Gata. L-am ucis pe El comandante. Am dovedit soarele. Nu mai e zi nu mai e noapte.
O stare incertă. Un golf al porcilor.
Am prelevat probe de ţesut. Le trimit în Kentucky. Poate Radu va descoperi un vaccin. Poate vinovăţia mea o să dispară dacă e valabil un omor justificat în numele ştiinţei.
Mă repet. Nu pretind de la nimeni decît ceea ce pot da. Cum ar fi să te arunci în gol şi să vezi că de fapt e plin de cei care au fost o secundă mai deştepţi şi s-au aruncat înaintea ta?
N-am crezut că mă poate afecta într-atît. Uneori mai scriu despre avortoni găsiţi în tomberon. Din cînd în cînd îl mai întreb pe comandantul poliţiei dacă au descoperit mama. Seara cînd plec acasă sînt un fel de Jack Sparow călcînd pe o mare de crabi care foarte bine ar putea fi o mare de cadavre. După ce mănînc derulez înapoi să văd dacă totul e scris corect. Dacă am respectat normele ortografice. Dacă sînt corecte iniţialele.
Adorm şi visez că mă sufoc. În timpul visului ştiu că visez şi nu mă pot trezi.
Duminica trecută preotul mi-a dat link la liturghia de la 11. M-a întrebat de ce nu sînt la cor. Părinte am patru morţi pe cap printre care şi un procuror. Cum îl cheamă?
Ai crede că e simplu să iei nota informativă de pe site-ul poliţiei.
Ai crede că sînt simplu.
N-am fost niciodată un om simplu. Pentru mine orice trebuie să aibă chip nume şi viaţă.
Ţurţurele căzut falsificatorii de carduri arestaţi de D.I.I.C.O.T rufele de pe sîrmă.
Pantalonii puşi la uscat aparţin unui om care are o poveste. Om care la rîndului lui apaţine de un alt om care are pus ploverul la uscat şi tot aşa pînă se face un cerc pe care dumnezeu îl plimbă pe uliţă.
Cum să-ţi vorbesc în aşa fel încît fiecare bătaie a inimii tale să mă facă pe mine să merg mai departe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu