primul lucru pe care îl înveți aici: nu există noapte sau zi lumina și întunericul sunt
doar probiotice cu prelungită eliberare.
aici sunt doar oscilații armonice
ca atunci când ești viu și pe nepusă masă
vin peste tine fragmente de oameni și locuri
atât de îndepărtate ascunse încât te întrebi
dacă le-ai trăit cu adevărat sau sunt rodul imaginației tale.
aici fiecare își gestionează veșnicia cum crede
de cuviință. așa cum viii învață la școala de abstinență că respectarea unui program e un pas necesar pentru a vindeca dependența și aici măcar un proiect o schiță de posibile acțiuni te ține pe linia de plutire și face mai improbabilă recăderea în viață.
de preferat ar fi să începi cu lucruri esențiale pentru regenerare. periodic să numeri gregorienele acatistele rugăciunile celor vii pentru tine. ele sunt pentru noi ca silimarina pentru ficat. dacă nu ai de unde contează mult și doi trei cunoscuți pasager care se bat cu pumnul în piept că au băut cu tine la agape frățești sau chindii de partid. când ești pomenit de cei în viață îți crește serotonina și te simți mai energic.
în plus ai mărunțiș când joci poker sau memory cu proaspăt canonizații. de când faza cu belphegor nu se mai acceptă pe datorie.
un nou venit și-a pus sufletul gaj iar belphegor i-a tras țeapă ca samsarii de lemne care udă cioate uscate la sfârșitul iernii să tragă cântarul.
pentru cei care nu vor să riște Ignațiu organizează exerciții spirituale dar nu sunt indicate celor cu deficit de speranță.
o opțiune ok sunt cursurile de scriere creativă. asta dacă în timpul vieții nu ți-a plăcut iaru sau fulaș. aici înveți că autobiografia e vax. rezonanța e vax. totul stă în tehnică și lectură. multă lectură. știi cum e vorba aia: n-am să fiu bun niciodată și asta nu-i rău.
cei cu înclinații spre materii reale pot studia germinația. așa cum la orele de biologie copiii pun fasole boabe în apă și așteaptă să încolțească aici îngropăm chipuri în visele viilor și așteptăm interpretarea corectă.
din când în când liniștea e tulburată de aureole acustice care se-ndreaptă spre laboratorul de muzică. câte unul mai proaspăt ieșit din viață uită unde se află și fredonează la nesfârșit bella ciao. atunci sunt chemați paraîngerii care-l calmează cu ceai de ezov. aici sunt interzise cântece partizane de stânga de dreapta ori centru și orice doctrine isterice care tulbură ordinea socială.
reconfortante sunt și cursurile de lucru manual în special traforajul. cu mici fierăstraie de aer alegem șabloane și mituri ajustăm viteza și decupăm: timpul nu vindecă toate timpul doar te obișnuiește cu toate. moartea nu doare ci gândul alții vor trăi mai departe. moartea nu eliberează pe nimeni e tot o viață numai că schimbi carcasa de carne cu o carcasă sinaptică.
cele mai bune lucrări sunt premiate cu diplome pentru tragism și perseverență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu