timelaps 4

 o dimineață cu miros de ceapă

și liliac

o sfârșeală în tine

ca un vinil care se-nvârte uitat

privești apa cum fierbe

fără să vrei te întrebi

când și cine-a fost primul care-a descoperit

că fierbintele se face mai suportabil 

dacă sufli ușor peste el

te-amesteci cu oamenii de pe stradă

alegi câte unul

încerci să ghicești

cât i-a fost scris

ce lasă în urmă

porți moartea în piept

cum poartă evreii mezuza

pe ușorii casei

de fiecare dată când pleci

duci mâna la stern apoi

o săruți

să-ți poarte noroc

poate nu azi

și poate nu dintre ai tăi

timelaps 3

în duminica tomei

s-a dus și 'talianu'

unii spuneau de singurătate

alții din dragoste

cei mai mulți c-avea lanțul în coarne

a trecut siretul cu un tovarăș

în satul vecin s-a pus pe drojdit

a spart o sută de coco 

pe bira și limoncello

s-a calicit la cinci lei pentru barcagiu

carmolit cum era 

a luat-o pe podul de la canal

după vreo trei zile au dat de el

trupul umflat zăcea printre răgălii

ca un un plod răsfățat

printre rafturile din Noriel

admiri balanța asta sucită:

unii așteaptă moartea de când s-au născut

și numai de-a dracu la ăia nu trage

ăia știu tot 

își duc viața cum își duce femeia

scatoalcele în timp ce ascultă pios

preotul care-i spune că asta e

cruce dată de sus

alții trăiesc totul de-a gata

cred că li se cuvine

și când se duc

se duc mirați

de parcă n-ar ști că nu pot lua

țigări pe bonuri de masă 

timelaps 2

 

e ca atunci

când te trezești

dimineața

cu o stare de bine fără motiv

te uiți în oglindă ești fresh

soarele strălucește afară

tu strălucești înăuntru

te-mbraci elegant ieși în oraș

te rogi să dai de cei care-au dat

peste tine când erai la pământ

să te vadă acum când ți-e bine

imaginezi conversații

strângeri indiferente de mână

mergi ore în șir

din starea de bine rămâne o pastă

o urmă

ca talpa unui bocanc în asfaltul fierbinte

și proaspăt

nimeni în jurul tău

nimeni 

atunci înțelegi

de ce toți vor în rai

dar nimeni nu vrea să moară

de ce se spune țărână ușoară

suntem oameni pentru că în adâncuri

binele altuia ne face rău

căutăm toată viața un suflet pereche

un Simon care să ne ducă țărâna

măcar jumătate de moarte 

timelaps

 cam ăsta e prețul: 

 simți zi de zi

cum o moarte crește în tine

ca-n filmările timelaps distribuite pe net

în care cățeluși plini de bube

emanciați și letargici

devin magnifice exemplare

dolofane docile

hrănite cu bunătatea

anonimilor de serviciu

tu-ți vezi mai departe de moarte

o înveți ce-i ăla jurnal cu dublă intrare

care e diferența

dintre o figură și un corp geometric

ai trăit toată viața pe vârfuri

de frică să nu lași vreo urmă 

acum nu mai ai timp 

să calci apăsat

ca să-ți lași împăcat

viața în urmă

screenshot 5

 sunt zile în care

înnozi șireturi până faci din asta

o artă nemaivăzută

și nodul trainic semnătura ta

de artist

mai ales joia când copiii din centru

au voie pe terenul sintetic de fotbal

atunci te așezi în genunchi

te întrebi cum de n-au învățat

până la vârsta asta

tu știai să citești încă de la grupa mică

inventezi un picachu

cu superputeri să facă bucle

în piciorușele lor

fragile ca prapurii de priveghi

înveți altă citire 

un șiret dezlegat - o mamă singură

ambii șnuri desfăcuți - un tată beat

te așezi în genunchi 

prin creierul tău deformat

ca o coroană de ipsos pe capul

Mariei din Međugorje

fugi după tatăl

care-ți făcea nod la șireturi

întrebai de ce-i tremură mâinile

răspundea bolmojit

că-i o chestie de oameni mari

te uiți la mâinile tale 

și ele nu tremură

nu mai tremură.

breaking point

 

nu există abstinență

doar inerție

prețul lucidității

e castrarea voinței 

la fel ca în dependență

nu știi să spui nu

deși toți terapeuții din lume

îți spun că ăsta e primul pas

spre vindecare.

vindecarea nu există

e doar o formă de socializare.

oamenii cer tot de la tine 

li se pare prețul normal 

pentru încrederea investită

ori penitență

la rândul tău faci pe plac tuturor

nu poți spune nu

vrei să repari dintr-o dată

toate greșelile

să ai mintea ocupată 

tot timpul

și vine un singur moment

un breaking point când

adevărul te lovește în moalele capului

mai ceva ca o fractură de peroneu

după o beție vârtoasă:

în ochii lor nu ești decât același bolnav

aceeași brânză bună-n burduf de câine

admirația lor nu e decât o formă febrilă

de a profeți căderea 

de a-și hrăni omenescul 

de a nu face degeaba

umbră pământului dacă vor spune 

am avut dreptate era previzibil

în ochii tăi

nu ești decât o bovină

însămânțată artificial

stai pe marginea patului

și te întrebi cum e ok

să simți mâna care-ți intră în anus

ori să te anesteziezi bine

să te trezești buimac

și s-o iei de la capăt

fără să mai conteze că 

ești gestant cu o moarte