mi-e doamne sufletul mursecat
ca un prunc de care trag două mame
în așteptarea judecății lui solomon
m-am pregătit toată viața pentru clipa aceea
în care te trezești dintr-o dată bărbat
și faci din instinct lucruri ferme
durabile
iar clipa aia a venit suplă și sigură
ca o escortă de lux
m-am trezit dintr-o dată bătrîn
în orașul acesta care miroase-a năut
și a cînepă
pe toate panourile publicitare am scris
nu există iertare pentru că nu sunt rugăciuni atît
de fierbinți
cît să dea înapoi timpul
am învățat că nu există drumuri spre nicăieri
doar călători fără direcție
nu există drumuri fără întoarcere
doar locuri pe care le uiți
iar ultimul drum nu e ultimul drum
e doar un tren de noapte
în care necunoscuți adormiți pe jumate
își pun încrederea-n tine că-i vei trezi
cînd trebuie să coboare
pentru că tu mergi pînă la ultima stație
cu toate astea am o poftă neroadă
să-ți cad la picioare și să mă rog
în timp ce-ndes hainele în geamantul elvețian
ca un cioclu nepriceput ce-ndeasă-n siciru
un trup surprins în rigor mortis
cu genunchiul ridicat a plecare
îmi spun cu amărăciune că n-am pic de rușine
că ar trebui să existe un număr fix de rugăciuni
care să fie ascultate poate așa
n-am mai avea tot felul de cereri neghioabe
iar cînd va veni timpul prin fața ochilor
să nu ne treacă tot restul vieții
ci numai clipele în care – am promis
că nu-ți vom mai cere nimic dacă te-nduri de noi
de fapt e totuna
m-am pregătit toată viața pentru clipa aceea cînd
te trezești dintr-o dată bărbat și-ți dai seama
că frica de ceea ce va urma te mistuie cu arcuri
electrice
de parcă sufletul e o bobină tesla gigant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu