preaviz

Am început să privesc moartea ca pe o restrîngere de activitate a unui patron care a dat greş:

Prin prezenta vă anunţăm că începînd din noiembrie postul va fi restructurat şi nu mai avem nevoie 

nici o nevoie

Nu avem nevoie de peter pani de nils holghersson de tom waits

De reportaje din sala de operaţii de absenţe nemotivate motivate prin cereri de recuperare

Noi ne permitem doar angajaţi care să nu trăiască ci să descopere oameni ca sondele de petrol pentru că de acolo ies bani pentru că suntem în regim de autofinanţare

*

Azi e sfîntul Iuda patronul celor ce pierd

În Londra se anunţă furtuni şi zboruri anulate

În India nu ştiu ce se anunţă dar pot să-mi închipui că Shiva divorţează-n direct de Kali pe postul naţional

Că în UK prinţul George suferă de enterocolită

Că tot ce am dat pînă acum celor puţini se întoarce sub forma a ceea ce am piedut

*

Nici nu ştiu ce e în capul meu în această dimineaţă care miroase a nou-născut

Ştiu doar că aseară stăteam de vorbă cu Dumnezeu

Eu reporterul care intrebam domni miniştri sau domni senatori habar n-aveam cu să-i zic Domnule Dumnezeu Eminenţă Atoateştiutule Tată sau pur şi simplu fără apelativ

E drept mă luase puţin flama pentru că Steaua conducea cu 1-0( a zimbit ştia că vreau să înscrie Kapetanos)

I-am spus dacă vrei să bei cu mine te bag sub pămînt

Mi-a replicat: what do you want from me?

Umil am întins un CV Europass şi i-am zis am neoie de un loc de muncă pot fi chiar şi alpinist utilitar pot să curăţ mizeria din ceruri cînd îngerii păzitori pleacă de-acasă

vespere

există zile în care îmi vine să mă ascund

în orbitele bunicului mort

să bat aiurea în nicovală

să forjez fierul pînă o să împrejmuiesc tot cerul cu un gard

decorat cu lei

sunt zile în care îmi lustruiesc singurătatea cu atîta patimă

de parcă aş fi un văcsuitor trist

că nu are urmaşi să-i ducă mai departe meşteşugul

nu mai pierd vremea cu întrebări dacă există viaţă în moarte

sau dacă dincolo arhanghelii joacă barbut

ori îmi trag la sorţi cămaşa stil army

sunt doar curios

dacă din întîmplare aş căpăta puteri supraomeneşti

şi mi-aş deschide pieptul

oare din el ar ieşi o lumină orbitoare spre care să se îndrepte toţi

ca nişte păianjeni de apă către o bulă de oxigen

sau pur şi simplu un condamnat în formă de inimă s-ar ridica din genunchi

şi-ar porni

spovedit

spre pluton

de la o vreme îmi vine să-mi întorc pielea pe dos

şi să spun tuturor nu sunt eu acela pe care voi obişnuiţi

să-l strigaţi emilică

nu sunt eu acela care înmulţeşte pîinea peştii castanele coapte în jarul mut

nu sunt eu acela care scrie materiale de presă despre cum lazăr şi-a luat moartea în spate

ca pe un camarad rănit în luptă şi l-a cărat pînă la cel mai apropiat

punct sanitar

hai doamne să facem un schimb

fă-mă un simplu comunicat de presă pe care să-l trimiţi în redacţia unei zile

iar eu voi plînge oamenii în locul tău

ultima noapte cu greiere

imaginează-ţi asta

o dimineaţă de sîmbătă în care te strădui să fii punctual

ca umbra care te însoţeşte printre neoane

un autocar plin de femei care vorbesc de reţete naturiste şi despre cum au mai dus-o

în ultimul timp

închizi ochii

în fond ce ţi-e drumul spre piatra

ori cu feriboat-ul din dover

ţi-e dor de tine

ţi-e dor ca de bunicul pe care l-ai băgat în pămînt acum o săptămînă

şi n-ai avut timp să-l plîngi(timp n-ai avut mă întrebi

timp ai avut n-ai avut o durere) ai plîns de plînsul altuia

şi-atît

(tătaia stătea în sicriu cu un genunchi ridicat ca atunci

cînd a fugit prin sat după mine pentru că am înjurat

prima oară

mi-au spus mai tîrziu că

s-a răcit prea devreme)

demult aveam o obsesie(şi-acum o am)

sunt cressus şi tot ce ating se transformă în oameni

sunt cressus şi tot ce ating se transformă în lipsă

lovesc o castană căzută

îmi spune mersi şi-o ia la vale

îi spun

femeie

stai lîngă mine că nu se ştie

poate te mîntuie roata unei maşini

poate piciorul unui copil va arăta adevărata ta faţă

o noapte întreagă am dormit cu un greiere-n cameră

a fost un război corp la corp

suflet la suflet

mi-am legat ochii şi-am zis

lasă-mă să trăiesc altfel te dau pe mîna pescarilor

cît am stat cu ochii legaţi m-am întrebat

de ce morţii trebuie să fie bine îmbrăcaţi

cu ochii închişi cu ceva alb băgat în gură

cu o pălărie pe cap(sau lîngă)

în vreme ce greierii au la cap insecticide ruseşti

de fiecare dată cînd inima bate

se duce un om

ca atunci cînd în sat clopotul bate rar

de fiecare dată cînd mă trezesc

dumnezeu pune capul în pernă şi-mi spune

eşti liber

de_sigur

aş putea să-ţi vorbesc despre faptul că nu mai simt nimic

nici un animal

nici o plantă

nici un frate nu-mi mai trece prin vene

sîngele meu stă cu gura căscată

ca peştele pe uscat

sunt tot mai sigur în gesturi

mă arunc mă întorc

mă împart

da

ştiu

e prozaic

un înger cade

din nuc

se prezintă

sunt pacientul englez

şi eu

domnule

am experienţă în muribunzi

ce pot să fac pentru tine

unora le-am adus pepeni aşa de copţi

că au crezut că mîncau nou-născuţi

pe alţii i-am plîns de-au crezut că o să crească din nou

m-au purtat pe braţe spuneau

iată-l

sau iartă-l

nu mai reţin

uneori cîte un înger mai greşeşte aterizarea

îi zic în mă-ta mi-ai stricat ziua

dumnezeu n-are treabă

el face turul londrei

el ştie

sunt tot mai sigur mecanic

to london with la

să vă fie bună ziua

și noaptea și ziua următoare

mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus

mă uit la picioarele mele nu au niciun drum

nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească

deși am educat-o

băi sunt ziarist și într-o zi va veni dna-ul cu interceptări

și-atunci va trebui să dau explicații

e drept

mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură

și asta le ia tot timpul

picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme

inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului

și face bungee jumping

ei bine

în toată această nebunie

mă trezesc și eu

văd că în mine nu mai ascultă nimeni

și-atunci ies noaptea în lesă cu mine

știu

nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul

nu rod mobila oase ori haine

purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol

astăzi mi-e frică

stau ghemuit într-o țeastă

poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile

strivit de tren

mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp

mă întrebam la ce se gîndește

polițistul spunea că are 45

deși eu știam că are 21

s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori

îți faci toate nevoile involuntar

ei bine

nu e așa

cînd ai dat ortul popii fără să vrei

totul se întîmplă curat

doar de aia se spune că te-ai curățat

pe margine trei patru femei care-au văzut totul

spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău

pentru că nu vrea legistul

și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat

să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am)

ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să să mă ierte?

aș putea încerca un înger din la

 la la îngeri verzi pe pereți

sau pur și simplu să-i zic

dă-mi un singur om

că iadul e mai simplu în doi

vespere

uneori sting lumina de parcă

aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu

aud totul în mine cum pleacă

de parcă se așteaptă inundații masive

inima sternul și capilarele

toate apucă în grabă

tablouri boarfe sau acte

în încercarea complet inutilă

de a mai salva cîte ceva din cel ce am fost

și înt tot acest întuneric ce mă absoarbe

ca un aspirator englezesc pentru care nu găsesc adaptor

stau nehotărît

nu știu ce ochi să închid

m-ar tenta ochiul drept să-i spun că astăzi va merge cu mine în rai

m-ar tenta ochiul stîng

să-mi urlu dacă tu ești profetul

salvează-te pe tine însuți

și mai dă-i încolo pe alții

mi-e frică să cred că există un dincolo

aș face cu voi un pact

dacă opriți soarele în loc să am și un ceva de care să mă spînzur(camera mea nu are colțuri)

vă jur că am să mă-ntorc și-am să vă spun

cum a fost

sau mai degrabă mi-ar deschide pieptul legistul și luați voi de acolo

ce vreți

în fiecare zi mă las în paza tatălui

tatăl e tată pentru că-l simți nu pentru că-l vezi

dar iată că fiul lipsește

a dat bir cu fugiții ca un patron hăituit de garda financiară

înjură în gînd tu-ți pălăria lui hector

numai pe micii  evazioniști îi vinați

dar pe la cei care te lasă fără suflare

cînd mai veniți?

și uite-așa tatăl trece regulat pe la fiul

din cînd în cînd îi dă cîte-o zi în care totul îi merge prost

el o contestă și ziua aia din viață nu se mai pune

totul a devenit simplu de cînd m-ai dăruit mie

cînd ajung seara acasă cărînd acest trup de care

umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată

nu mai trebuie să caut cartela de interfon

nici cheia de la cutia poștală

nici să citesc apometre

pun capul în pernă de parcă m-aș așeza la cina de taină

dalelor din st. james park le spun luați trupul meu

cină mănîncă din mine va fi carne în veci

stațiilor de metrou londoneze le spun beți sîngele meu

cine bea sîngele meu va căuta oameni în veci