pierrot the clown(scrisori pentru opi)

sincerely, l. cohen
Există multe feluri de a înţelege că s-a terminat totul. De regulă înţelegi asta cînd vorbeşti despre moarte ca despre hamburgeri. Doriţi maioneză? Dar salată de valium? Şanse pe ziua de azi nu doriţi ?

Miroase a vopsea şi metal proaspăt sudat. Mă pregătesc de încă o noapte polară. Tot ce mi-a rămas e memoria îmi ţine de foame de sete de cald în timp ce trupul se autodevorează.

It’s four in the morning the end of december i‘m writting to see if you’re better.
Dansam amîndoi capul îmi era un muşuroi cu milioane de gînduri. Într-o clipă mă uitam la covorul pe care l-ai ars din greşeală în altă clipă zîmbeam cînd îmi aduceam aminte cum ai rămas încuiată în cameră în altă clipă mă întrebam de ce prima dată cînd te-au văzut cristi şi irina te-au crezut lesbiană nici nu se terminau bine frînturile astea că-mi imaginam cît de neîndemînatică eşti de-ai reuşit să verşi de trei ori găleata cu apă prin cameră de parcă te-ai fi lepădat de viaţa de-acasă.

And jane came. Nările se dilatau în timp ce adulmecam părul gîtul pielea ca un lup alsacian dresat să găsească stupefiante.

Porţile stadionului stau într-o rînă ca o gură fără dinţi. Întunericul acesta e mai cumplit decît orice moarte. Iarba prinde viaţă din pămînt ies tot felul de vietăţi le aud mişunînd îmi strîng picioarele să nu ajungă la mine. Doar în creier e lumină am aprins un felinar felinarul acela din faţa căminului pe care l-am împărţit tu ai lumina eu am luat şocul care genera lumina.

like pierrot the clown
Sunt dimineţi în care mă trezesc cu pieptul greu şi mîna amorţită. Zîmbesc eşti lîngă mine schiţez un gest să-ţi mîngîi părul mîna cade în gol rămîne brusc fără sînge.
Pieptul meu e o groapă din belu unde te plimbai atît de des încît te cunoşteau toţi paznicii.

Am început tot mai des să compar sufletul cu un stat american unde există pedeapsa cu moartea. Sentinţe irevocabile cînd greşim ultima cină poate cartofi prăjiţi cu ouă ca atunci cînd am plecat de la tine. Apoi absenţa ca un scaun electric ce-ţi prăjeşte carnea voinţa şi tot ce-ai crezut despre oameni. Pînă-n ultima clipă aştepţi iertarea dar ea nu vine un pocnet scurt de manetă trasă ori o uşă închisă cinşpe secunde în care venele ţi se umflă apoi.

M-aş dezbrăca pînă la capilare pînă la ultimile terminaţii ale neuronilor dacă asta m-ar face mai sincer.

shawn the sheep
Pijamaua ta în carouri borseta roşie crema garnier cu care îmi frecai călcîiele. Încerc să te recompun dar totul iese trunchiat.
Ai rîs cu poftă cînd l-ai văzut prima dată pe mielul shawn dansînd freestyle. Ţi-am iubit pofta mi-a venit să fac un milion de lucruri deodată. Să te ating să te dezbrac să mă rog să-ţi fac un pachet pentru facultate să facem dragoste să-ţi calc o cămaşă. N-am făcut nimic.

Ştii ce e mai cumplit decît a nu face nimic? Să vrei să faci atît de multe încît să paralizezi instantaneu.

tiersen&murfatlar
Cada în care stăteam amîndoi atît de stîngaci cînd am făcut duş împreună pentru prima dată. Îţi spălam părul mintea o lua razna mă închipuiam un slujitor egiptean îmbăind faraonul. Nu mă împăcam cu partea în care slujitorii sunt îngropaţi de vii împreună cu faraonul mort în piramidă. Nu poţi cere nimănui să moară pentru tine doar pentru un simplu capriciu ori ca să fii suma celor ce se gîndesc la tine.

Tu nu voiai decît să fii om. Te-a speriat gîndul că ai putea să fii mamă ai coborît la magazin ai luat o sticlă de vin te-ai ameţit. Poate ai cumpărat de la vînzătoarea blondă care mă blestema pentru că tot timpul cînd luam ceva pentru tine alegeam rafturile cele mai înalte.

Mai avem în comun un oraş văzut noaptea. I-am supt luminile i-am văzut groaza. Ticul tău era să repeţi propoziţiile te tachinam parcă ai fi vorbit o dată pentru mine şi încă o dată pentru tine.

Mi-a rămas doar memoria. O memorie de clown care adorme cu machiajul de peste zi de teamă să nu fie sincer cu el însuşi.

downtown jesus(scrisori pentru opi)

changes
Sunt redus la cea mai simplă expresie a vieţii. Respir. Ai crede că e simplu dar şi pentru asta lovesc cu pumnii în piept ca într-un televizor stricat.
Cel mai important lucru pe care l-am învăţat la liceul catolic a fost de la un preot profesor de latină. Ne întreba rînjind unde e raiul şi iadul. Ridicam ochii spre cer dar nu ajungeam niciodată la capăt. Scormoneam pămîntul dar nu ajungeam niciodată la centru.
Preotul rînjea din nou ne spunea că raiul şi iadul sunt nişte stări continue ca de exemplu iadul e o stare continuă de neputinţă.

Cum se ajunge aici ? Reţeta e simplă. Amesteci două lumi între care nu poţi alege două nevoi una de o inocenţă care-ţi ia minţile şi alta de sex făcut al naibii de bine. Peste toate astea torni zece doze de bere neagră prima la nouă jumate dimineaţa.

Totul a început într-o noapte cînd îmi ţineai capul în braţe ca pe portiţa de la mormîntul iuliei hajdeu. Tuşeam des mă înecam te-a îngrozit starea mea de inconştienţă. A doua zi mi-ai zis că n-ai fi ştiut ce să faci te-ai fi întins lîngă mine şi am fi murit în acelaşi timp.
Atunci ţi-a fost frică prima dată.

Memoria e o asistentă grasă care îmi înfige în fese momente ca nişte injecţii cu moldamin. Şi urlu.

Era downtown jesus cînd am făcut dragoste prima dată tremurai ca un înecat scos din apă în ultima clipă.

Ştii ce e mai cumplit ? Să fii iubit ca un dumnezeu iar tu să te ascunzi în alta de teama a ceea ce ai creat.

cişmigiu et comp
N-am avut de ales m-am întors în oraşul acesta în ţarcul acesta unde amuşin ca o vită şi bătătoresc pămîntul în jurul ţăruşului de care sunt priponit.
În fiecare zi oamenii mor pe stradă le aud inimile pocnind ca o şufă metalică. Nu am explicaţii şi nici soluţii. Îmi încordez creierul poate plesneşte dar nu.
Merg aiurea pe străzi dau cu piciorul în cîinii care nu mai cred în mine dau cu piciorul în cîinii de oameni care trag de mine să le dau ceva. Nu mai am ce.

Patru nopţi de izolare în care mi-am scos carnea şi mi-am răzuit oasele pînă ce au devenit lucioase. Ascultam deftones mă întrebam dacă ţi-au crescut sînii ori cum a fost posibilă această cădere.
Patru nopţi am aşteptat să înnebunesc ce uşurare dar n-a fost să fie.
Patru nopţi în care am aşteptat moartea bărbierit şi cu un flacon de fortral lîngă mine ce uşurare dar n-a fost să fie.
Prea multe de spus nu.
M-am întors în oraşul acesta în iadul acesta repetitiv unde mamele se compun în plutoane de execuţie cadenţate de proful meu de latină.

heart shaped glasses
Faţa mi-e paralizată într-o formă extremă de urîţenie.
Mirosul de iarbă îmi face bine. Îmi închipui nu ştiu ce alee din cişmigiu unde mi-ai zis că pleci şi cînd ai să mă iubeşti de-o să-ţi dea sîngele pe urechi ai să te întorci.
Mă uit la roua de pe bocanci îmi vine s-o ling.
Strivesc păpădiile de parcă aş face omletă ca atunci cînd am vrut să-ţi demonstrez ce bine ştiu să gătesc.

Porţile stadionului briza uşoară apoi prin ceaţă pilonii podului ca doi îndrăgostiţi enervaţi că oamenii le întrerup momentele de tandreţe.

Uneori le spun că lucrez la o editură şi că am concediu. Nopţile devin polare la început îmi spun că nu am pierdut nimic. Tîrîş tîrîş memoria revine în mine pocneşte ceva poate sternul pe care îl pipăiai uluită că se simte atît de bine. Pe scaun cămaşa mea harley davidson ca o piele eu în pat ca o halcă de carne încă pulsînd într-un abator din cele şaizeci de mii ale oraşului.

Cîteva diplome împrăştiate pe jos un încărcător nokia în gură praf în stomac gheare.
Şi groaza.

Sunt redus la cea mai simplă expresie a vieţii. Respir. Ai crede că e uşor dar şi pentru asta lovesc cu pumnii în piept ca atunci cînd loveşti un mort drag urli trezeşte-te dar el nu.

prison game II (the army)

Aţi dormit bine?
Ar fi minunat să te trezeşti dimineaţa şi să constaţi că ai scăpat de complexul ratării.
Dar cum asta nu se întîmplă ratezi tot de cum deschizi ochii. Ratezi pînă şi deschiderea ochilor care nu e o deschidere cum ar trebui să fie e mai mult o holbare în gol.

Aceeaşi ploaie torenţială îmi găureşte ţeasta ca o iubită pisăloagă. Lîngă balcon o cupolă gri şi un burlan. O stare nedefinită de rău.

Cînd iese din uter orice prunc ar trebui să-şi pună o dorinţă. Ca de exemplu să ajungă mai înalt decît tribunalul bucureşti. Mai înalt nu înseamnă mai hidos înseamnă doar că ajungi oriunde dacă faci un pas.

Cafea?
Dacă se poate. Mulţumesc.

Bărbatul îmbrăcat business class dispare după uşa glisantă. E real nu l-am inventat eu doar l-am adus în poveste. Vedeţi? E simplu să poţi face să existe totul pentru că se poate muri pe stradă nici tu să nu-ţi dai seama dar crezi în continuare că picioarele te duc pînă pe aparatajului. Cel mai cumplit e să mori fără regrete înseamnă că n-ai iubit viaţa nu te-ai iubit pe tine şi în fond nu ţi-ai pus o dorinţă la naştere.
Eu am ceva regrete. Că nu am ajuns mai înalt decît tribunalul bucureşti de fiecare dată cînd mă uit la clădirea aia mi se pare ca erupe vezuviul iar eu un pompei amărît stau cu gura deschisă şi aştept carbonizarea.

Lavinia îmi spune că dacă o să ştiu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea. N-am apucat să-i explic teoria vertebrelor.
Sîngele e un fel de metrou care circulă pe sub coaste. Ca-n orice capitală care se respectă există o staţie obor închisă circulaţiei. Problema e că n-avem absolut niciun control nu noi decidem ce e închis circulaţiei. Ne putem plimba toată ziua prin alţii important e să ştim ce magistrală schimbăm dacă nu ştim întrebăm gardianul.

Am nevoie de o paradă. Tot timpul mi-am imaginat că atunci cînd e vreo sărbătoare mai importantă în oraş se închid arterele principale iar cohortele de sfinţi defilează în care alegorice ca la carnavalul din rio.
Mi-ar place s-o văd pe sfînta monica povestind emildelor ce tîmpenii a făcut augustin pînă la 33. Emilda există n-am inventat-o eu am adus-o doar în poveste a fost directoare de liceu şi actualmente este mama mea.
Sau s-o văd pe ramona citind evanghelia în rusă.
În principiu de sărbători nu se întîmplă prea multe e doar un fel al nostru aparte de a spune că mai credem şi-n altceva decît în doza de bere tuborg strong.

Că veni vorba de metrouri şi iubirea de sine. L-aş fi iubit pe ăla care stă în cabină şi conduce metroul nu ştiu cum îi zice dar l-aş iubi adică i-aş fi iubit faţa îngrozită cînd mă strivesc de parbriz. Chestia e să nu premeditezi niciun moment totul să se întîmple pur şi simplu. Dacă stai şi te gîndeşti că te doare ori te uiţi la şine ţi se înmoiae oasele.

prison game I

Totul începe cu o pocnitură scurtă şi un cer mizerabil ca lenjeria dintr-un cămin studenţesc.
Urlu a neputinţă de fapt nu spun nimic pe gură ies bule ca la înecaţi.
Departures. Arrivels. Ceasurile se măresc se fac nişte căpăţîni de brocolli.cum o fi oare să te spînzuri de limba unui ceas.de parcă ar fi ultima spovedanie.

Pe ostropel nu l-am văzut demult. Şi-a pierdut un picior în locul lui a crescut un băţ de metal dacă te uiţi la el seamănă cu o barză ori cu o macara.
Şi din spate din carne i-a crescut un acordeon la care cîntă vreo două piese pe care le ştie mai bine. Nu-l cheamă ostropel aşa l-am botezat eu să-mi aduc aminte de vremurile cînd aveam de împărţit o caserolă de ostropel.

Vă rog îndrăzniţi.
Intraţi cu mine in sala de aştepatre.
Simiţiţi nu? Vă izbeşte în piept mirosul de om aşteptînd.
Chiar lîngă e o covrigărie. Chiar vă rog salivaţi mirosul de om chircit.

Cel mai mult îmi place să mă uit în gol. Atunci îmi trec prin cap idei năstruşnice. Ca de exemplu eşti în pragul sinuciderii cauţi un bloc foare înalt(rezolvi problema cu interfonul că nu te lasă nimeni) vezi un pui care eclozează coaja cade la picioare şi te întrebi dacă e semn sau coincidenţă.

Îmi mai plac nişte lucruri mărunte. Ca de exemplu familia de coreeni care se aşează lîngă mine toţi mănîncă apoi îmi spun stîlcit o zi bună.
Mă gîndesc sunt perfect şi gîndul ăsta mă face să pot profesa
orice chiar să pilotez un Concorde.

Plouă torenţial şi fiecare picătură e un asasin cocoţat pe un bloc iar eu sunt un preşedinte de stat cu ţeasta găurită.

Îmi cer scuze lîngă mine se aşează un mut unul din ăia enervanţi de pe tren care-ţi lasă tot felul de brichete şi maimuţoi. El vinde cruciuliţi de la ierusalim 3 lei una. Mă gîndesc să-mi deschid o mică afacere. De azi iert orice nu te costă mult. Mă mulţumesc cu ce-mi dai.

Azi mama a făcut infarct. Mi-am adus aminte de coreenii care-mi ziceau o zi bună. Mama n-a făcut infarct. Mama a murit am sufocat-o cu o pernă în timp ce dormea.

Mă doare spatele simt că o mie de muncitori sapă o galerie de metrou. Apoi îmi aduc aminte lavinia spunea că nu am coloană vertebrală.
Sau ramona care fuge de fiecare dată cînd i se întîmpla ceva important.
Priviţi vă rog la zimbetul meu.
Sunt o minge de ping-pong rusească. Vă veţi întreba de ce. Poate pentru că ramonei îi plac toate chestiile ruseşti. Poate că sunt prea rezistent.
Poate că laviniei îi place să sugă coloana vertebrală ca pe cea a unui peşte prăjit.

Chiar aşa. Să presupunem că eşti în pragul sinciderii cauţi cel mai înalt bloc de la etaj un pui eclozează coaja cade la picioare. Ori e un semn ori e coincidenţă.

sway(breakdown)

n-a mai rămas nimic
doar o stradă goală şi nişte femei puţin afumate

o pată galbenă pe tricou un flacon de parfum gol
şi o arsură pe limbă

bărcuţele s-au întors în port
bărcuţele de hîrtie cu marinari de hîrtie cu antebraţele tatuate
unii cu ancore alţii cu numele iubitelor tot un fel de ancore
şi ele

o fetiţă blondă se aşează pe bancă îşi scutură pantofii
din ei cad pietricele ca dinţii de lapte

apoi o durere difuză un bîzîit care nu te lasă în pace
un mîrîit scurt

şi foamea care se agaţă de tine ca un sinucigaş pe pont neuf
se agaţă de maxilare
de maţe
de fapt nu e foame e mai mult un gol
un animal îndesat care-şi bagă botul în venele tale

*

îţi vezi moartea cu ochii şi moartea pare o umbrelă uzată
te uiţi la ea pînă ameţeşti
nimic nu ţi se mai pare de netrecut
viaţa e un curs de management
învăţăm cum să gestionăm morţii
cu jumătate din coaste drept garanţie
*

dimineaţa începe cu nişte cozi enorme la ambasade
ambasa canadei a franţei a lumii de dincolo
mă uit la oameni le fac semn cu mîna le urez tot binele din lume
eu sunt mulţumit cu viaţa mea de acum
am domiciliul stabil între coapsele unei femei

*

iese frigul din mine pe gură
o şosetă desperecheată de un cîine invizibil poate un husky
sigur un husky
lenjeria ta simplă felul în care te chirceai noaptea în braţele mele
ca o prună uscată la soare
mai am memorie pentru o singură zi
în locul ochilor doi greieri striviţi pe şosea
şi nicio piatră deasupra

pe atunci nu se intimpla(lavinia)

pe atunci nu se întîmpla niciodată
să mă trezesc transpirat
toţi îmi spuneau că am bronşită
că plămînii-s de vină eu ştiam cel mai bine
că e vorba de inundaţii undeva peste noapte
în creier sau în coaste se rupea un dig
nu se întîmpla nici să mă trezesc gol ca o benzinărie din texas unde stai două zile
pînă vine cineva să-şi facă plinul

aveam patul meu pe atunci nu ca acum cînd am legată de spate
o targă
mă aşez ca un paralatic la porţile templului sau în lăptăria lui enache
prin fumul gros văd cristoşii cum alungă bancherii
m-aş agăţa de hainele unuia la ce folos golul acesta
tot nu dispare

nu se întîmpla nicodată să plîng şi plînsul să-mi găurească pielea
ca pickamerele de pe olteniţei
ori din ochi să ţîşnească o ploaie acidă
aveam grijă de oameni mă închipuiam voluntar într-o tabără de refugiaţi
nu ca acum cînd mergi prin mine cu frică
să nu te lovească vreun glonte rătăcit ca pe străzile din beirut

totul începe cu un gest mărunt
marile avalanşe le provoacă schiorii
prima dată cînd am văzut un telefon mobil
eram într-a unşpea i-am invidiat pe toţi două zile
m-am închis în casă visam că le fac găuri în ţeastă
şi sorb cu paiul puterea lor

totul începe cu un gest mărunt
paralizia şi liniştea
prăbuşirea şi sunetul
o mie de pisici umblă prin mine buimace
mă întreb cu ce te-ai îmbrăcat azi
dacă vei termina şcoala
sau ce gust are laptele tău