:)

utilitar aplicativ

pierdut prin trenuri de noapte

ca un fragment de memorie de care toți ar vrea să scape

trenuri de noapte ce devin un cocon uriaș

gări în care aș coborî cu o poftă nebună să mă las studiat

ca o larvă nemaivăzută

ori gradat profesionist cu bocancii așa lustruiți de zici

că am luna la picioarele mele

ronțăitul mecanic al roților care trec

poate peste oasele celor ce n-au mai apucat epoca trenului

poate peste mamuți bătrîni ce și-au găsit sfîrșitul în permafrost

gutarala tăcere în care auzi arcuri electrice

singurătatea compartimentului ca proteina pură

și-atunci îmi zic

într-o zi eu și rucsacul meu vom merge la psiholog

nu înțeleg de ce eu pot duce în mine atît de multe

și-n el încape atît de puțin

cînd unicul scop pentru care dumnezeu l-a creat e să ducă

tot ceea ce ai

și las în urmă orașul acesta în care

a înflorit varza decorativă sădită de primărie-n jardiniere

mai bine-ar fi sădit flori carnivore pentru că aici

totul te mănîncă de viu

dacă ții ochii deschiși îndeajuns

poți vedea cum înghite orașul

oameni ce montează ornamentele de crăciun

cocoțați pe macarale minuscule

obiective protejate și camere video ce înregistrează

șicanări violente în trafic

am obosit să tot văd

cum oamenii își revendică morții de parcă-ar fi jurați la vocea româniei

în timp ce morții s-au stins mai singuri ca o țestoasă ce eclozează

oameni concediați pentru că într-o zi au încercat

să-și ascundă votca pîrlită din respirație

în timp ce patronii cad pe sub mese la agape  frățești

m-am săturat să văd bărbați braț la braț cu femei

duminica la biserică de parcă-ar pecetlui

divorțuri în birouri de mediere

să mă rog să blestem și să cer imposibilul

de parcă dumnezeu ar fi concurent la X factor

trenuri de noapte ca un confesional

scîrțîitul metalic al roților te anunță

fiule ești iertat mergi în pace

lumini întuneric lumini întuneric lumini și iar întuneric

te dilată apoi de contractă

pînă trupul devine un traseu utilitar aplicativ

în care escaladezi un mormînt

sari peste zilele proaste

te rostogolești ghemuit în propria țeastă

te tîrăști prin noapte mergi în echilibru pe-o cruce

printre oameni faci slalom cu sufletu-n brațe

ca să-ți cîștigi norma de hrană

stabilită prin lege

niciunul din noi prea departe

femeile-n negru o tot jeleau

sărăcuța n-ar fi omorît o gînganie

făcea pomeni lua totul naturist

și tot a luat-o dumnezeu pe nedrept

la patrușase de ani

cum se lua cînd nu te aștepți

curentu’ pe vremea-mpușcatului

sărăcuța

au dus-o și la arsenie boca

ba chiar își rugase bărbatul să-și dea barba jos

că nu mai pusese lama pe față

de cînd o îngropase pe maică-sa

doamne doamne ce nedreptate

de n-ai lua și tu unul rău

care violează copii ori fură pădurile țările

doamne doamne ziceam și eu

de n-ai lua și tu adunătura asta de oameni

care spune că ești nedrept care spune

că ești un sfînt dacă ții post mergi la biserică

și faci fapte bune

dar poate au dreptate că ești nedrept

și-i iei numai pe ăia buni

ca patronul arab al unei echipe de fotbal

eu stau și m-agăț cu speranță

de orice durere oricît de mică

în sfîrșit poate-mi vine și mie sfîrșitul

dar nu

sunt atît de însingurat că pînă și diavolii se-ncuie pe dinăuntru

în iad

și protestează ca niște studenți nemulțumiți

de colegul de cameră

