miercuri, iulie 12, 2017

o gorilă intră într-un bar


mi-am început ziua cu tine
ca un școlar ce-și împarte pachețelul
cu un coleg mai puțin norocos
cei mai mulți au uitat să împartă
cei mai mulți vor să trăiască veșnic
mănîncă bio
fac tratamente bio
în general trăiesc bio
își scot din orbite ochii și pun în loc panouri solare
să țină minte mai multe chipuri
pentru vremea cînd nu vor mai avea oameni
în garsoniere se încălzesc la calorifere de fontă
prin care curge sînge termal
lumea întreagă e un rezervor gratuit uriaș
de sînge fierbinte
nu voi înțelege niciodată obsesia lor
dacă ar fi după mine
restul vieții pe care o mai am de trăit
aș da-o celor ce nu mai au timp
ori celor ce știu să-l folosească cu cap

mai în glumă ori serios
îți scriu din cazanul cu smoală numărul 2
așa cum e alintat pămîntul aici
n-am știut că și-n iad trebuie să faci penitență
ca să intri în el
mi se spune ai greșit
cu gîndul cu cuvîntul cu fapta și omisiunea
acum plătesc
mai ales pentru gîndul
sau pentru cele o mie de feluri în care-am gîndit
să-mi îngrop limba în coapsele tale

poate că asta ne desparte pe noi
dragostea mea e mai fierbinte ca iadul
dragostea ta e curată ca sunetul unui clopot mecanic
pe care îl activezi grăbită
să alungi norii de grindină
ori să chemi lumea la mort(de fiecare dată
ți se mai iartă ceva)

asta și o gorilă care intră într-un bar
tu ai zis că cere un whiskey
eu aș fi zis că cere un om să vadă dacă
s-a meritat evoluția

tristețea brutarului de azime



te simt în inimă
cum simte femeia în pîntec
loviturile fătului
dacă lovește puternic ea știe că e băiat
dacă lovești puternic eu știu că ești departe

dimineața
cînd cerul e o pădure tropicală
și lumina un șarpe constrictor
trec pe lîngă blocul tău îți văd în parcare mașina
cu numere de înmatriculare indescifrabile ca un vulcan finlandez
mă simt răzbunat pe coanele preotese cu obsesii
pe numere care trebuie neapărat să aibă ceva divin
har zeu ama sau aba
îmi închipui că dormi și-atunci
începem discuții imaginare

îți spun că aș vrea să împart lumea cu tine
(oricum asta fac de cînd îți scriu nu că ar conta cum
important e că așa te simt aproape)
tu îmi răspunzi că lumea mea e prea mică
eu îl imit pe jack sparrow îți răspund înapoi
lumea mea e la fel ca a altora
doar că are mai puțini oameni în ea
iartă-mă că nu te pot iubi creștinește
așa cum ne învață duminica preotul
într-o familie bună seara
soții se roagă-mpreună îngenunchiați lîngă pat
sincer îți spun
dacă am sta în genunchi lîngă pat
și mi-ar aluneca ochii pe spatele tău arcuit
cred că și dumnezeu ar fi de acord
să fac din vertebrele tale rozariu
să frămînt între buze bobițele de sudoare
pînă cînd pielea ta s-ar preface în cîmp de cătușnică
și ți-ai vedea toată viața în lichid seminal

sau
cum s-au apucat elvețienii să modifice tatăl nostru
aș încurca și eu rugăciunea serenități:
doamne dă-mi puterea să accept că ești reală
curajul de a te lăsa să exiști
și înțelepciunea de a face diferența între cele două

ți-aș mai povesti despre un fost angajat la chimie
care o dată pe săptămînă își ia fetița de mînă
și bate toate casele de pariuri să strîngă chiștoace
dacă fetița întreabă ce sunt el îi răspunde
un fel de ființe vii pe care le strîngi cu măsură
altfel nu mai cresc deloc dacă le strîngi pe toate

un avion galben trece razant peste blocuri
ca palma mamei peste creștetul unui copil
te trezești speriată te liniștesc
primăria face aerodezinsecție
faci ochii mari: aero ce?
îți explic în glumă că primăria parașutează
soldați de elită și microscopici care să lupte
cu o armată secretă și microscopică de gîndaci

ca să-mi înec amarul realității
îl întreb pe fabio iosefinul dacă nu știe
o cale rapidă de-a uita cine sunt
de-a o lua de la capăt într-un loc unde
nimeni nu cunoaște pe nimeni
poate să plec în africa voluntar să scriu o carte
și să donez încasările copiilor din djebonoua
ca să mă învelesc intru în polemici cu vaticanul
nu înțeleg de ce trupul domnului nu e valid
dacă-i făcut din azimă fără gluten
dar e acceptat trupul domnului făcut
din azimă cu organisme modificate genetic

să recunoaștem:
pînă la urmă toți ne ascundem de viețile noastre în viețile altora
de parcă am aștepta să treacă o ploaie torențială
apoi ne mirăm că n-am lăsat nicio urmă
așa cum a zvîntat soarele
orice urmă de ploaie

vineri, iunie 30, 2017

despre mâini

de fiecare dată când merg pe stradă
habar n-am cum să țin mâinile lângă
trup

la început le mișcam soldățește
dar lumea striga speriată
băiete faci a război
așa cum a faci a ploaie
când ții umbrela deschisă
în casă

apoi am încercat să le țin nemișcate
dar lumea mă împungea cu piciorul
să vadă dacă încă trăiesc
dacă mâinile mele pot fi îngropate
în alte mâini
și astfel să fie purtate de vii

în cele din urmă m-am hotărât
acum le plimb dintr-o parte într-alta a lumii
ca și cum ai poști o țigară
după ce ai făcut dragoste

joi, iunie 29, 2017

pămînt universal



în piațeta din centru
un copil miop se joacă singur.
se uită la alți copii cum se dau cu hoverboard-uri
și trotinete electrice.
își trage pe după urechi elasticul ochelarilor apoi
face morișca din brațe.

fără să vrea lovește un fluture verde.
îl ia în palme în palme îi șoptește-n elitre:
n-am vrut să-ți fac rău
trăiește!
îți poruncesc să trăiești
dacă te pierd și pe tine
nu mai am cu cine să joc
samurai.

în piațeta din centru
un copil grizonat vorbește singur în timp
ce așteaptă concursul pentru un post
de consilier debutant.
se uită cu jind la alți candidați cum vorbesc
despre acțiunea-n regres și cît mai costă acum
un post în administrația publică.
un angajat de la spații verzi cară un sac de plastic
pe care scrie de mînă:
pămînt universal – pentru două jardiniere.
copilul cu păr grizonat se întreabă cîți oameni intră
în două jardiniere.

vineri, iunie 23, 2017

după-amiaza mea de cîine



am învățat că tot ceea ce nu se spune la timpul său
crește domestic în tine și crezi că-i ok
pînă-ntr-o zi cînd îți sfîșie măruntaiele
ca un tigru de circ ce-și ucide dresorul
și publicul crede că face parte din număr

eu n-am știut să-ți vorbesc niciodată
mă trezeam dimineața cu inima-n dinți:
gata astăzi e ziua în care nu las nimic nespus
gata astăzi e ziua în care sunt sfîntul andrei
din trupul tău fac o cruce piezișă pe care
să-mi dau liniștit viața

și nu făceam altceva decît să amușin urma hainelor tale
îți căutam cu privirea mașina în spatele băncii
dacă o parcai strîmb din nou însemna că ai o zi proastă
ca să te simți mai bine
imaginam o după-amiază de cîine în care mă numeam sonny
intram peste toți idioții cu ecusoane portocalii
pe care citeai consilier credite
îi luam ostatici comandam pizza
cuceream mulțimea de gură-casă cu dragostea mea pentru tine

mă rugam coapselor tale
cum se roagă turiștii lipsiți de noroc lui cristo redento
dumnezeu își lua tălpășița din capul meu
cînd prin cămașa încheiată pînă la gît
școlărește
îți vedeam sînii cum saltă ca știucile din iazul episcopiei
cînd ies noaptea să prindă afide

ca să nu mă înghită de viu ce n-am spus
și să devin eu însumi o tăcere călduță
mai vorbesc uneori cu fabio iosefinul
încearcă să m-aducă pe calea cea bună
îmi spune c-aș putea fi un nou sfînt augustin
(mă potrivesc și la vîrstă)
care spune neliniștită este inima noastră pînă
se va odihni în tine
eu îi răspund că prefer varianta lui cummings
port inima ta cu mine
trecem apoi la subiecte lumești cum am votat
ce patroni mai cunosc să sponsorizeze o acțiune de binefacere
zîmbesc undeva în adîncuri îmi închipui
că-i maestrul roshi
iar eu frumosul învins

n-am știut să-ți vorbesc niciodată
mi-a fost teamă să nu aflu că ești altă închipuire
ca tot ce-am imaginat pînă acum pentru tine
nu știu cine a zis dacă iubești pe cineva trebuie
să-l lași să plece
dar cel care a zis-o probabil imagina oameni
cu toate astea te las să pleci pentru că nu am altceva să-ți ofer
decît doi pesos de-argint și o pătură
ca santa anna după victoria inutilă de la alamo


vineri, iunie 09, 2017

concurs de recrutare



pentru că dumnezeul meu
cu vastă experiență și peste 30 vechime pe cartea de muncă
m-a lăsat cu ochii în soare
și-a plecat să lucreze în canary wharf
și pentru că de la o vreme
cad noaptea din cer ca dintr-un pat
organizez concurs de recrutare pentru ocuparea un post vacant
de dumnezeu debutant

condiții generale:
are cetățenia și domiciliul stabil într-un om
cunoaște bătăile inimii scris și vorbit
are vîrsta minimă 18 ani împliniți
are capacitate deplină de exercițiu (nu se fofilează
după un liber arbitru)
nu a fost condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni
contra umanității ori contra justiției
nu a fost destituit sau n-au mai crezut în alții în el
pentru motive disciplinare în ultimii șapte ani

condiții specifice: studii universitare de licență
absolvite cu diplomă în domeniul socio-uman

dosarul trebuie să conțină obligatoriu
formular de înscriere
copie după actul de identitate
copie după actele de studii
cazierul judiciar
declarație pe proprie răspundere că nu a desfășurat
poliție politică

ofer:
posibilități reale de avansare în grade profesionale
șansa de a lucra într-un suflet dinamic
contract de muncă pe viață(viața mea)
salariul mediu pentru studii superioare
bonusuri 30 de arginți
și săptămînal team buildinguri sub forma unor
 cine de taină