poveste cu răstignit și pasăre în echilibru

ani la rînd în camera mea

a stat agățat de-un perete

un tablou cu cristos răstignit

care orice naufragiat care-și face prieteni imaginari

din obiecte - să nu-și piardă mințile –

i-am pus numele vineri (veți spune

că nu-i prea original dar de mic

am urît ziua de vineri

atunci ai mei ascundeau toată carnea

măcar așa să țin și eu post o dată pe săptămînă)

cînd mă trezeam dimineața

uneori îi aruncam o privire scurtă

ca un paznic de noapte ce verifică perimetrul

înainte să iasă din tură

alteori nici nu-l băgam în seamă

mă credeam un bărbat de succes masculul alfa

dădeam din mîini a lehamite

îi spuneam ia scutește-mă

rugăciunile sunt pentru nevolnici

bărbații adevărați își fac singuri norocul

seara înainte s-adorm

uneori făceam un ring în mijlocul camerei

îl puneam să se lupte

cu nefericitul raskolnikov cu akenaton cu apostol bologa

pariam averi uriașe imaginare

nu știu dacă din cauza spectatorilor sau din lipsa antrenamentului

sfîrșea mereu numărat

la podea

cînd plecam la serviciu

îi lăsam un coș de răchită în formă de barcă

plin cu mere coapte

credeam că sunt deștept și spiritual

că fiii plătesc totdeauna pentru greșelile tatălui

și-a venit timpul ca oamenii să-i plătească lui dumnezeu

cu aceeași monedă

îmi imaginam că-n lipsa mea

o să iasă din ramă buimac de foame

o să mănînce un măr și-o să vadă că-i gol

în felul ăsta o să răzbun omenirea

pentru c-a fost izgonită din rai

cînd era zi de salariu

îi făceam complice cu ochiul

veneam acasă tîrziu și beat îl cinsteam cu o bere

atingeam rama plină de praf de parc-ar fi fost

un telefon invizibil

o voce la capătul firul mă întreba cu ce-ar putea să m-ajute

ceream o convorbire cu taxă inversă-n cer

un moment vă fac legătura

pînă se făcea legătura

curajul meu se ducea dracului

îmi dădeam seama că dumnezeu

are acum alt iubit că l-am lăsat să-mi scape

printre degete

închideam înainte să îmi răspundă

ca-ntr-un film de acțiunea american

cu bruce willis în rol de samaritean

mai tîrziu cînd m-au dat în șomaj

îi arătam degetul mijlociu

de fiecare dată cînd poștașul întîrzia

două trei zile cu banii

ori cînd era scos la concurs

cîte-un post în adminstrația publică

îi spuneam cu ură nu

eu n-am să las bacșiș poștașului să vină la timp

cum fac toți șomerii și pensionarii

n-am să lipesc afișe în campanii electorale ori

să stau cu mîna întinsă la politicienii locali

pentru un post confortabil la bugetari

dacă mă pricep la ceva atunci viața

o să găsească și pentru mine un rost

fiecare om își are locul lui în pămînt

ori deasupra

într-o zi mi-au luat răstignitul

în locul lui m-am trezit cu portretul meu

făcut în tuș pus într-o ramă perfectă

la început a fost al dracului de ciudat

de obicei se pun în ramă lucruri imaginare

sau oameni care nu mai există

m-am obișnuit repede

ca să nu-mi pierd mințile mi-am pus numele vineri

(veți spune că nu-i prea original

dar iubesc ziua de vineri atunci mănînc pe ascuns

toată carnea din lume)

cînd mă trezesc dimineața

uneori îmi arunc o privire lungă

ca un paznic de noapte ce fluieră-a pagubă

după ce-a dormit în tură

alteori îmi spun că bărbații adevărați

nu-și fac singuri norocul

ei nu fac nimic

ei iau totul de-a gata

seara înainte s-adorm fac un ring în mijlocul camerei

mă lupt cu cei 12 apostoli cu poliția rutieră

cu o pasăre care-și vîră capul sub aripi

și-adoarme într-un echilibru perfect pe un schelet de copac

pariez averi uriașe imaginare

nu știu dacă din cauza voinței mele de fier

sau din cauza spectatorilor sfîrșesc totdeauna

cu pumnii ridicați a victorie

în gol

cînd mă îmbăt

ating rama lucioasă de parcă aș fi

un scriitor care-a debutat fulminant

îmi iau interviuri convins că am lucruri importante de spus

apoi tac dintr-o dată ca într-o dramă americană

în care un inadaptat își zboară creierii după ce a aflat

că lucrurile importante au fost spuse de alții cu mult înainte

uneori îmi arăt degetul mijlociu

cînd mă gîndesc la ce-aș fi putut face cu viața mea

îmi spun cu ură nu

eu n-am să mă rog pentru încă o zi

așa cum fac toți ca să-și pună viața în ordine

eu n-am să stau cu mîna întinsă la dumnezeu

pentru un sfîrșit confortabil

dacă sunt viu atunci viața o să-mi găsească o galerie de artă

fiecare viu își are răstignirea lui

elegant înrămată

sau abia schițată în tuș