și cînd visez sunt atît de însingurat

că visul fuge din creierul meu

ca escobar de detenție

se făcea într-o noapte că rudele mele s-au întors

de la muncă de-afară pentru o cumătrie

părinții s-au supărat că-i eclipsasem pe toți

cu plecarea mea în armată

azi noapte mă mînca palma dreaptă

și-am visat de bine

un medic chirurg devenit și el scriitor

mi-a cumpărat două cărți am răsuflat ușurat

uite bă

și din scris se trăiește ai bani să ajungi

la cîmpulung pentru recrutare

dacă ai sta acum să-ți aduci aminte

ce-ai fi vrut să fii cînd vei crește mare

te-ai plînge și tu

sărăcuțul

ca femeile-n negru

în generală aveam un coleg cu care mă băteam pentru o fată

de ciudă cu mă visam poet a început să scrie proză

în proza lui eram toți mari el preot misionar pe picior de plecare-n

zair

eu poet ratat care dimineața cotrobăie pe sub pat

după sticle

ei bine

niciunul din noi n-a ajuns prea departe

el n-a plecat în zair ci în kenya

eu nu cotrobăi pe sub pat după sticle

ci după oameni

lanoi

ce chestie curioasă

la noi în familie nimeni nu moare ca oamenii

pe tihnite

nimeni nu pune capul în pernă să simți cum e

cînd viața nu se dă dusă

ca niște neamuri de țară care-ar mai sta să afle tot

cum o mai duce unul sau  altul

dacă-s probleme cu inima inima nu se oprește

de față cu toți

ca un nuntaș ce se-mbată prea repede și

toți îl spurcă-n ascuns

dacă-s probleme cu oasele ori cu ficatul

nu ți se face negru în fața ochilor

pînă nu-și face cruce

 barnaveta vindecătoarea

la noi în familie se moare  în grabă

de parcă-ai pleca să muncești în uk și ți-ai uitat periuța de dinți

se moare cu panică

de parcă te-ai întreba toată ziua cînd te îngroapă

dacă-ai închis căldura sau gazul

primim cîte-un telefon- vezi că e la iași la spital-

și-atunci știi

la noi rareori se moare acasă

e ca și cum ți-ai bate copiii cu antena de la tv

copiii s-ar duce desculț pînă acolo unde bate privirea

și n-ar mai vrea să știe de tine

la noi se dă cîte-un telefon:

hai că e gata

de parcă ai scoate la vînturat o baniță cu fasole

și vîntul care s-a iscat din senin

din senin s-a gătat

la noi rareori se moare în casă

și-atunci ne acoperim ochii fără convingere

de parcă moartea ar fi un film pentru adulți

știm că e interzis

dar tot ni se scoală

domnu pal

domnu’ pal da se poate așa?

de ce nu ne-ați adus și nouă o carte

se alinta asistenta mai tînără apoi

ne lua sînge pentru glicemie

chiar așa o îngîna asistenta bătrînă

de ce nu ați zis că sunteți poet

ca să știm ce să trecem la rubrica ocupație

norocul nostru că v-am văzut la televiziunea locală

data viitoare să ne faceți cadou cartea aia scrisă în braille

eu mă uitam rușinat cînd la botoșeii de unică folosință

cînd la bărbatul cu negru sub unghii de lîngă mine

îmi închipuiam că-i fan cristi popescu

cel mai mare specialist de strîns negru sub unghii

preț de o clipă mi-am spus că moartea nu doare

pentru că moartea e scurtă ca un cazier care atestă

că solicitantul n-a săvîrșit fapte de natură

să fie trecut în vreun calendar

moartea nu doare ci faptul că lumea

o să-și vadă mai departe de treabă și tu nu vei ști

dacă există și alte forme de viață în univers

dacă e posibilă călătoria în timp

apoi bărbatul cu negru sub unghii a mormăit:

s-au furat o grămadă de păpușoi la noi la cordun

și totul a revenit la normal:

aparatele piuiau ca niște pui înfometați de egretă

pungile vidate se umpleau cu sînge

bonurile de masă foșneau ca trifoiul sub coasă

*

era încă una din zilele alea cînd

te trezești plin de draci și dacă te uiți în oglindă

poți vedea dracii cum mișună pe sub piele ca niște nanoroboți

sătul de chipul acesta care aduce a sean penn și a bregovic

mă spălam apăsat de parcă-aș fi vrut să șterg un desen

de parcă-aș fi vrut să scap de rahatul unui canish

în care-am călcat din greșeală

să-l dau pe dumnezeu cu capul de toți pereții

pentru că dis-de-dimineață te scoate din casă fără nicio direcție

așa cum proprietarii de animale de companie își lasă potăile

să se cace pe unde apucă

înghesuit în mașina cu pelerini care mergeau la cuvioasă

priveam apăsat ploaia de-afară mă întrebam

oare ce-ar vedea ploaia în ochii mei dacă ochii sunt oglinda sufletului

motorul s-a poticnit la o trecere de cale ferată

de cînd eram copil poticnelile astea mă făceau

involuntar să-mi mușc limba

îmi închipuiam că ne-a lovit trenul că am murit

dar trăim cu trupuri de suflet(pe atunci îmi spuneam că și sufletele

au un fel de trup altfel n-ar ști că-s în iad ori în rai)

m-am întrebat: domnu’ pal

spre ce dracu te-ndrepți? ce mă-ta faci în viața ce ți-a rămas

dacă n-ai reușit să-ți împlinești visul de-a avea un job bine plătit

la un studio de dublare a filmelor unde să fii vocea

lui conan barbarul sau optimus prime

ca să-mi ridic moralul m-am gîndit la alții care-au ales mai rău:

un avocat în floarea vîrstei cu pretenții europene și suv de lux

care a mușcat mîna celui ce l-a făcut mare și-acum a ajuns

scursura orașului

o japonică întoarsă în țară care și-a găsit mantra

în publicat cărți de lux

mă încurajez bătrîne n-ai ajuns chiar așa rău cum crezi

cînd ești un nimeni căderile tale nu se aud

mă trezesc speriat mă uit în stînga și-n dreapta

poate m-a văzut cineva cum vorbesc singur

numai asta ar mai lipsi medicii de la militar să răcnească

gradat

în armată nu se vorbește de unul singur

mă gîndesc la toți cei despre care spunem că vor trăi veșnic

dacă-i purtăm în inima noastră

în fond viața-i o legendă cu indri:

cei vii se tînguie după cei ce-au plecat să lucreze pămîntul

plătesc panicat apoi cobor

ploaia mă izbește în piept urlu la cer

de ce dai bă de ce dai

apoi mă reped la gîtul lui dumnezeu

ca puiu faranga la gîtul lui madeleine

*

de la o vreme tot ce scriu îmi pare

un fel de a sta gol în fața unei comisii

de medici militari care se uită atent și-n borta curului

apoi ghicesc după felul în care mă piș dacă sunt apt

pentru fapte mărețe ori pentru cărat cartofi la popotă

cuvintele mele sunt mîinile mele cu care sfios

îmi acopăr penisul ras ca o pipotă de găină

tot ce simt iese din mine cînd nu mă aștept

ca degetele de la picioare prin găurile unei șosete

noaptea cînd nu dansez cu propria umbră-ca un cocor japonez-

dansul împerecherii

stau de vorbă cu benedict- strîngătorul profesionist de chiștoace

îl cheamă vasile sau gheorghe dar i-am spus benedict pentru că

dimineața chipului lui seamănă cu ouăle benedict

îmi arată strînsura pe ziua de azi: o brichetă

o monedă de-un pound și chiștoace pentru două zile

îmi spune că n-a fost tot timpul sărac

a avut locul lui în societate ca profesor de sport

a dus-o bine-n cantonamente dar sticla i-a mîncat oasele

în handbal îți trebuie mîini sigure gîngăvea

dar ce să-i faci din cînd în cînd mai stă și dumnezeu

toată ziua cu nasul în bong și-atunci ți se întîmplă căcaturi

ascultă la mine îmi zice rîzînd

de mă țineam de viață puteam să mă fut acu cu rihanna

stivuiește resturile de țigări cum bibliotecarul cărțile rare

apo fredonează ușor

i found chiștoace în a hopeless place

a found chiștoace in a hopeless place