draga mea
m-am întors în oraşul acela în care ploaia e
un agent mărunt de poliţie comunitară
somează pe toţi somează pînă şi cerul bună ziua actele la control
bună ziua sînt domnul cer nu semăn cu cel din buletin
la serviciul de evidenţă al universurilor toţi dumnezeii aveau gripă
şi nu mi-au pus o poză ca lumea
între mine şi tine o lună în ultim pătrar
ca un ochi de pirat
sau ca o moarte şi-un pic
cînd am ajuns nu mă aştepta nimeni în gara norml de pustie
doar întunericul se gudura ca un cîine care aşteaptă să fie hrănit
mă săruta pe gură mă sufoca
stai măi ţi-am zis că nu plec decît două zile
m-am întors mai bogat cu nişte oameni e greu să găseşti
oaemni bun de băut în vreme de secetă
dacă-i găseşti pe mal stau prădătorii
mi-am reîncărcat bateriile
draga mea ştii că la mine nu merge cu litiu sau nichel
eu funcţionez pe bază de oameni
cînd am plecat apunea soarele un soare aşa mare nu am văzut
poate doar ochii copiilor cînd se miră erau mai mari
îmi povesteai cum se aude noaptea petrochimia
eu eram o sondă dezafectată pe care din cînd în cînd o mai călcau
doar săracii
bere rece cafea ciocolată striga vînzătorul
eu vindeam ponturi sinucigaşilor
dacă te arunci de pe gînd în golul din mine
mori ca şi cum ai pluti
apoi am visat
se făcea că eram noi dana victor radu ştefan
aveam toţi o afacere un birt sau ceva
ne mergea bine
cînd se deschidea pămîntul să iasă morţii din schimb
venea cîte unu cerea o viaţă da tare
noi scoteam paharele şi-ntrebam
de cîţi bani să fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu