pe bibliotecă urma unui păianjen strivit
de dragostea soniei pentru raskolnikov
e singurul semn că încă mai caut oaia fantastică
în loc să completez rubrici opționale din
europass-uri
ai crede că ai învățat ceva din tot ceea ce ai trăit
măcar cât să știi ce vrei să faci
ai vrea să le spui tuturor ce se întâmplă în tine
dar mâinile
afurisitele mâini
nu știu să facă altceva decât să încerce
să dea timpul înapoi
întunericul se lasă pe mine ușor
ca o doică mayașă ce-și apără pruncul de furia
conchistadorilor
îmi spun că de mâine voi face lucruri nemaivăzute
poate voi salva o echipă de la retrogradare
iar în sezonul următor voi câștiga cupa și
campionatul
poate voi isca o revoltă pe bounty
și rolul meu va fi jucat magistral de marlon brando
până atunci voi da nume pereților mei
nu se cuvine să las în locul meu ceva nenumit
știți și voi cât de greu e să alegi ceva ce va fi
purtat
toată viața
ca o boală din naștere despre care bătrânii spun
că-i un semn
că plătești pentru greșelile altora
simt tot mai des cum totul trece prin mine străin
ca-ntr-o stație de metrou londoneză
unde pasagerii nu lasă nimic la-ntâmplare
de teama unei explozii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu