complicată treabă

Complicată treabă

Stau într-o dilemă de parc-aş sta într-un picior. Văd că treaba se complică. Prin liceu, ca tot omul mai poezeam şi eu, mai participam pe la concursuri, mai cîştigam ceva diplome. Din astea am acasă o groază. După liceu n-am mai scris vreo cinci de zile, apoi a urmat un declic si am luat-o razna.

Am ajuns editor, înm scurt timp pe www.poezie.ro, unul din cele mai importante site-uri de literatura virtuală din România. Am activat o vreme p-acolo, prin emisfere înalte, mă credeam chiar bun. Dar ca să public un volum nu m-am gindit niciodată.

Apoi am ajuns editor pe www.hermeneia.com, unde sînt şi acum. Am ceva apariţii în reviste destul de cunoscute, cel puţin în ţară. M-am întors la Roman şi am realizat că gradul de cultură e deplorabil. Am rămas tot la clasici şi versul cu rimă. N-ar fi nimic rău în asta, numai că la atît se reduce. Şi un fapt are ma face să rid de mor. Aflu dintr-o discuţie că un prieten de-al meu se laudă în gura mare prin Roman că îl plagiez. Chipurile mi-ar fi arătat demult un caiet în care nu ştiu ce scria şi eu i-am furat ideile. Mda, ca să-l plagiez ar fi trebuit să-i trăiesc eu viaţa.

Revin la oaia mea.
Cunosc mulţi prieteni scriitori reali nu virtuali. Scriitori buni, care au confirmat pe scena literaturii. Mulţi m-au îndemnat să strîng textele şi să scot un volum. De asemeni cunosc mulţi care şi-au scos cărţi pe banii lor şi acum stau cu ele în bibliotecă şi se admiră. Pe principiul că dacă sînt chiar atît de bun pe cît mi se spune am încercat o vreme pe la edituri. Apoi m-am lămurit. Treaba e că dacă nu ai recomandare sau nu eşti al dracului de bun nu te bagă nimeni în seamă.

Mai e o chestie. Pentru mine a publica un volum e un act de curaj. Recent, am primit o ofertă de la o editură, însă cu condiţia să aştept pînă se fac rost de fonduri. Nu-i bai, aştept, poate m-o publica cineva şi postmortem.

Da. Ar fi o chestie să public pentru că am deja o voce interioară, un stil şi un ritm. Sînt conştient că nu sînt pe gustul tuturor. Zilele astea am primit de la un prieten de-al meu o ofertă care m-a pus pe gînduri. E patron la o firmă IT pe lîngă Gara de Nord şi m-a ajutat mult cît am hălăduit prin Bucureşti. Plus că avea un vin ţapăn.

Îmi zice că să adun ceva texte şi sponsorizează el cartea. Doar să-i dau un telefon.
Bun, editura este. Sponsori este. Eu mi-am zis întotdeauna că dacă eşti bun te caută toate editurile, iar cartea mea în plus e o pîine în minus. Îi cred pe cei care îmi zic că sînt talentat cu aceeaşi măsură cu care-i cred pe cei care-mi zic you suck.
Şi eu ce dracu fac acuma?