pe ea miere de salcîm

în cană torn calea lactee și puțină cacao

bat de trei ori în lemn

arunc peste umăr potcoave

îmi desenez pe frunte o stea

apoi intru-n oglindă

zilele mele sînt un șantier în lucru

merg pe furiș alături de frate-miu

printre orele scurse

furăm țevi de plastic

ne facem pistoale cu nouă guri ca-n mărgelatu

la cornete de hîrtie nu m-am priceput niciodată

împrumut de la alții și trag la întîmplare

în umbre

dacă aș avea chef aș putea fi humpty dumpty

căzut de pe un zid de carne

nici toți caii nici toți oamenii și nici toate femeile regelui

n-ar putea să mă facă la fel cum am fost

cu toate acestea preferabil uitării este mimarea

iubirii de sine

de mîine o să-mi scot tiptil inima cînd încă doarme

în loc voi pune un zar

mă voi muta într-o ghindă

și mă voi numi

întîmplare

house of setting sun

m-am trezit într-o dimineață și ți-am zis șșș

vreau să văd îngerul meu păzitor cum se spală pe dinți

cum își verifică permisul de conducere pașaportul

și în general tot ce i-ar folosi să mă ajute

am răsuflat ușurat eh mai am o zi

m-am așezat lîngă tine ți-am spus că renunț la tot

dă-l dracului loc de muncă dă-le dracu facturi

nu voiam decît să te simt caldă și în loc de cafea

părul tău să-mi închidă gura

începusem să vorbesc aiurea

mi-am lăsat tîmpla pe sînii tăi

ca înr-un joc de ruletă rusească

ori eu ori tu

trei guri de aer ca trei cartușe

schimbăm subiectul

îți spun că sînt un meteorolog egoist

care se trezește la fix la șase dimineața în aceeași zi

tu spui du-te și fă o faptă bună

draga mea eu nu cred în cîrtița phil

spune-mi mai bine

dacă afară va fi zăpadă nemaivăzută

eu cum o să te mai apăr de mîinile mele?

uneori noaptea cînd duc mîna la inimă

ești acolo

uneori noaptea îmi pierd mințile și mă cred jack frost

am un nas de cărbune și două mîini de paie

du-mă undeva unde să pot asculta house of setting sun

fără să fiu nevoit să fiu altceva

uneori noaptea cînd trupul tău

miroase ca-n covent garden a mere glazurate și-a sinucigași în metrou

îmi vine să scot inima din piept

să văd ce o doare cît e de mare

să-mi pun perciuni falși să o vînd unor evrei

ca pe cel mai mare safir

neșlefuit

sau dacă o mai ții minte pe viorica bucur

sînt motanul jaon tom îngerul meu păzitor e șoricelul robespierre

mewsette uneori ceea ce cauți e atît de aproape

încît îți dai seama că ești mult prea departe

pleacă- ți capul în pieptul meu

ascultă

cineva bate la ușă sau

cineva se pregătește să plece?

să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele)

dacă aș fi avut vreodată posibilitatea să aleg

la naștere

atunci aș fi vrut să fiu

un drac

să bag oamenii în cazane cu furca

mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite

pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda

îmi vine să urlu

lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion

în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți

nu mi-a fost niciodată frică să zbor

mai mult mi-a fost frică să tac

e ceva înăuntru ce mă ține în viață

nu-mi pot da seama dar simt cum mișună

de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure

și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș

radule

de cînd aștept cămașa promisă

ok ești în viena pariezi totul pe roșu

eu mă îmbrac în purpură și aștept

femeile să tragă la sorți să-mi dea să beau oțet

pe marginea bibliotecii un bilet de tren roman-vatra-dornei

maică-mea-mi spune că are nevoie de bani 200 de euro medicamente pe lună

eu îi spun că dacă e mai ieftin să mori atunci de ce n-o faci

dar vezi tu

moartea e un agent imobiliar sărăntoc

te sună și-ți zice că are client pentru ce ai tu de vîndut

într-un final lași din preț cu lehamite

că nici viața ta nu mai e ce a fost

victore

m-am speriat cînd am văzut timpul trecînd peste tine

parcă mai ieri mă așteptai în gara de nord

cu niște ochelari de parcă i-ai fi furat dintr-un bîlci de țară

mai lasă dracului politica și pe antonescu

adu-ți aminte de iarna bărbaților și pune-te dracului pe picioare

eu sînt același chiar dacă în loc de suflet

am o duzină de gropari

care așteaptă rachiul

my little bro

acum s-ar cuveni să-mi cer iertare

a fost o noapte în care am avut noroc de bulgari

apoi ți-am adus toate hainele înapoi urlînd în gura mare

că nu sînt ruda săracă(curios am scris inițial ruga sărată)

cînd știi că te-ai făcut vinovat de ceva e ca și cum ai umbla din poartă în poartă

cu fotografia unui copil în mînă să strîngi fonduri și toți te refuză

nici acum nu știu ce e mai greu de suportat

să recunoști că ai greșit

ori să fii iertat

ioana

n-ai idee de cîte ori m-am întrebat cum naiba o să afle lumea

de mine

dacă într-o zi am crăpat pur și simplu

atîtea parole atîtea pagini de net

dacă-i întîlni dacă-i zări măicuță bătrînă cu brîul de lînă

tu să-i spui curat

că m-am dus la sellgros și-am luat

masca lui darth vader apoi am plecat să-l caut pe taică-miu

i-am spus valeriu i.m you.re son

dar el a preferat să trăiască la țară

pensionat pe caz de boală

raluca

nu știu de ce mi-a venit să scriu tocmai ție

poate pentru că într-o vară am confundat vinul cu vișinata

și-am turnat în pahar în prostie

apoi a venit pastrama de căprioară

tocana de mistreț și țeapa pe care mi-am luat-o

cu tocana de berbec

să ții minte un aparat foto mai bun ca sufletul

nu s-a inventat pînă acum

remus

iconarule

de cîte ori am fost pe la tine am crezut că pot să-l sacrific pe iacob

lătra rita în poartă

de fiecare dată cînd am plecat îmi erau mîinile pline de maria și luca

de parcă aș fi avut o adunătură dreascuri

să fac focul în soba pe care o numim țeastă

emilian

tu știi cel mai bine cum e să-ți plîngi de milă

ca un pescar care s-a dus pe moldova fără garabeți

singurul lucru care te ține în viață e faptul că te ascunzi în ziua de mîine ca într-un container

să nu-mi spui după aia că nu ți-am spus

cu cît ai mai mulți lîngă tine

cu atît ți-e mai cald

chiar dacă mai pui cîte unul pe foc

intrarea dragonului

duminica nea ciobanu venea la grădinița din sat

într-o dacie galbenă

scotea din mașină un televizor și un videorecorder

aranja scaunele apoi lipea pe ușă

un afiș pe care scria de mînă

intrarea dragonului biletul trei lei

bunică-miu era ăl mai a dracu fierar

cînd nu făcea șarete în atelier

mă strecuram să nu mă vadă

voiam să fac steluțe de fier

visam că o să cresc și-o să mă fac ninja

după aia cineva mi-a spus că samuraii sînt mai buni

și-am vrut să-mi fac sabie

de atunci am topit atîtea vise

că pînă acum aș fi putut face o cale ferată

care duce fix pînă în cer

apoi am scos o teorie de care eram foarte mîndru

cum că alea șase zile în care s-a făcut lumea sînt de fapt șase ere

și fiecare eră are o religie

m-am lăsat și de teorii cînd inima mea a născut înainte termen

o frică perfectă

atunci am decis că trebuie să fiu

o umbră cît se poate de responsabilă

draga mea să nu rîzi dacă îți spun că și-acum mai cred

că dumnezeu e un samurai onorabil

la brîul său eu sînt daito

tu shoto

*

demult aveam obsesia creșterii

nu știam ce vreau să fiu ori ce voi face

mă puneam la perete trăgeam o linie deasupra creștetului

îmi măsuram înălțimea din două în două zile

muream de ciudă cînd bunică-mea vorbea cu nea omu

inevitabil discuțiile se terminau cu dumnezeu e mare

în gîndul meu uneori mă prefăceam indiferent

alteori îmi spuneam că o să-l măsor eu pe dumnezeu ăsta

doar n-o fi mai înalt ca old shutterhand

acum îmi vine să mă așez la perete

să mă rog de umbră să crească

să par mai mic și să cred că încă mai am de trăit

timpul e doar un coșar pe care unii îl mai invită la nuntă

să le poarte noroc

în rest nineni nu mai are nevoie de el

pentru că se arde din ce

în ce

mai rar

*

aș vinde kebab în trafalgar square

mi-aș îneca numele ca pe un pui de cățea

poate așa m-aș face din nou copil

să stau noaptea de pază în fața părului de la poartă

să nu arunce alții cu pietre

să-mi fure perele coapte

să aflu că în franța picioarele de broască sînt o delicatesă

și să merg la gîrlă cu undița să prind broaște

cu frunză de trifoi în cîrlig

n-ai mai rămas multe de spus

m-ai întrebat într-o zi n-am știut să-ți răpund cum iubesc

de la distanță par un convoi umanitar

dacă te-apropii sînt o mină de kimberlit

dezafectată

mic tratat despre inimă

uneori îmi imaginez că inima e

un papagal vorbitor

captiv în grădina din leeds castle

colivia e unica formă de libertate

oamenii se apropie de ea îi spun hello

ea repetă hello

mulțumiți ei îi aruncă boabe de rouă

le ciugulește timid

se dă de trei ori peste cap

apoi se transformă în lună plină

alteori inima mea e un șofer de tir

care dă înapoi tahometrul

în speranța că va mai prinde o zi

cîndva am vrut să fiu scoică

și nu mă puteam hotărî

dacă inima e durerea sau lichidul din care ia ființă

o perlă

acum e doar o moașă care ajută umbrele

să nască la domiciliu

despre oameni si alte obsesii

ștefania 186 cm 62 kg sîni foarte mari

sex oral neprotejat cu finalizare

60 de ron oferim factură pentru servicii de relaxare

îmi tot repet că nu te poți apăra de oameni

numai cu dragoste

sînt cel care merge noaptea cu felinarul pe stradă

și vă păzește de întuneric

din cînd în cînd anunță ora exactă

cînd se dă dezlegare

să ne apropiem unii de alții

e mai ușor să cred că oamenii

sînt ca dinții de lapte

o vreme te însoțesc apoi dispar

pe unii îi pitești naiv sub pernă

sperînd că te vei trezi cu un bănuț

apoi apar alții dar nimeni nu-ți spune să ai grijă de ei

pentru că toata viața alți oameni

nu vor mai crește

astăzi în piept am o gară pustie

sîngele meu e un acar obosit

timid dumnezeu stă pe o valiză de lemn

cu ordinul de încorporare

în mînă

elephant&castel

de la o vreme zilele mele trec de parcă la semafor ar fi verde

intermitent

nici una nu se oprește

să pot traversa această liniște care s-a lăsat peste mine

tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr

ca și cum ar mîngîia o fotografie

m-am obișnuit să mă duc seara acasă cu două umbre

să fac glume stupide de genul între două nu te plouă

în piept în loc de inimă am frunze de coca

și ăsta este singurul mod în care îmi cîștig existența

fumez țigările pe jumătate apoi le arunc

în urma mea săracii le strîng

de parcă ar fi niște porumbei adunați într-o piață publică

încrucișez degetele în exerciții inutile de scrimă

la fel de inutil scandez lozinci

eu pentru toți și toți pentru nimeni

uneori mai arunc petale de la balcon

peste convoaie imaginare de nuntă

mi s-a întîmplat într-o stație de metrou cu nume ciudat

să mă apuc să vorbesc în toate limbile pămîntului

să spun că nu am nevoie de prieteni

doar de cineva care să mă iubească

în fiecare dimineață mă ridic din mine cu scîrbă

ca un condamnat căruia i se împinge micul dejun

printre gratii

într-un final e chiar amuzant

să-ți privești viața

ca pe o încăpere dintr-un aeroport

pe fruntea ta scrie conciliere bagaje

trupul e o bandă rulantă pe care stau zeci de valize

iar tu gîtuit de emoție îți aștepți inima

sperînd s-o poți recunoaște dintre atîtea

bagaje de cală

scrisorile din primrose hill

prima scrisoare din primrose hill

pînă acum în londra nu mai plouase așa ca mi-au spus
omul care aduce ploaia
aș fi vrut s-o împart cu cineva dar n-a facut altceva
decît să se întețească
nu sînt decît un orb aghezmuit bine într-un pub
hello dave my dear mate
sorry you got the wrong table

așa sînt eu am un talent nemaiîntîlnit să greșesc oamenii
mi-e frică de benzile rulante din metrou
de femeile îmbrăcate ca dracu din cadmen
care-mi cînta bete you.l catch a cold from the ice inside your soul
sufletul meu e un deal pe care toți se adună
cu sticle de vin să vadă 11 minute de artificii
apoi  se evaporează ca niăte bule de șampanie

iată-mă într-o după-amiază în care
m-au năpădit toți cei care au fost lîngă mine
așa cum năpădesc buruienile un cimir de țară
își cer dreptul de a fi fost
îmi tot spun big deal
sînt șapte miliarde de oameni
sigur e unul și pentru mine
mi-au mai rămas cinci țigări
și nevasta unui bulgar cunoscută într-un vagon de metrou
liverpool a bătut pe newcastel
de fapt ce naiba spun
oamenii sînt un club de fițe din st pancras
unde nu poți intra dacă nu ai inima îmbrăcată
în latex

a doua scrisoare din primrose hill

morden
uneori cînd dorm casa aceasta se transformă și respiră
se poartă ca o familie adevarată
un perete se așează bătrînește pe tamburel
repară încheieturile oamenilor
un alt perete fixează ceasornice
al treilea face mîncare și cheama la masă podeaua
ca pe singurul copil la părinți
tavanul sapă un tunel să evadeze dintr-o închisoare imaginară
spre dimineață m-a trezit violent furtuna
cineva bătea tot timpul în ușă
la început am vrut să-i deschid apoi m-am gîndit
cînd deschizi înseamnă că cineva intră și stă o vreme
dar eu de cîte ori am deschis n-a rămas nimeni
ba chiar au plecat și cei care mai erau înăuntru
așa ca m-am culcat
dimineaîa am aflat de la oli că în ușă bătea
doar globul de crăciun cu care împodobiseră
intrarea în casă

fuckin hell
îmi spuneai că ți-ai împărțit trupul altora
mai ceva ca pîinea la păsări
ți-am răspuns că mi-am dat sufletul mai ceva
ca o curvă care acceptă un blowjob pe bonuri de masă
am ajuns să cred că ne împărțim la toți dar niciodată
la cel pentru care am putea să însemnăm totul
obișnuiai să-ți spui curva artiștilor
obișnuiam să-mi spun shaolinul bețiv
draga mea eu nu sînt artist nici poet
poeîii au coaie au pizdă scriu despre pulă
despre futut și despre cum le-o suge moartea
eu sînt un om mărunt care scrie despre drame mărunte
dimineața îmi scot absențele în lesa
mă uit pe stradă mulțumit că sînt în rînd cu lumea
absențele mele se pișă pe toate felinarele își marchează teritoriul
resturile solide le arunc în tomberoane pe care scrie
dog waste only
în ultima vreme am învățat că dacă lupți pentru un om
înseamnă că ești obsedat
dacă te doare ceva înseamnă că te lamentezi inutil în public
dacă ar fi așa
lumea ar fi o procesiune sud-americană ce se ține în vinerea mare
iar oamenii ar ieși în stradă să se autoflageleze
ai avut dreptate nu am ce face acum cu nebunia și încordările tale
așa cum nici tu nu ai putea suporta crizele mele în care dau cu moartea de toți pereții
ca un soț beat care-și bate nevasta

the dublin castel
în metrou lînga mine s-au așezat trei românce
vorbeau cu voce tare habar n-aveau ca cineva ascultă(întotdeauna cineva
te ascultă dacă asculți la rîndul tău)
una zicea claudia a agățat un polițist de frontieră
alta uite ce nuanță mișto de verde
eu mă uitam la degetele mele îmi spuneam
că ar fi o afacere bună să le vînd
5 pounds fiecare doar inelarul cu 7
coastele mele sînt deja puse la fiert
dumnezeu e gripat îi place să mănînce la primul fel
supă calduță de oameni

cînd am ajuns în camden a început ploaia
am deschis gura am întîmpinat-o cu un sărut franțuzesc
în loc de aer am tras în piept toate reclamele orbitoare
kebabalicious
the world.s end
saigon beauty and make up saloon
mă uitam la miile de turiști care se îngrămădeau
să prindă  bilete la un spectacol horror
mi se părea că lumea e o sală imensă de cinema
pe ecran eram proiectat eu
și tot eu spectator încercam să-mi ghicesc
următoarea mișcare

cînd am intrat un tip beat recita din rilke
cei aflați pe marginea prăpastiei merită toată dragostea noastră
tremuram așa de tare că a trebuit să beau paharul de bere cu ambele mîini
apoi am ieșit la un tabac rulat
ploaia cădea cuminte ca un cîine ce dă din coadă legat de un hidrant
un gunoier ne-a urat un an nou fericit
mi-a venit să urlu să umblu de nebun pe stradă
să strîng un om de gît atît de tare încît să rămînă cu mine
chiar dacă asta ar fi însemnat să stau cu un cadavru în casă
inima mea s-a golit de parcă aș fi schimbat uleiul unui vauxhall
în noaptea aceea am înțeles încă un lucru
inainte cînd o femeie-mi spunea că vrea să fiu singurul bărbat din viața ei
inima mi se dădea peste cap ca o maimuțică în așteptarea unei banane
acum nu mai vreau să fiu singurul
doar ultimul

a treia scrisoare din primrose hill

london heart

dimineața am coborît să fumez
o veveriță zgîrîia tocul ușii cu lăbuța
mi s-a făcut atît de milă că-mi venea
să-mi transform inima într-o nucă să aibă provizii
de iarnă
la radio cineva spunea că în fiecare an 50.000 de copii
sînt diagnosticați cu pneumonie
și ne îndemna să donăm 2 pounds prin sms
inevitabil din jumătate în jumătate de oră urma adele
who do you think you are running arround leaving scars
mă gîndeam că nimeni nu ar cere dacă nu ar fi cineva care dă
salvați copiii cu pneumonie salvați bufnițele argintii salvați tot ce se poate salva
pe mine cine mă salvează de această singuratate atît de rece
că pînă și prietenii mei imaginari și-au luat tălpășița
de teamă să nu înghețe

cheers  mate
mi-ai povestit că din cauza insomniilor intr-o zi ai ajuns în perfuzii
și că ieri în drum spre gară ai văzut un afiș pe care scria viața e frumoasă
ți-a rămas în gît ca o coajă de nuc
ți-am explicat că ești o lebadă neagră ce-și are cuibul pe lacul din leeds castel
te-ai obișnuit așa de mult cu oamenii încît te mulțumesti cu ceea ce-ți dau ei
însă dacă te-ar elibera cineva
n-ai ști ce să faci
ți-am mai spus că ești un fel de fortune cookie fără răvaș
te-a desfăcut cineva care și-a găsit un nou hobby și-a renunțat
să-și mai roadă unghiile

să nu-îi faci griji pentru mine
de mîine incep programul de recuperare în 12 pași
așa cum alcoolicii anonimi se întîlnesc periodic
salut sînt mark și de 100 de zile nu m-am atins de alcool
așa o să înființez și eu clubul sublimilor anonimi
o să ne întîlnim periodic
salut sînt emil și de 100 de zile nu m-am atins de oameni

ultima scrisoare din primrose hill

soho
în soho dragonii dormeau
aduceam ofrande fiecărei dale de piatră îi spuneam
pe tine am să te fac următorul meu pas
fiecărei femei îi spuneam pe tine
am să te fac următoarea mea umbră
un vînzător mă îmbia cu supă de tăiței
deasupra clădirilor baloane uriașe duceau mesaje către un regat interzis
pe o ușă un afiș new blonde girl in town discount just today
ți-aș fi pictat chipul pe cel mai mic bob de orez
dar tu nu erai nici măcar in jadul pe care îl scormoneam
ca unul care trăiește din resturi
în covent garden o trupă de polonezi cîntau vivaldi pentru 10 pounds
pentru 10 pounds puteam să-mi scot și eu inima
s-o arăt tuturor
să traim din pulsații să nu mă mai cerți cînd vin seara acasă
că nu am job și că ne ducem zilele de pe ieri pe alaltăieri
sau aș putea să le vînd fraierilor zirconiu să le spun că sînt diamante reale
habar n-ai cît doare cînd viaîa ta e doar un dragon din hîrtie creponată
pe care alții îl scot în stradă doar de anul nou chinezesc
sau să stai singur la masă și din disperare
să inviți luna să mănînce cu tine
să-i dai babețică furculiță și cuțit
apoi un pahar de vin roșu
mai tîrziu s-o inviți sus și ea să-ți spună
că nu e pregatită

alexandra leavin

în king.s cross m-am rugat să nu dau peste vreun sinucigaș
un altul care nu te-a găsit
la ce folos dacă ți-as spune că femeile bete de camden mi-au pus coroană mi-au dat să beau
apoi mi-au tras la sorți pielea
trupul tău era harta metroului londonez
în care nu am învățat să mă descurc niciodată
nu m-ar fi ajutat nici biserica salvării nici moscheea pe lînga care treceam în fiecare zi
(știi draga mea acolo am văzut pentru prima dată un lunetist)
m-am săturat să-mi tot pun sufletul în bătaia puștii
ca un iepure hăituit la o vînătoare cu gentelmeni și ogari
dacă ar fi zăpadă s-ar vedea urma de sînge
dacă ar fi aer s-ar vedea rana

mă întreb dacă bătrînul chinez care citea ziarul în fața magazinului de ierburi
ar avea vreun leac să vindece urletul
de fiecare dată cînd îmi spun că nu se mai poate o asistentă
îmi pune perna pe față și-mi cîntă de leagăn
nu-i așa că dacă ai ști ce te doare durerea
ar dispărea?

tate museum
undeva o noapte se întîmplă fără mine
plînge în pumni ca n-a știut să mă păstreze
eu nu știu ce să fac s-o uit sau s-o iert
undeva un pat își ia paraliticul în spinare
și umblă

snuff

de două zile colindăm toți paraliticii din cartier

pe unu îl cheamă pal

nevasta lui s-a cam săturat să-l ducă în fiecare zi pe brațe la budă

plînge cînd îi cîntăm ostașii lumii colindă

eu mă întreb care e de fapt paraliticul

mi-aș dori să fac un atac cerebral doar

pentru ca cineva să aibă grijă de mine

nu să mă plimb cu o chitară în spate

să cînt celor ce au pe cineva alături

mi-aș dori să fiu șofer la descarcerare

să stau dimineața cu moartea la o cafea

să-i ofer ceașca ce are bănuț

mi-aș dori să stau cu dumnezeu la masă

și să-i ofer colțul de pîine să rîd de el

să-i spun că o să-l iubească soacra

astăzi e ziua în care lipsesc din mine ca și cum

m-aș fi învoit de la serviciu

permiteți-mi să mă prezint

habar n-am cine sînt

dracu știe ce-am fost

mănînc o dată la două zile

fumez necontrolat și numai pe jumătate

cînd eram mic mi-am dorit o păpușă

vorbesc singur pe stradă

îmi vine să smulg inima din piept ca pe un capac de canal

s-o dau la remat

să iau bani buni pe ea

să întind mîna trecătorilor

dați-ți și mie de-un om

așa să vă ajute sfînta zi de joi

iată-mă fratele meu

iată-mă sora mea în toată splendoarea căderii

mă piș pe toate zidurile și pe toți copacii

marchez teritoriul

aici sînt eu care mor cu mitraliera în mînă ca ecaterina teodoriu

viața e o subtitrare la un film snuff

îmi vine să-mi tai mîinile și să le mănînc

poate așa n-o să mă apropii de nimeni

îmi vine să-mi scot ochii să-i fierb în apă termală

să-mi bat sufletul cu ciocanul să fac din el un gard de fier forjat

sînt omul care trăiește după cum i se scrie pe bilețele lăsate pe frigider

dimineața

în curînd o să plec

don.t cry for me argentina

am să ucid soarele o să-l strîng de gît cu o coardă de pian

în locul lui pe cer o să răsară inima mea

ca evita peron ieșind la balcon în fața mulțimii

am să-i cînt reginei are mama doi feciori

două sfinte sărbători

o să mă împart tuturor ca un sac de bani

căzut din cer

în curînd o să plec

trebuie să fiu prezent cu două ore înainte de marea trecere

o să-mi las cureaua bricheta și tot ce e de metal într-o covată

o să umblu desculț printre umbre

charon o să-mi ceară biletul cu un plictis mai mare decît iadul

lethe o să mă întîmpine la urcare

bună ziua sau noaptea cum vă e convenabil

gratuit vă oferim apă

e foarte important să vă așezați pe locul atribuit

în caz de ceva să puteți fi identificat

de aproapele(în cazul în care aveți așa ceva)

test de sarcină(jam session cu autor lipsă)

într-o zi vei înțelege că dimineața e un baton de cereale

pe care-l împarți cu celălalt

că lumina nu are sens dacă nu e cineva lîngă tine

care să-ți spună lucruri banale de genul azi te iubesc mai mult decît ieri

mai puțin decît mîine

cineva care să te ajute să-ți închei sutienul

să te privească pe furiș cînd îți faci ghetele

să se închine la semnul tău din naștere

pentru că toți sîntem însemnați

altfel moartea n-ar mai avea timp

să ne recunoască

obișnuiam să cred că soarele nu răsare

dacă nu există două trupuri care să-l conceapă

mă închipuiam primarul unui oraș în care toate femeile erau tu

toate străzile purtau numele tău și nu le interesa că ăsta e un clișeu

cînd nu erai lîngă mine te plîngeam ca pe Kim Jong-il

inima era o săpunieră din baia unei pensiuni agro-turistice

aștepta două mîini să o deschidă

cele mai triste minuni se întîmplă atunci cînd vezi ce mai rămîne

din oameni

un pachet de șervețele nazale cumpărat într-o gară de marțipan

din care mușca viscolul

o cădere în doi pe o stradă acoperită de gheață

(vezi?

pînă și căderile se întîmplă în doi)

clipocitul a două trupuri îmbrățișate ca apa lacului

sărutînd dalele din parcul st. james

de fiecare dată cînd cineva pleacă îmi fac o cruce cu limba

îmi spun că dacă viața va avea ceva cu noi ne va aduce împreună

îmi spun că unu e metastaza lui doi

ieri mi-am luat biletul spre londra

trupul meu e o aeronavă low-cost

în care cu întîrziere se-mbarcă cei ce odată au fost ai mei

tot mai des mă simt un gropar

pentru o sticlă de vin și-o găină

uit tot ceea ce altul nu poate