domnu’ pal da
se poate așa?
de ce nu ne-ați adus și nouă o carte
se alinta asistenta mai tînără apoi
ne lua sînge pentru glicemie
chiar așa o îngîna asistenta bătrînă
de ce nu ați zis că sunteți poet
ca să știm ce să trecem la rubrica
ocupație
norocul nostru că v-am văzut la
televiziunea locală
data viitoare să ne faceți cadou cartea
aia scrisă în braille
eu mă uitam rușinat cînd la botoșeii de
unică folosință
cînd la bărbatul cu negru sub unghii de
lîngă mine
îmi închipuiam că-i fan cristi popescu
cel mai mare specialist de strîns negru
sub unghii
preț de o clipă mi-am spus că moartea
nu doare
pentru că moartea e scurtă ca un cazier
care atestă
că solicitantul n-a săvîrșit fapte de
natură
să fie trecut în vreun calendar
moartea nu doare ci faptul că lumea
o să-și vadă mai departe de treabă și
tu nu vei ști
dacă există și alte forme de viață în
univers
dacă e posibilă călătoria în timp
apoi bărbatul cu negru sub unghii a
mormăit:
s-au furat o grămadă de păpușoi la noi
la cordun
și totul a revenit la normal:
aparatele piuiau ca niște pui
înfometați de egretă
pungile vidate se umpleau cu sînge
bonurile de masă foșneau ca trifoiul
sub coasă
*
era încă una din zilele alea cînd
te trezești plin de draci și dacă te
uiți în oglindă
poți vedea dracii cum mișună pe sub
piele ca niște nanoroboți
sătul de chipul acesta care aduce a sean
penn și a bregovic
mă spălam apăsat de parcă-aș fi vrut să
șterg un desen
de parcă-aș fi vrut să scap de rahatul
unui canish
în care-am călcat din greșeală
să-l dau pe dumnezeu cu capul de toți
pereții
pentru că dis-de-dimineață te scoate
din casă fără nicio direcție
așa cum proprietarii de animale de
companie își lasă potăile
să se cace pe unde apucă
înghesuit în mașina cu pelerini care
mergeau la cuvioasă
priveam apăsat ploaia de-afară mă
întrebam
oare ce-ar vedea ploaia în ochii mei
dacă ochii sunt oglinda sufletului
motorul s-a poticnit la o trecere de cale
ferată
de cînd eram copil poticnelile astea mă
făceau
involuntar să-mi mușc limba
îmi închipuiam că ne-a lovit trenul că
am murit
dar trăim cu trupuri de suflet(pe
atunci îmi spuneam că și sufletele
au un fel de trup altfel n-ar ști că-s
în iad ori în rai)
m-am întrebat: domnu’ pal
spre ce dracu te-ndrepți? ce mă-ta faci
în viața ce ți-a rămas
dacă n-ai reușit să-ți împlinești visul
de-a avea un job bine plătit
la un studio de dublare a filmelor unde
să fii vocea
lui conan barbarul sau optimus prime
ca să-mi ridic moralul m-am gîndit la
alții care-au ales mai rău:
un avocat în floarea vîrstei cu
pretenții europene și suv de lux
care a mușcat mîna celui ce l-a făcut
mare și-acum a ajuns
scursura orașului
o japonică întoarsă în țară care și-a
găsit mantra
în publicat cărți de lux
mă încurajez bătrîne n-ai ajuns chiar
așa rău cum crezi
cînd ești un nimeni căderile tale nu se
aud
mă trezesc speriat mă uit în stînga
și-n dreapta
poate m-a văzut cineva cum vorbesc
singur
numai asta ar mai lipsi medicii de la
militar să răcnească
gradat
în armată nu se vorbește de unul singur
mă gîndesc la toți cei despre care
spunem că vor trăi veșnic
dacă-i purtăm în inima noastră
în fond viața-i o legendă cu indri:
cei vii se tînguie după cei ce-au
plecat să lucreze pămîntul
plătesc panicat apoi cobor
ploaia mă izbește în piept urlu la cer
de ce dai bă de ce dai
apoi mă reped la gîtul lui dumnezeu
ca puiu faranga la gîtul lui madeleine
*
de la o vreme tot ce scriu îmi pare
un fel de a sta gol în fața unei
comisii
de medici militari care se uită atent
și-n borta curului
apoi ghicesc după felul în care mă piș
dacă sunt apt
pentru fapte mărețe ori pentru cărat
cartofi la popotă
cuvintele mele sunt mîinile mele cu
care sfios
îmi acopăr penisul ras ca o pipotă de
găină
tot ce simt iese din mine cînd nu mă
aștept
ca degetele de la picioare prin găurile
unei șosete
noaptea cînd nu dansez cu propria
umbră-ca un cocor japonez-
dansul împerecherii
stau de vorbă cu benedict- strîngătorul
profesionist de chiștoace
îl cheamă vasile sau gheorghe dar i-am
spus benedict pentru că
dimineața chipului lui seamănă cu ouăle
benedict
îmi arată strînsura pe ziua de azi: o
brichetă
o monedă de-un pound și chiștoace
pentru două zile
îmi spune că n-a fost tot timpul sărac
a avut locul lui în societate ca
profesor de sport
a dus-o bine-n cantonamente dar sticla
i-a mîncat oasele
în handbal îți trebuie mîini sigure
gîngăvea
dar ce să-i faci din cînd în cînd mai
stă și dumnezeu
toată ziua cu nasul în bong și-atunci
ți se întîmplă căcaturi
ascultă la mine îmi zice rîzînd
de mă țineam de viață puteam să mă fut
acu cu rihanna
stivuiește resturile de țigări cum
bibliotecarul cărțile rare
apo fredonează ușor
i found chiștoace în a hopeless place
a found chiștoace in a hopeless place
