rest of my life

se presupune că o zi liberă pentru cel care munceşte e o binecuvîntare.
eu nu am nevoie de zile libere pentru că aşa nu am timp să recunosc. să mă recunosc.
să presupunem că e seară şi o femeie care cîndva a fost a ta te anunţă că va fi mămică.
felicitări. probabil aşa se spune. şi-a anunţat părinţii care au întrebat-o: aşa nemăritată?
şi ea e nedumerită. adică ce-a fost mai întîi: oul sau găina? căsnicia sau copilul?
încerci să-i explici că oul e familia şi găina e responsabilitatea. nu merge.
apoi primeşti veşti de la o altă femeie pe care ai îngropat-o cu toate onorurile inclusiv cu calul ei preţios. cel mai de preţ lucru pentru mine e s-o îngrop aşa cum făceam cînd eram mici. puneam fluturele mort în cutia de chibrituri şi-l îngropam la rădăcina unui copac. e cea mai înaltă distincţie în această republică în care mai nou se asculta rasta la greu.
cauţi un motiv pentru care să ieşi în acest oraş. pentru că vrei să te îmbeţi să vii în patru labe acasă să nu mai ştii de tine. în bar te laşi în braţele fumului de ţigară ca şi cum te-ai lăsa pe mîinile unei maseoze. Îţi închipui că eşti într-un boening 737 pe ruta bacău-luton ceri stewardesei un jack deşi costă trei euro. o întrebi dacă acceptă pounds mai ai cîteva monede lăsate de frate-tu după ce ţi-a luat ceva de mîncare în aeroport. fratele tău pentru care vei merge mîine la biserică şi pentru care te ve ruga. a leşinat la urgenţe cînd i-au făcut drenaj la chistul de pe faţă. fratele tău pentru care ai plînge dar nu. într-un gest pacifist nu vei vărsa o lacrimă. pentru că eşti bărbat şi asta trebuie să facă bărbaţii. pentru că aşa cum sînii nu mai dau lapte nici ochii nu mai au ce să plîngă. fluturele mort te întreabă cît ai băut. apoi totul se precipită. te îndrepţi spre podul de la intrarea în oraş. o fată de 17 ani s-a aruncat de pe pod. a văzut-o un boschetar care a anunţat comunitarii. au scoso-o din crusta de gheaţă cu greu. eşti obişnuit cu asta. morţii nu muşcă nu-ţi fac rău nu-ţi pun fiola să vadă cît ai băut nu te înjură cînd intri pe uşă. te uiţi la spatele ei dezgolit nu te excită. blugii ei îngheţaţi ca nişte pijamale proaspăt spălate care au prins ţurţuri.

şi te trezeşti aruncat într-o sîmbătă ca un prunc abandonat pe trepte în piaţa iancului. nu ştii dacă ai visat sau a fost aievea dar hainele miros a ţigară iar mîinile put a ţigară şi hoit. pe sîrmă sînt nişte pijamale îngheţate şi pe bibliotecă un fel de bileţel pe care trebuie să-l predai poliţiei deşi ai crezut că poţi face colecţie.

mă duc să iau bere pe datorie. sînt trecut la caiet. aş fi curios. dacă viaţa mea ar fi o banc-notă oare doamna lilica ar avea să-mi dea rest?

nu e nimeni aici.
scriucasănumăuitsănumăuiţi.

the church of salvation

cît de mult mi-ai lipsit într-o noapte prin casharlton
umblam aiurea pe străzi
şi-ţi citeam pe silabe firmele luminoase
de parcă ai fi fost acolo
in-dian world
pa-kis-ta-nese food
the church of sal-vation
rîdeam împreună cu frate-miu
şi ne dădeam adepţi pentru the church of starvation
noaptea se lăsa leneşă ca o lebădă neagră
ca un copil îţi arătam cu degetul
uite ce chestie cum strînge fiecare în pungă
rahatul cîinelui scos la plimbare
ţi-aş fi luat cartonaşe cu jonny wilkinson
nu ştiu dacă ar fi fost cea mai bună alegere
dar aş fi scris pe spate ceva care te-ar fi făcut
să roşeşti

atît de mult mi-ai lipsit
că mai nou îmi petrec timpul urînd-o pe mama
că nu m-a născut cu vreun talent special
n-am fost bun niciodată la traforaj
ba rupeam pînza bomfaierului ba decupam şablonul greşit
o singură dată mi-a ieşit un căluţ pentru care am luat notă de trecere
ţiganca de la parter mi-ar fi ghicit în pînza ruptă
că mă aşteaptă ceva important că o să împlinesc 30
şi-o să mă transform într-o anacondă care înghite drumuri
şi le digeră cînd doarme
dumnezeul meu dumnezeul meu
dacă aş fi ştiut dumnezeule
aş fi exersat toate nopţile cum să decupez oameni
care să rămînă cu mine

acum nu mai pot face nimic
a trecut timpul fructelor apeductelor actelor de identitate
o femeie se pregăteşte să nască
un dinte se pregăteşte să cadă
am început să mestec scoarţă de stejar ca un mistreţ
colţii de argint i-am vîndut ţi-am cumpărat o pilotă şi nişte şoşoni
să-ţi ţină de cald
uitările londoneze sînt întotdeauna feroce

şi-acum atît de mult îmi lipseşti
că din lipsa unor gesturi mai importante
am început să caut remedii împotriva uitării
am citit undeva că lipsa pîinii din organism
provoacă pierderi de memorie mesele mele încep acum
cu pîine neagră apoi ore de traforaj
te urăsc mamă numai căluţi decupez
cerul gurii mi-e ars de o absenţă nesănătoasă
ca să nu cad în patetic mă mint şi-mi spun
că e ars de la o conservă de beef curry

draga mea
oare cît mai costă acum o mînă lipită de piept?

basta

mă trezesc tot mai des şi-mi spun
basta copile nu se mai poate
m-am săturat de contabilizat degeraţi
dimineaţa îmi creşte din ţeastă ca o salcie
mîinile acoperă doar spaţii goale
pieptul e doar un cuib putrezit care a prins
şi anotimpuri mai bine

dimineaţa îmi creşte din ţeastă ca un feribot pe ruta dover-calais
pe stradă doi copii gemeni mă salută în drum spre şcoală
un bătrîn se închină în faţa spitalului de psihiatrie
mă trezesc tot mai des şi-mi spun basta nu se mai poate
îmi doresc un briceag eleveţian cu prăsele roşii
să scrijelesc pe birou ceva memorabil
cum ar fi fericiţi cei tăcuţi
căci astăzi voi înmulţi portocale

dar nu
singurul lucru constant
e comunicatul serviciului judeţean de ambulanţă
care mă aşteaptă zi de zi ca o femeie docilă
de ieri pînă azi echipajele au parcurs opt mii de kilometri
au transportat la centrele de primire urgenţe şapte persoane
cu hipotermie
ataşat vă trimitem activitatea defalcată pe substaţii

singurul lucru constant e tonul de fax
pentru săptămîna aceasta ajofm vă pune la dispoziţie
32 de locuri de muncă
fi-mi-ar locul de muncă a dracului tot ce mă ţine în viaţă
e doar un vis cu o veveriţă ce mînca alune din palmă
pe o alee în st. james park

îmi doresc un trup de femeie să mă pierd în el
ca pe o străduţă din chamonix
să-mi lipesc nasul de sînii ei
şi să-mi închipui că e vitrina unui magazin
cu băuturi fine
să stau în ea la poveşti ca într-o cafenea
cu vin fiert şi mere

mă trezesc tot mai des şi-mi spun
basta nu se mai poate
îmi voi da demisia şi din trupul unei femei
voi face propriul meu tabloid
voi scrie statistici despre dinţii de lapte ai fiului nostru
şi voi plăti gras orice fotoreporter care surprinde soarele uşor ameţit
tolănit în părul ei dimineaţa

cable car

cineva a intrat în mine azi noapte

îmi vindea ponturi despre cum să înţeleg engleza britanică

să nu mă mai uit ca tîmpitu'

la bărbatul din london victoria

care mă ruga să-l ajut să coboare landoul pe scări

mă învăţa să pronunţ corect hello mate

să cer bilete de de tren dus-întors

şi să raportez orice comportament suspect

cineva a intrat în mine azi noapte

simţeam cum se lipeşte de mine ca un copil de instructorul său

 la prima oră de schi

se juca de-a grădinăritul îmi îngropa braţele

credea sincer că a doua zi vor creşte copaci roditori de oameni

mă dojenea de fiecare dată cînd puneam întrebări absurde

ca de exemplu de ce nu ne dăm cu parapanta dimineaţa de pe mont blanc

emile telecabina costă 41 de euro şi noi nu avem bani decît de un ceai

P.G. nu-i aşa?  întrebam bineînţeles ceaiul care nu te lasă să uiţi

devine uneori enervat

să fiu locuit numai noaptea

ziua îmi găsesc trupul ca o telecabină chemată la bază

astăzi nu se poate urca e prea multă ceaţă

dumnezeu a făcut oamenii după chipul şi asemănarea şifonierelor

totul în mine e alandala

încurc mîna dreaptă cu piciorul stîng

geaca de primăvară cu pielea de toamnă

am început să-mi vorbesc tot mai des

ca un jurist pedant ce explică legislaţia privind declaraţia de avere:

tot ce am e tot ce-mi lipseşte

emmy

am intrat în lumea asta să spun bună dimineaţa
dar oamenii încă nu au ajuns
stăteam cu urechea lipită de pămînt aşteptîndu-i să iasă
ca o femeie în poarta uzinei
aşteptîndu-şi soţul cu de-ale gurii

ei n-au venit
aşa că ţi-am spus ţie bună dimineaţa
ai roşit ţi-am cîntat buburuză ruză
te-ai aşezat pe degetul mic

văzusem odată un film
willliam de normandia murise cu o săgeată în piept
dar se plimba prin cetate călare de parc-ar fi fost viu
să dea curaj soldaţilor
aşa m-aş plimba şi eu prin oraş
cu o săgeată în piept
şi din inima mea să curgă bănuţi
pentru oamenii fără adăpost

sau aş putea să-mi închipui
că pieptul meu e o mină din care
ai mei îşi cîştigă existenţa
ei sapă adînc în coastele mele de kimberlit
uneori îmi prăbuşesc inima peste ei să fiu sigur
că nu vor pleca niciodată

despre asta-ţi vorbeam în nopţile noastre polare
te cocoţam în spatele ochilor să vezi toate acestea
turnai cafeaua în căni întotdeauna mie mai multă
vîntul umfla perdeaua de parcă am fi aşteptat prieteni la cină

eşti atît de aproape încît mi-ai putea spune acasă
mi-ai putea proiecta visele pe un perete
fă-te comodă ia-ţi bolul de cereale îţi promit că ai ce vedea

uite-l pe mircea nu poate vorbi
mai mult gîfîie dar e fericit cînd ies fotbaliştii de la antrenament
se duc toţi la magazin îi cumpără napolitane
el merge ţanţoş cu punga sub braţ
chiar e un om important

apare şi valentina care mătură scările blocului
nu-i spune nimeni să nu se descalţe în magazin
ia smîntînă pe datorie
fata ei lucrează la o fabrică de confecţii

într-o zi voi lua premiul emmy pentru cel mai bun vis cu ochii deschişi
voi urca emoţionat pe o scenă
voi mulţumi acestui oraş că mi te-a dat
chiar dacă pentru o zi
ca un fluture care bate o singură dată din aripi
apoi dispare brusc
în lumină

acum despre mine

ştiu că mi-e frică de moarte şi asta îmi face bine. mă face să trăiesc cu furie.

fiecare zi e o cădere în gol. ştii sunetul acela când cazi în picioare iar pelvisul îţi intră în stomac din cauza şocului. asta e doar trezirea.

primul gând. vreau să merg în peru să mestec frunze de coca. ştiu că mi-e frică de moarte ea creşte des acoperind toate cărările mâinile mele macete care taie necontenit rădăcinile într-o zi voi arăta lumii cum se moare în machu picchu.

deocamdată pielea îmi cade şi cancerul se extinde mâinile mele sunt cioturi cu bandaje albe şi bandaje verzi

al doilea gând. o tavernă în port. mănânc fructe de mare n-am mâncat niciodată fructe de mare. briza cade uşor peste feţele pământii peste circul din apropiere peste femeile ascultătoare. beau pentru feţele pământii şi pentru femeile ascultătoare. tu ai plecat cu pescarii de perle mi-ai scris că o duci bine uneori eşti cam tristă. beau pentru tine şi pentru pescarii de perle uneori o duc bine alteori sunt cam trist.