Cam atât

 

save as...

nu știu câtă vreme ne mai avem 

unii pe alții

și asta mă scoate din minți

la ce folos toată luciditatea

iertarea

și faptele bune

dacă eternitatea nu-i decât

un blister de cipralex

nu-i mai bine să trăiesc cu furie?

în rai sau în iad tot un drac

toate cele făcute

sunt foarte bune

Dumnezeu stă pe o canapea

își povestește copilăria

apoi suflă-n lehamite viață

peste petele de cerneală 

din testul unui psiholog debutant: 

sunt oameni făcuți doar să moară 

fără să aibă habar dacă-au trăit bine

sau rău

și oameni care se roagă tot timpul 

să-i strângă cineva

de pe fața pământului

iar când le vine rândul să plece

ar da orice pentru o ultimă gură

de aer

timelaps 4

 o dimineață cu miros de ceapă

și liliac

o sfârșeală în tine

ca un vinil care se-nvârte uitat

privești apa cum fierbe

fără să vrei te întrebi

când și cine-a fost primul care-a descoperit

că fierbintele se face mai suportabil 

dacă sufli ușor peste el

te-amesteci cu oamenii de pe stradă

alegi câte unul

încerci să ghicești

cât i-a fost scris

ce lasă în urmă

porți moartea în piept

cum poartă evreii mezuza

pe ușorii casei

de fiecare dată când pleci

duci mâna la stern apoi

o săruți

să-ți poarte noroc

poate nu azi

și poate nu dintre ai tăi

timelaps 3

în duminica tomei

s-a dus și 'talianu'

unii spuneau de singurătate

alții din dragoste

cei mai mulți c-avea lanțul în coarne

a trecut siretul cu un tovarăș

în satul vecin s-a pus pe drojdit

a spart o sută de coco 

pe bira și limoncello

s-a calicit la cinci lei pentru barcagiu

carmolit cum era 

a luat-o pe podul de la canal

după vreo trei zile au dat de el

trupul umflat zăcea printre răgălii

ca un un plod răsfățat

printre rafturile din Noriel

admiri balanța asta sucită:

unii așteaptă moartea de când s-au născut

și numai de-a dracu la ăia nu trage

ăia știu tot 

își duc viața cum își duce femeia

scatoalcele în timp ce ascultă pios

preotul care-i spune că asta e

cruce dată de sus

alții trăiesc totul de-a gata

cred că li se cuvine

și când se duc

se duc mirați

de parcă n-ar ști că nu pot lua

țigări pe bonuri de masă 

timelaps 2

 

e ca atunci

când te trezești

dimineața

cu o stare de bine fără motiv

te uiți în oglindă ești fresh

soarele strălucește afară

tu strălucești înăuntru

te-mbraci elegant ieși în oraș

te rogi să dai de cei care-au dat

peste tine când erai la pământ

să te vadă acum când ți-e bine

imaginezi conversații

strângeri indiferente de mână

mergi ore în șir

din starea de bine rămâne o pastă

o urmă

ca talpa unui bocanc în asfaltul fierbinte

și proaspăt

nimeni în jurul tău

nimeni 

atunci înțelegi

de ce toți vor în rai

dar nimeni nu vrea să moară

de ce se spune țărână ușoară

suntem oameni pentru că în adâncuri

binele altuia ne face rău

căutăm toată viața un suflet pereche

un Simon care să ne ducă țărâna

măcar jumătate de moarte 

timelaps

 cam ăsta e prețul: 

 simți zi de zi

cum o moarte crește în tine

ca-n filmările timelaps distribuite pe net

în care cățeluși plini de bube

emanciați și letargici

devin magnifice exemplare

dolofane docile

hrănite cu bunătatea

anonimilor de serviciu

tu-ți vezi mai departe de moarte

o înveți ce-i ăla jurnal cu dublă intrare

care e diferența

dintre o figură și un corp geometric

ai trăit toată viața pe vârfuri

de frică să nu lași vreo urmă 

acum nu mai ai timp 

să calci apăsat

ca să-ți lași împăcat

viața în urmă