fetița cu nokia
în fiecare dimineață de vineri îmi repetam
la omul pustiu nici îndoiala nu trage
porțile ahmadyyiei se desfăceau și mulțimea
țîșnea pe străzi ca sângele ce acoperă o vitrină
pe care scrie halal meat
bismillah strigau labradorii ce amușinau ghindele
bismillah strigau egretele prefăcute în drone pentru
că au privit înapoi
bismillah striga curatorul din tate
apoi se transforma în pirită
fetița cu nokia se strecura greu printre suv-uri
hijabul verde o oprea brusc din creștere
căuta un număr un zid sau ceva să-i țină de cald
la anderseni nu era nimeni acasă
doar un pitic de plastic ciobit de o vespă
mi-ar fi plăcut să cred că în cele din urmă
și-a găsit locul
condurii ei scîlciați n-au lăsat nicio umbră
țin minte doar că plîngea ținînd orizontul de mînă
de parcă orizontul ar fi fost necunoscutul despre
care părinții
spuneau că nu e bine să stăm
de vorbă cu el
*
humus
dacă mă mai doare ceva e faptul că
n-am reușit niciodată să mă arăt trupului
ca îngerul păstorilor de la fátima
și să-l fac să creadă în mine
cînd eu vreau să-mi fie frig trupul meu caută numai
căldură
cînd eu vreau s-o iau de la capăt să uit cine sunt
ce-am făcut
să fiu așa cum am vrut-de încredere- ca un veteran
în echipa de rugby din merton
trupul meu spune ajunge
mai rău decît să te faci vinovat de ceva
e să nu-și aducă aminte de tine
nici măcar cei care dau de pomană în duminica tomei
*
luminile din blackfriars
noapte e atunci cînd arhiepiscopii Londrei învie
ca după un somn bun de amiază
se-adună la un pahar de cidru și rîd
de mulțimea turiștilor cu gopro hero 4
se miră de prețul tabacului ceaiului taxa de intrare
în westminter abbey
aprind ruguri imaginare pe care arde nefericitul
curtois
care-a luat cinci de la totenham în prima zi a
noului an
neoanele au eclozat lumina
începe marea migrație
sub roțile ambulanțelor străzile freamătă
ca niște adolescente care-și ating curioase întîia
oară sexul
recunosc puțin rușinat că am nevoie de oameni
doar atunci cînd mi-e bine
îmi tot spun că nevoia de oameni e un dar de la
dumnezeu
pînă și el după ce a făcut lumina
a creat omul s-o țină aprinsă ca să nu doarmă
pe întuneric
*
old virginia tobacco
acolo aș fi putut să trăiesc fără vreo slujbă
stabilă
aș fi făcut doar fapte bune
ferestrele aveau stickere care ne îndemnau
să salvăm spitalul st helier
la televizor animalele singure căutau oameni
în metrou oamenii singuri căutau animale
aș fi putut chiar s-o fac pe statuia moartă în
trafalgar square
cînd lumea s-ar fi săturat de statui vii
dacă aș fi mai fi avut timp aș fi învățat și
cum să rulez tabacul
de frică am încercat să dorm cu ochii deschiși
într-o încercare stupidă de a-i ține pe toți aproape
mi s-a spus tot mai des că cei la care ții pot să
dispară
dacă-ai clipit o secundă
a fost nevoie de o dimineață cu taximetrist indian
și bagaje făcute în grabă
să-mi dau seama că moartea nu ne vrea răul
dacă asta ar însemna ca timpul să stea în loc
și să trăiești nesfîrșit
un moment la alegere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu