la capătul mîinilor mele s-a făcut liniște
ca într-un confesional în care preotul așteaptă zadarnic
un penitent
pe fruntea mea scrie nu am timp să recunosc
cer deschis pe cineva care să-mi fie alături
zilele mele sînt numai transmisii în direct
și reactualizări online despre subiecte care țin
pe alții în viață
în loc picioarelor am cizme de cauciuc
în locul pielii am o pelerină militară
scriu despre dezastre și ruperi de nori
tot ce mă doare nu are nume
cînd ți se face foame te poți înfrupta din ochii mei
ca dintr-un blid cu mazăre
hrănesc inutil pajuri doar ca să am impresia că ajung undeva
m-am săturat să mă scufund în ape imaginare
să scriu doar despre suferința scoicilor
în vreme ce căutătorii de perle se-mbată pe mal
astăzi îți scriu ca să-ți țin de urît pînă la timișoara
am o mie de planuri în cap
de parcă îngerul meu păzitor ar juca navele de război
cu partea mai puțin bună din mine
mi-aș dori să fiu primul om care a numărat exact toate stelele
să fiu un actor celebru care adoptă copii din costa de fildeș
lucrurile mici contează cînd lipsesc lucrurile mari
m-am apucat să adopt pietre
în speranța absurdă că voi primi
subvenție la căldură
vecinilor curioși le spun
că le voi crește
pînă vor deveni ziduri
la capătul mîinilor mele s-a făcut liniște
aici radio românia actualități a fost ora exactă
ar trebui să știi despre mine că
n-am putut niciodată să văd pînă la capăt turtles can fly
că miercuri am fost la primul control medical din viața mea
și că m-au găsit sănătos tun poate prea multă autovictimizare
aștept să te ții de cuvînt mi-ai promis
că o să-mi scrii cu o cariocă pe frunte
viața e un miracol fals
dacă n-are puțină demență
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu