sunt dimineți în care mă trezesc odihnit
ca după un plîns bun
ori după un film previzibil de acțiune din anii 80
în care
la final cel bun îl aruncă în aer pe cel rău
mă prefac surprins cînd deschid ochii
n-am făcut nimic special să merit încă o zi
îmi spun aiuritule
poate ți se trage de la prezența constantă în corul
parohial
ori poate există o loterie divină
cînd moare
vreunul
care nu și-a propus lucrul acesta
zilele lui se reportează
mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume în care
ne cîștigăm existența cu aptitudini mai sincere:
să fiu credincios cu vechime de cel puțin trei ani
ori de
profesie om
noi credem că ni se cuvine fără să facem nimic
mîna aproapelui trecută prin păr
ca semn de eliberare într-o noapte de seder
ori inima altuia ca un ceas enervant
care-ți aduce aminte că nu ești singur
cînd ți-e somnul mai dulce
sunt dimineți în care mă trezesc aruncat în lumea
aceasta
ca cenușa unui vulcan despre care toți au zis că e
stins
atunci nu-mi doresc decît să fiu
ceva ce oamenii nu-și explică dar care îi face să
creadă
că nu se termină totul
cu noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu