lista

cele mai frumoase zece lucruri care se pot întîmpla:

să te trezeşti dimineaţa lîngă ea şi ea încă doarme tu s-o trezeşti să-i spui bună dimineaţa te iubesc
să umbli buimac prin cameră să te ciocneşti de ea în timp ce vă căutaţi hainele
să-ţi ardă limba cafeaua şi ea să rîdă de tine să-ţi spună prostuţule
să dai o ţigară unuia care nu are
să ajuţi un turist cu o informaţie
să nu ştii să foloseşti cardul
să-i arăţi oraşul să te prindă ploaia să staţi într-o scară de bloc să povestiţi fleacuri să o simţi atît de aproape încît să taci iar ea să înţeleagă tot
să-ţi doreşti o nuntă cu invitaţi puţini şi două fetiţe
să realizezi că de 13 euro poţi vorbi cu ea pe mobil o zi întreagă
să fii împlinit şi asta să se citească pe faţă iar oamenii să se dea în lături şi să te admire

cele mai urîte zece lucruri care se pot întîmpla:

să scrii un mail cu titlul un ultim bună dimineaţa
să vezi la ora 7 un copil de opt ani care fumează două ţigări şi leşină pe stradă
să uiţi după o beţie cruntă unde ţi-ai pus banii banii cu care ai fi putut face o grămadă de chestii ca de exemplu să cumperi de ziua ei un pui de husky
să nu te creadă mama cînd spui că nu ai salariul
să nu te creadă ea cînd nu ai nimic de ascuns
să nu ai nici măcar zece lucruri urîte care se pot întîmpla şi asta să te împietrească instantaneu

lehamitea

Pe www.agonia.ro proprietarul site-ului, Radu Herinean posteaza un text la recomandate. Un eveniment banal, de 1 iunie. In Suburbia din Bucureşti, Doua formatii, RAPARTA si O bere si-un cui. In deschidere Epitaph.
Preţ de intrare 10 ron.
Vine Alina Livia Lazar cu un acces de spontaneitate şi postează şi ea o propunere. Un editor îi sare în cap, proprietarul site-ului o trimite la casa de copii.
Am rasuflat uşurat, bine că n-a trimis-o în Suburbii.
Da stau să mă întreb.
Dacă aş avea un copil, cu o educatie cum am ştiut eu mai bine, ce Dumnezeu ar înţelege el din titlul ăsta O bere şi-un cui ?
Ce Dumnezeu să caute copilul meu în Suburbia ? Apropos, a fost cineva pe-acolo ?
Nu e pentru copii ? Si-atunci de ce anunţ ?
A. Iesplicaţia ar fi tot în text : cică Herinean cunoaşte pe unul din băieţii ăia. Eu nu mai înţeleg nimic. Ori e ziua copiilor, ori încă un motiv de băut pentru tot rumînul cumsecade.

P.s.
Eu as fi recomandat propunerea Alinei.

perfect ash

o săptămînă pe an locuiesc la a.t.i
mă trezesc dimineaţa cu nasul turtit de saltea
încep să cred că dumnezeu există
că dimineaţa miroase a saltea îmbibată cu transpiraţia
celor ce au locuit înaintea mea
deschid ochii mi se face poftă de o femeie
gura mi se deschide perfect uscată
perfect săpată

un colţ de pîine pe noptieră
singurii prieteni pe care-i mai am sunt nişte paşi de pe hol
uneori încerc să ghicesc ce greutare are cel care se tîrîie
alteori îmi încordez auzul pînă plesnesc nu mă vizitează nimeni

pe sub geamuri trece un tren
sunt ore în care descarcă lemne vom avea o iarnă
prea timpurie îmi spun zilele care-au rămas le pun semn
zilelor care-au trecut le ţin numărul după cearşafurile
schimbate
sunt ore în care trenul descarcă legume
azi vom avea o masă verde ne vom hrăni singuri
ne vom bărbieri singuri
vom avea musafiri şi desert

la intrarea-n oraş s-a aplicat un garou
nimeni nu intră nimeni nu iese
la căpătîiul celor ce mor spunem poveşti
despre cum sunt aduşi pruncii pe lume
ei vin pe hornul crematoriului se nasc din cenuşă
vor creşte cenuşă

fiecare om îşi are poştaşul său
cînd se ridică podurile ei sunt lăsaţi să se răspîndească
în lume
aşa mamele noastre mai ştiu că avem de ales
aşa femeile noastre mai ştiu că suntem bine

aventurile ielevului miluta

Cum meam petrecut Crăciunul – compunere de ielev Miluţă aka dozator În loc de pesee Una la mână două puncte Textul ista e rezultatul unui breinstormig după ora de bio, când profa’ nea zis că o plantă se compune din rădăcină trunchi pistil. Aşa că mam disociat mam împărţit în membre inferioare membre superioare şi pistil, apoi am început să las istoriei gîndurile istea. A doua la mână: pen’ că doamna profă nea zis că dăm bacu şi că rumânul ie născut poiet, plus că dă mecul suta de oiro pt. cel mai bun text m-am hotărât/decis/ să mă reapuc din nou de scris. n.i.m- nota ielevului miluţă(cum am văzut că e prin gazete) să-mi aduc aminte să trag un şut în cur la cînele lu babarez, vecinu de pe stînga. Am sărit gardu că pusese cîrnaţii la afumat şimi iera pohtă, pohtă de aia pohetică, plus că voiam să dau la schimb nişte afumături pe un CD cu guţă. Numa că rapănu de cîne a început să latre deam crezut că a început concertu lu Bănică, am lăsat totu baltă am fugit la teve, după aia mi-am adus aminte că sticlete, vecinu meu din dreapta, a împrumutat antena pentru fer vechi t.n.i.m.- tot nota ielevului miluţă sămi aduc aminte să dau anunţ la ziar că cumpăr gripă aviară pt cocoşul lu nea omu că ieu am venit cu gingălbelu şi el s-a repezit la fîşul mieu acu să purcedem la riuaind Mie nu mea plăcut întotdeauna Crăciunul. Cînd ieram mic mergeam prin sat cu colinda. Io îl citeam pe vinetu si mă apucam să număr cîţi copchii suntem adunaţi la bunicu, dacă sîntem de-ajuns pt un clan de piei roşii. N-aveam nici teveuri nici compiutăre, ne puneam traista în gît(parcă mergeam să adunăm pe furiş frunză de sfecle pt porci). Pe atuncia nu era faza cu bani şi cu italia spania irlanda. Mie numi plăcea că striga tătă lumea: ho, vin ăia a lu morţun, babele miroaseau a babe ne ciupeau de obraji, ne dădeau mere coapte, noi le aruncam în ăia care primeau bani(.n.i.m- morţun însemna prost, după aia am aflat la profa de historie că morţun a fost primu’ deputat moldovean în divanu’ adhoc, m-am sîmţit mai important dupa aia). Da gata, divaghez(pentru necunoscători bat cîmpii, nu mă boule, neşcolitule, e o chestie de exprimare, nu ar ogoru’) Mie crăciunul ăsta mea plăcut. Una la mînă. Am economisit juma de oră la curent, plus că tătă noaptea am avut dolbi sistăm suraund. Dacă mă duceam în sufragerie, vecinu de la 17 cînta ce minune de gagică este frumoasă de pică, dacă mă duceam în dormitor era ceva cu animal x nu mai ştiu ce da era mişto. Plus că neam pus interfon şi cînd mama era plecată eram tare. Sunau aia primiţi cu colindu? da, cîntau dupa aia ziceau daţi drumu? io eram şmecher le strigam nu mă noi sărbătorim paştele.(t.n.i.m- pînă s-a prins moşneagul de deasupra şia început să facă tumbe pe acoperiş pînă mi-am scos io numa juma de nas şi o bîtă de beisbol, după aia sa potolit. Aşa face în fiecare an, da pe mine mă impresioneaza că tot timpul se dă la ăia cu care n-are şanse. Cam aşa ca mine.) După aia am fost în noaptea de Crăciun la biserică. Nu’ş ce dreacu mi-a venit să fumez în timpu’ predicii, da m-am dus în turn cu un băiet de băiet(n.i.m-mai pipăl). Şam vrut să stîng ţigara mai şmechereşte aşa, numa că a nimerit pe funia de la clopot. Io deja mă închipuiam geac spintecătorul şi ca să nu las urme am sărit repede pe funie. Mi-a fost rău că mă bălăngăneam ca prostu pînă au venit pompierii am dat la raţe, mi-a zis după aia un prietin cî am vomat pe mitra episcopului(di fapt, derulând în sloumouşion timpu cît am stat pi funie, lumea ieşise din biserică şi se uita ca la doamne iartă-mă, mea zis dupa aia iubita că erau două tabere, unii îl aşteptau pe episcop deaia au ieşit afară că mau văzut roşu ca racu, copii aşteptau pe moş crăciun, numa io ca nesîmţitu cîntam ce minune de gagică. Bai da uei, dacă vedeţi copchilă debilă cu guler de lînă săi spuneţi curat că mam însurat) Deci, în concluzie/rezumat mie mea plăcut crăciunul ăsta, chit că mam ales cu dosar penal de la ielectrica că am furat curent. u.n.i.m-ultima notă a ielevului miluţă vine mafia şi pe toţi vă ia pentru cî v-aţi băgat în afacerea mea ... Bacaloriat eccterea eccterea de ielev miluţă aka dozator asterix Pen’ că am primit multe semeseuri de la fanii şi fanele mele m-am hotărât/decis să lăs neşte rînduri nemuritoare din ecsperienţa mea de viaţă generaţiilor viitoare. n.i.m.-nota ielevului Miluţă sămi aduc aminte săl ur pe preşedintele de asociaţie căn a doua zi de Crăciun dădui bairam şi hapciupaliticii miei de prietini au lăsat robinetele de la bae deschise şi dimineaţă când dom preşedinte s-a întors de la pomana porcului în apartament se umbla numa cu barca pneumatică iar primăria a scris lu dom Băsescu să intervină prompt cum a făcuto nea Becali la Vadu Roşca î.n.i.m.-înco o notă a ielevului Miluţă sămi aduc aminte să cumpăr sidiul cu pesa aia milion plus milon fac mai multe milioane/tăţi îşi cumpără maşini/eu îmi cumpăr avioane, pesa caremi place mult că cântăreţul respectiv paranteză uf ci lipsus cum îl cheamă am închis paranteza seamănă cu mine e om bun la suflet şi fff dăştept. Revenim la subiectul principal, adică moa. Io nam fost tot timpul dăştept ca acu’, da’ mio plăcut să citesc pen’ că am îmvăţat lucruri folositoare mai tîrziu Un moment al veţii care mea plăcut şi care mea deschis ochii cu privirile la menirea mea pe planetă a fost bacaloriatul. La lb şi lit română eram a dreacului de bun paranteză ori o pun ori nu o pun/înco demonstraţii şî iar fac senzaţii închid paranteza. Ţiu minti că o dată la teză la română nea picat o carte dealu Ortensia Papagal Benegescu. Io ieram bîtă da ca să nu se prindă profa iam scris treişase de pagini cu ierotismul în poiezia celui mai mari poiet al naţiunii şi anumi Ieminescu paranteză hehe dacă scriam macar pi giumati cum scria iel acu aveam o grămadă di gagici închid paranteza. Aşa că la bac nu mi-am făcut probleme dicît la filozofii şi giografii, da m-am învîrtit io diun cinci şacolo. Uăai frati, la filozofii am avut nişti iemoţii di nu pot să iesplic. Aveam un coleg di clasă, şî anumi Prinţişor Panteras, care tocea de numa numa că nuş cini dreacu io băgat în cap căi numi predestinat. Aşe, iel o intrat primu şî o ieşit de parcă sî bălăngănea în ştreang, aşa notă mică o luat. Noi neam făcut cruci şi neam rugat fierbinti dişî dacă el cari tocea o luat notă mică ne-am dat cu păreria că sărăntoci ca noi pică. Da cum zîceau grecii veni vidi vincit am intrat cu tupeu, mio căzut ceva cu omu cari se asemăna cu o trestii în vînt şî încă ceva io am întrebat profii dacă maşina lor ari erbeguri şi ci cilindree ei so pus pi povestit şam conştientizat cî ierau băieţi di treabă nu ca boul ceala di Prinţişor Panteras, io am plecat şi cu un zeci şî cu cunoştiinţi de mecanică auto cari eram convins cîmi vor folosi mai tîrziu. Ca sî no mai lungesc cî ni prindi sara şi io tre sa mă duc la o paranghelie cel mai mari hop o fost geografia. Io nu pre leam avut cu ştiinţele istea eczacte da mio plăcut cî am făcut şi di data asta în ciudă la tocilaru di Prinţişor Panteras cari o tocit munţii fluviile şi cărbunii patriei deşi io iam zîs că contează mai mult experenţa dă viaţă. Şi nia picat la bacaloriat Cîmpia di vest undi am fost sîngurul cari o ştiut şî cari o scris cî si află în vestu ţării şi Industria vinurilor unde experenţa di viaţă şo zis cuvîntu adică mai precis leam scris tăte etichetele di pi sticlele di vin pe cari leam băut cu diverse şi frumoase ocazii plus preţu. Iar pi bou di Prinţişor lam lăsat să copieze di la mine cu condiţia să dea o navetă dă bere. Asterix Iescplicaţie Pen’ că am tot fost întrebat de fane de unde aidiul meu de dozator tre să iesplic şi lucrul ăsta. Imediat după ci Împuşcatu o fost condamnat la împuşcare o fost o perioadă în cari se făceau bani buni din afaceri cu dozatoare. Io mi-am asumat rolu de deschizător de drumuri şî sticli şam valorificat la macsim potenţialu afacerii pen’ că am fost primu cari o băut ţuică la halbă. So mai găsit nişti contestatari da io iam zdrobit cu argumenti grăitoare nişti articoli din gazetă cari mă prezentau ca pi un miracol al medicinii plus un certificat că nus întreg la cap şi o nemuritoare consemnari în registru di internări la secţia Anestezii şî Terapii Intensivă. c.m.i.n.i.m-cia mai importantă notă a ielevului Miluţă textul ista se dedică pretinului mieu Prinţişor Panteras: cine ie pă primul loc? Cinei şefu cinei şefu? Sîc, sîc mucles. ... Şakalîca cikidam de ielev miluţă aka dozator minune Anunţ important pentru fanii şi fanele mele: pen’ că la insistenţele lor anunţ toţi duşmanii şi fetiţele aim beac mai strong decât evăr. n.i.m-nota ielevului Miluţă sămi aduc aminte să cumpăr o floari cu ghiveci lu vecina cî prietenarii miei cu care am pitrecut în noaptea di rev o confundat floarea dă pă scara blocului cu o plantaţii nesperată di frunzi di salata cu cari am servit o delicioasî friptură la treceria în uie, adică liam arătat iuropenilor că nu mâncăm numa carni ci şi vegetali. t.n.i.m-tot nota ielevului Miluţă sămi aduc aminti s-o duc pi mimi, mîţa lu mămica la veterinar, că am vurut sî fac şi io un pustiu di ghini şam îndopa-to cu cîrnaţuri şi alti bunătăţi pîn’ s-o crăcit pi covor şî aşe o rămas că numa entervenţia me cari i-am făcut buş la buş o salavato. Başca să mai trec şi pă la farmacii să iau compensati ptru mămica k so speriat tari rău cînd o văzut că mimi faci baloani di săpun şî asta pen că am vrut să dăm oleacă di aromă la mîncarea pisicească şi i-am pus o pîlnien gură pi cari turnam noul ariel cu miros di fructi di pădure. Sau cocolino cu lămîii, nu mai ştiu Mii lanceput nu mea plăcut revelionu ista. Pentru mini o fost un mari pîrţ k no ieşit aşa cum vreu ieu sî crapi hepatita la duşmani. Lanceput nea sticlete, vecinu di la 17 (smail boule, cî ti fac vedetî şi pen asta tiaştept să mă sorcoveşti co navetă dă beri), scotea capu pi geam şi urla sunî telefoanili ca dracii şi vin milioanili cu sacii după cari scotea limba la mini şimi făcea un fel di sîc fraieri, cî io am paranghelie mai mişto dicît a ta. Numa ci mam nervat io şi mam apucat sî dau telefoani la pretenarii miei cari cum o auzît bairam so teleportat la uşî la mini. Numa k io mam prins di data trecută cînd mi-o lăsat robinetili deschisi şi dimineaţî cînd m-am trezit casa me era bazinu olimpic di nataţii. Acu mam jmecherit şi io şî iam aşteptat în pragu uşii cu chitanţeru ptru apa care o so consumi. Fratili mieu, ci sîţi mai spun, cînd so descălţat dracii once-put să miroasă a acid picioric dio crezut nea sticlete cî i so ars siervăru şi i-o trimis pi tăţi acasă. Hehe, dupa aia io scoteam limba la fraier şi-i zîceam numa porcărele. Aşe-i trebe dak să pune cu kampionu. După ci am trecut în uie neam gîndit noi ci să facem să fii di neuitat ievenimentu şi sî li arătăm iuropenilor că sîntim cilivizaţi. Ne-am adus aminti k boşorogu di dom preşedinti di asociaţii, cari sta deasupra me şi cari cînd nu verifică apometri îşi bati baba la greu, ie singur cu baba lui în faţa istoriei. Şî cuprinşi aşe, diun fior di generozitati, neam înfipt la uşa la iel ca să demonstrăm ci iuropeni sîntim dacî avem grijă di bătrîni. Şam adus cîrnaţu cu ariel cu cari ghiftuisem pisica şi nişti prăjituri mai arsi(doar naveam sî li aducim pi ălea mai buni). Di iemoţii lu dom preşedinti io vinit să plîngă, mai ales k i-am arătat un joc americănesc ori mexican, nu ştiu acu am un lipsus. Am ghiftuit ghini baba, am legato di lustră, iam lipit sidiuri cu superglu pi rochie, după aia l-am legat la ochi pi boşorog şi eam escplicat că treburile şăd simplu: el trebe să nimerească baba cu bătătoru di covoari(alceva metalic nam găsit). Şam rîs o grămadă după cari neam întors la mini şam dansat multi şî frumoase melodii, iar şacalîca ciki dam dam o fost votată hitu uie. Mai spri dimineaţă lio fost rău la tăţi, nu ştiu din ci cauză, di la uischiu meu di casă făcut din pruni originali şi juma di alcol ietilic cumpărat di la nişti laminorişit, nu ştiu sigur da bănui. Iaca sî-mi fii învăţăturî di minti sî nu mai beu dicît cu aia cari ma bagî pi mini sub masă, nu sî stai io cum am stat sîi dreg cu apa di la florili pi cari mama leo primit cu diversi şi îndepărtati ocazii. În concluzii/rezumat pîn la urmă o fost mişto, un şou dă şou, dimineaţă am adormit şi io şam avut un vis fain cu Prinţesa di aur, da nu vil spui k îi cu porcăreli şi dacă mămica citeşti sigur sutîn mii cheamă preotu să scoată dracii din mini. f.f.f.i.n.i.m-fff importantă notă a ielevului Miluţă Mămica mia dragă, dak citeşti pi ascunselea cum faci di obicei, ti rog sî nu ti superi, io promit cî anu ista nu mai scriu cu porcăreli.

da MAI DEPARTE

draga mea

nu ştiu ce-mi place mai mult la viaţa mea. uneori mă lipsesc de parbriz şi înghit oameni copaci culori de parcă aş fi un vortex. cîteodată mă trezesc deja obosit de oamenii aceştia pe care îi întîlnesc în orice ungher, pe asfalt, sub asfalt, în căruţă, sub vîrful unghiilor.
sunt mulţi de multe ori mă sperie pentru că m-au chemat să scriu despre ei şi limba mea e prea mică.

aşa mai aflu veşti despre taică-miu. stau de vorbă cu un psihiatru. doar aşa mai aflu veşti despre el. cică s-a îngrăşat, e curat, îngrijit, l-a strîns o femeie de pe drumuri l-a luat la ea acasă. cică e mai senin. nu ca atunci cînd stătea la psihiatrie. mi se pare inexplicabil de multe ori mi l-am închipuit spînzurat fără să ştiu că asta chiar s-a întîmplat. odată l-au dus în comă la iaşi. aş putea crede cumva că toate gîndurile mele au forţa să comande oamenilor o anume reacţie. dar nu. toate se întâmplă cu un scop. pentru fiecare lucru există un alt lucru care să vorbească. nu mă interesează dacă există iad sau rai pentru asta există iezuiţii să-şi bată capul.

mă întrebi ce simt. dacă îmi pasă. eu mă întreb ce-ar trebui să simt. o duce bine la ţară are pensie pe caz de boală şi ceva pămînt. mă întrebi ce simt. pentru mine e mai important că am adormit după ce a egalat chelsea în finala champions league. pentru mine e mai important să mă uit la apa clocotind dimineaţa pe aragaz şi să mă întreb dacă viaţa nu cumva e un soi de ibric în care noi clocotim de nerăbdare să fim turnaţi în pămînt.

mă întrebi ce simt. poate ţi-aş cînta ca johnny cash i hurt my self today to see if i still feel dar nu m-am tăiat nu am sîngerat nu am vorbit. asta nu înseamnă că nu exist.
uneori citesc şi-mi vine să mor că nu am spus eu ceea ce citesc fac o listă cu lucruri pe care aş fi vrut să le spun.

mă mai prinde cîte-o ploaie şi mă udă pînă la coaste duc repede mîna la piept tu eşti bine apa mai are de lucru are de trecut o piele, un rînd de ţesuturi şi-un rînd de oase pînă să ajungă la tine. numai mie mi se pot întîmpla chesti ilare cum s-a întîmplat ieri după ploaie să-mi usuc părul în toaletă să se blocheze uşa iar colegii să rîdă de mine.

cîteodată mă mai trezesc din beţie şi mă întreb ce am făcut cu banii sau ce dezastru am provocat. cu sau fără mine viaţa merge înainte sau înapoi. cu sau fără mine lumea înghite calupi de sare. obrajii sunt o sărărie imensă care ne ţine în viaţă.

cei trei muschetari

Anul Domnului 2008. România extremelor, unde un copil din Valea Ursului se tîrîie în urma plugului tras de cai, în timp ce în Cordun un copil de vreo şapte ani vorbeşte cu mama la un celular de ultimă generaţie. După cum îmi explică, mama e un rington cu melodia "Strani amori".

În loc de introducere

La şcoala din Cordun nu se scrie povestea lui Dumas nici nu se joacă un film cu actori celebri. La şcoala din Cordun viaţa bate orice imaginaţie. Din cei peste şapte mii de locuitori, mai mult de o mie sunt plecaţi la lucru în străinătate. În urma lor copiii au rămas în grija fraţilor mai mari, surorilor ori bunicilor.

După cum spune Georgeta Diaconu, directoarea şcolii din Cordun, aici se învaţă două limbi străine. Ar mai fi şi a treia, adică româna.

"Cea mai mare problemă a acestor copii e lipsa de colaborare. Tehnic sunt extrem de bine dotaţi, dar nu compensează cu nimic lipsa părinţilor. De exemplu, avem foarte puţine cereri pentru ajutorul de 200 de euro în vederea achiziţionării unui calculator. Toţi au acasă calculatoare şi mulţi au şi acces la internet", spune doamna directoare.

Dincolo de haine şi celulare, copiii ascund probleme din cele mai grave.

Intrarea în scenă

Doamna directoare cheamă în birou trei copiii. Numele lor nu prea contează, se ştiu după poreclă. Ei sunt cîţiva dintre copiii problemă, repetenţi ori chiulangii. Cîr mîr îşi fac apariţia. Primul intră Puţîcă, apoi Ghiţăl, care mototoleşte în mîini o şapcă albă, şi frate-su, Căpălău.

Ultimul e un pici mic de statură şi negricios iar ochii îi sticlesc de parcă-ar fi văzut un teanc de euro.

Toţi sunt timizi, probabil bănuie că au intrat într-o belea şi doamna directoare îi pedepseşte. Au blugi la modă, hanorace şi adidaşi.

Mamă doar în anii pari

Povestea lui Puţîcă e simplă. Tras de limbă de doamna directoare, el începe să vorbească. Părinţii lui sunt despărţiţi, mama lui locuieşte în Simioneşti, iar taică-său a plecat la muncă în Italia. Acum e în grija bunicii. Întrebat dacă mai chiuleşte de la şcoală el răspunde cu siguranţa unuia care s-a lăsat de băut: "Nu mai chiulesc de mult. Am lipsit atuncea cu buletinu', săptămîna trecută, dar de atunci nu."

Atunci a fost a doua oară în viaţă cînd şi-a văzut mama. Prima dată a fost la doi ani. "A ieşit fratele ei la poartă, apoi ea. M-a dus cu maşina să-mi fac buletin. Mi-a cumpărat blugi, hanorac şi adidaşi", spune băiatul. După ştiinţa lui, tatăl-care lucrează în Padova, trimite bunicii cîte 100 de euro, dar mai trimite bani şi o mătuşă, o verişoară şi fratele tatălui. Doamna directoare îl întreabă daca mama lui mare are copii. "Da, mai are unul. Un băiat şi o fată, da' nu-i cunosc", spune băiatul ştergîndu-se la nas cu mîneca hanoracului. A rămas repetent şi în fiecare zi bunica lui, trecută de 70 de ani, îi aduce pachet la şcoală. Doar că el nu e de găsit nicăieri.

"Şi cine vă spală?" "Maşina..."

Ghiţăluş şi Căpălău au rămas în grija surorii mai mari, în timp ce părinţii sunt la muncă în Italia: tatăl în Roma, mama în Sicilia.

"Tata a lucrat la ţevi da' din cauza mănuşilor pe care le purta şi de la ciment i-au apărut nişte bube pe mînă. Acuma nu le mai are. L-a chemat un frate la lucru, a plecat şi, după două săptămîni, s-a dat ordonanţă. El n-a prins-o", spune băiatul. Cu banii trimişi au terminat aproape toată casa, mai au acum baia şi de cumpărat mobila. Şi calculatorul, "da io i-am zis să nu-l cumpere din Italia, să-l cumpărăm de aici că aici avem garanţie".

Sora mai mare le găteşte şi face curat. "Da cine vă spală?", întreabă doamna directoare. Răspunsul vine prompt: "Maşina".

Acum apare Şoşon

Căpălău îşi vîntură picioarele pe scaun. Problemele lui sînt însă mai grave. "Hai recunoaşte", spune doamna directoare, "ce-ai furat pînă acum?". Copilul de 12 ani răspunde: "Da recunosc, am furat pixurile de la şcoală". "Şi mai ce?". Ezită puţin apoi zice repede: "Cupru"

În faţa directoarei, cei trei copii explică daraveaua: Căpălău, Puţîcă şi Şoşon au fost prinşi la furat ţevi de cupru de la un sătean. Şi Căpălău, la 12 ani, a dat cu subsemnatul la Poliţie.

Şoşon e un prieten de-al lor, tatăl lui a murit după o poveste complicată care implică bătăi în cap prin Spania şi un accident cu motoscuterul. Dar şi-au terminat casa înainte de moartea tatălui.

Un alt prieten de-al lor, Parbriz, are şi el părinţii plecaţi.

Reversul medaliei

Copiii pleacă uşuraţi din birou. Unul a scăpat de ora de religie, altul de ora de mate, iar ultimul de ora de informatică. Directoare Georgeta Diaconu mă întreabă: "Dacă părinţii n-ar fi plecat, le-ar fi mers mai bine?". Tot ea răspunde că nu. Probabil certurile în familie ar fi continuat, abonamentul la crîşmele din sat s-ar fi înnoit lunar. O soluţie ar fi şcoala de după şcoală, dar cînd vine vorba de bani, toţi părinţii strîmbă din nas.

Mulţi dintre ei aşteaptă să termine copiii şcoala elementară ca să-i iniţieze în de-ale şantierului. După cum îmi spune unul pe stradă: "Păi nu vezi, cu cartea unde-ajungi?"