Postare prezentată

sâmbătă, septembrie 10, 2016

doi metri



după masă favoritul se umpluse de gură-cască și pompieri

copii cu bmx-uri și skate-uri stăteau în cur pe caldarîm

priveau criminaliști în halate albe cum urcă pe scara mobilă

ca-ntr-un joc video în care ajungi la nivelul moarte subită

femeile ieșite să-și plimbe potăile scuipau în sîn- potăile se căcau

pe asfalt-

scuipau în sîn puteai să vezi prin bluzele lălîi

sfîrcuri tari ca diamantul după atîta alăptat

scuipau în sîn și-o căinau că cel mai cumplit lucru e

să-ți moară cineva din familie fără să știi

bărbații ștergeau pe furiș cîte-o lacrimă

cîte unul întreba cu juma de gură ce-o fi fost

în sufletul lui

altul îi răspundea sigur

ceasul rău diavolul satana care se repede

la sufletul celui slab ca femeia la prohabul bărbatului

ori patronul care învîrte banii dar te plătește cînd vrea

și mai pune și armata lui de directorași

să te verifice dacă nu-l furi la motorină



peste drum de bunul păstor

 la etajul II a lu istrati se legăna cît era de lung

într-un ștreang meșterit din cablul unui ștecăr de la computer

printre blocuri ascuns dintr-un orfelinat se auzeau cîntece de copii

dacă vesel se trăiește bate-așa

un elefant se legăna pe o pînză de păianjen

la parter se iscau discuții aprinse

cine-a dat primul alarma



poate colegii de la muncă pentru că

de trei zile nu mai dăduse pe la job

poate femeia care de trei zile stătea la țară

și-încerca să-i vorbească pe viber

poate vecinii la care sfîrîiau de trei zile vinete și ardei

numai la el sfîrîia trupul

ca mihalțul pe vatră



pe terasă la nea petrică vestea a căzut

cum a căzut șomajul tehnic peste țevari în 90

cînd au fost vînduți la mittal

a venit cineva și-a întrebat:

bă ați văzut mortul?

și-a început să-mpartă pomană cîrnați populari

cei care l-au cunoscut se certau care l-au cunoscut mai bine

unii ziceau c-a fost șofer pe bena de cereale

alții c-a fost strungar

turnau pe ciment cîte-un strop de chichita

mai venea cîte unul mai tînăr lua un gîl-gîl și-ntreba mai în glumă

da a murit careva?

ăla care-a adus vestea îi spunea simplu

du-te la scara unde-i secția de votare

să vezi că încă se leagănă

ăla nou turna și el pe ciment un strop de chichita

apoi întreba

da îl cunosc?

mai venea pe aici  mai ales seara

era ăla slăbănog și înalt de-l striga nea petrică

doi metri



în altă parte a lumii

la bisericuța de lemn se făceau pregătiri pentru hram

enoriașii ducea steaguri cu stema arhiepiscopiei

și cd-uri cu muzică bizantină

peste drum la doamna lilica cinci polițiști

comunitari

se legănau lîngă automatul de cafea

liorbăiau ceva lichid din pahare de plastic apoi își făceau cruce:

sfinte ioachim și sfîntă ana

dă să avem un hram fericit și să ne pună banii pe card














luni, august 29, 2016

anonim de serviciu



dimineața știi că totu-i în regulă
că exiști
cînd gangurile orașului care trăsneau a pișat și a șoareci
sunt spălate cu javel și terebentină
cînd doamnele de la primărie fac coadă la simigeria luca
și-n timp ce așteaptă se-ntreabă de unde vine cuvîntul simigerie
cînd la dan și cătălin dricul cu numere bulgărești are portierele
deschise larg ca un emoji confuz și dinăuntru
se-aude zumzetul unui aspirator de mașină
iar la sfinții voievozi în difuzoare stă pe repeat
un cd cu acatistul muceniței ecaterina

e una din zilele cînd
ți-ai da toate viețile să faci parte din viața altora
să ai un loc de muncă stabil-controlor calitate la o fabrică de textile
ori consilier debutant la o primărie-
să ai un golf IV cu număr de înmatriculare personalizat – inițialele tale
și-ale femeii care-și împarte distanța cu tine-
în buzunare tot timpul o monedă de 50 de bani pentru
cărucioarele de la supermarket
să poți mînca un covrig polonez în timp ce discuți cu unul cu altul
despre starea culturii locale oportunitatea unui sens giratoriu
ori să postezi de pe telefon poze virale cu anunțuri
vînzare vitrine puțin folosite pentru trofee prietenilor dinamoviști

dar după o astfel de zi vine o noapte
în care îți spui că ești laș
mai laș decît singurul japonez despre care mulți au crezut
că s-a deghizat în femeie pentru a scăpa de pe titanic
atît de laș încît nici măcar din viața ta nu faci parte
doar stai undeva sus și privești la ce se întîmplă  în tine
ca o dronă de ultimă generație
ai vrea să te rogi dar nici măcar tu nu știi ce să mai ceri
și oricum împreunate mîinile tale nu-s decît o chintă spartă
îți tot repeți că oamenii sunt niște jucării desperecheate
pe care dumnezeu-cînd era copil-
le-a donat unor îngeri care-au pierdut totul la inundații
în cele din urmă adormi și accepți:
viața ta nu-i decît un bănuț aruncat în fîntînă
pentru ca cei ce vor veni după tine
să aibă mai mult
noroc


luni, august 22, 2016

noapte cu timbre și scoici



coapsele unei femei peste care treci limba ușor
și ele zvîcnesc
freamătă
apoi se închid ca o scoică și limba-ți devine o perlă:
atît de fierbinte e noaptea asta în care pătura se lipește de tine
ca un timbru pe o carte poștală
ieși pe balcon aprinzi o țigară vezi fumul cum se înalță
în rotocoale de parcă ar vrea să fie primul fum de țigară
care ajunge pe lună
nu poți să nu te întrebi
dac-ar fi fost o formă de viață
oare care-ar fi fost primele cuvinte ale primului fum de țigară
după ce a ajuns pe lună

în ștrand la terasa căpraru greierii cîntă marșuri
în timp ce nuntașii coboară din hatchbackuri închiriate
în depărtare roțile unui tren toacă distanțe
de parcă-ar fi niște copii ce desghioacă porumb
niște faruri străpung întunericul
te întrebi dacă și întunericul simte durere
așa cum simt oamenii cînd sunt străpunși de ceva
în cameră lucrurile parcă au devenit mai mari
ori poate ca-n basme
ai căpătat puteri să te micșorezi ca să auzi și să vezi totul:
tabloul fratelui tău s-a îndreptat singur
hainele au încins o partidă de poker pe dezbrăcate
cine pierde se dezbracă pînă la om
patul probează trupurile care-au trecut prin el
dulceața de nuci nu vrea nici acum să știe de tine
după ce ai mîncat din ea toate nucile

miezul nopții devine-o femeie coaptă care știe ce vrea
de la viață
pui de cafea pentru dimineață
clocotul apei îți pare plînsul unui copil
căruia-i cresc dinții de lapte




duminică, august 21, 2016

gai jin (instantaneu oarecum japonez)




cînd am să cresc mare
am să mă fac membru yakuza
iar sfîntul anton îmi va fi oyabun
de fiecare dată cînd voi scrie poeme
o să-mi tai cîte-un deget ca penitență

deja mă-nfior de plăcere
la gîndul că într-o zi
n-o să mai am cu ce scrie
n-o să mai vorbesc singur
și voi fi adorabil
ca un cîine dresat să nu-și facă nevoile
sub orice bonsai