senzaţional

cel mai mult îmi place ceea ce fac. probabil o să mor rapid şi singurul gînd care-mi va trece prin cap va fi ohoo ce viaţă am avut şi-o să zîmbesc.
hai să ne descompunem:

îmi plac documentările pe teren cu maşina. se întîmplă des să-mi doresc drumuri atît de lungi încît să nu mai am timp să mă întorc. dacă peisajul e sterp scot din creier o pădure şi-o pun în faţa ochilor. în copacii din faţa primăriei veveriţe sau la mallul din oradea o colonie de arici. îmi doresc să văd toate animalele. ştiu că eram în tren şi într-o cîmpie toate lumea striga uite fazanii numai eu de-a naibii nu-i vedeam.

îmi plac drumurile fără întoarcere. am o legitimaţie cu care pot intra în orice om. îl întreb de una de alta unii put alţii plîng alţii zboară şi trebuie să-i legi de cumpăna unei fîntîni ca să poţi scoate ceva de la ei. e inadmisibil să te întorci din aceste drumuri doar cu două trei subiecte documentate. cel mai mult îmi place să mă ciocnesc de oameni. de regulă merg cu capul plecat nu prea suport să mă examineze cineva pentru că atunci cînd ştii tot despre un om acesta nu mai valorează nimic.

urăsc morţii cu aceeaşi măsură cu care urăsc vii care te abandonează. o legătură între oameni ar trebui să fie ca o sudură rezistentă în puncte. o legătură între morţi ar trebui să fie ca un tren mortul cel mai important să tragă după el morţii mărunţi.
ieri am fost la o femeie. bărbatul îi murise undeva prin maramureş. călcat de un tir în timp ce cobora din maşină. încă nu-i aduseseră trupul şi mie inima mi se strînsese ca un păianjen pe care-l atingi cu creionul. ce naiba puteam s-o întreb eu cel care scriam magnifice reportaje despre ceea ce se întmplă în oameni. cînd a văzut maşina noastră a îmbrăţişat capota şi-a început să urle în timp ce copiii se uitau după sicriu.

dincolo de moarte doar moarte. nimic nou. cineva mă întreba ce-aş vrea să se scrie pe crucea mea. astăzi am fost la o familie în care mama voia să-şi vîndă un rinichi. nu voia decît 250 de miloane de lei. pentru prima dată mirosul de om m-a făcut să vărs.
nu mă înţelegeţi greşit. nu plîng de mila nimănui. doar constat.

adevăratele reportaje le scriu în mine. în spatele ochilor. oh dacă aţi avea puterea să citiţi acele ziare care se scriu în spatele ochilor mei în carnea din vîrful degetelor mele.
în septembrie mi-aş lua vreo trei zile libere să merg la cohen.

uneori în maşină închid ochii şi încerc să-mi aduc aminte de oamenii pe care i-am cunoscut. fiecare om e o bornă ca să ştii cît ai parcurs pînă acum şi cît mai ai pînă la tine.
pentru că sîntem suma celor care se gîndesc la noi.

rar am documentări de noapte. zilele trecute am mers cu arasul să împărţim prezervative la curve. era vreo zece jumate stăteam în maşină cu cei de la aras aşteptam. cîte un tir mă orbea îmi trebuia timp să mă obişnuiesc apoi cu întunericul.
sîmbăta îmi place să beau bere neagră de dimineaţă să las capul pe spate să gîlgîi ca un animal de savană în cel mai secetos anotimp.

în altă noapte am făcut reportaj de la o mănăstire unde se zvonea că se întîmplă minuni.
şoseaua sclipea roşiatică eram beat mă despărţisem de iubită. în mănăstire o mare de oameni şi pomelnice. se mai spunea că dacă mergi în jurul bisericii de 32 de ori ţi se va îndeplini o dorinţă. un lanţ de oameni se învîrtea în jurul bisericii ca şi cum ar fi învîrtit roata unui ceas uriaş care-ţi arată cîte respiraţii mai ai. fără să vreau am intrat şi eu în lanţul acela. apoi am vorbit cu un popă gras. din barbă curgea îndurarea. sau zeamă de sarmale pentru mulţi e totuna.

la întoarcere am dat peste o minune. adormise pe marginea drumului şi cineva a călcat-o cu maşina. i-am pus atele ghipsate am luat-o acasă am pus-o în patul meu. pînă dimineaţă am sperat că se va transforma în iubita mea. mi-am adus aminte cum spunea radu ce să fac eu fraţilor c-o minune mi-a fost ciudă o zi întreagă pentru că lui i-a venit primul ideea.

hai să ne recompunem:

ce să fac eu dragii mei c-o iubită?
tot cum ar zice radu am putea să tăcem împreună dar radule nu ne-am văzut de-atîta timp şi tu ştii că femeile sînt ca minunile cînd se-apucă de vorbit greu e să le mai opreşti oricum şi eu aş avea multe de spus am să-mi pun ochii în palmă şi-o să-i dau să citească tot ce am scris în mine e o tipografie care lucrează non-stop să nu rateze senzaţional dacă dimineaţa veţi auzi vreun copil ţipînd în gura mare zenzaţional emil şi-a găsit liniştea emil şi-a găsit liniştea în carnea iubitei dacă veţi auzi copilul acela şi vă veţi întreba cine oare a scris articolul

să ştiţi că eu am fost