de_sigur

aş putea să-ţi vorbesc despre faptul că nu mai simt nimic

nici un animal

nici o plantă

nici un frate nu-mi mai trece prin vene

sîngele meu stă cu gura căscată

ca peştele pe uscat

sunt tot mai sigur în gesturi

mă arunc mă întorc

mă împart

da

ştiu

e prozaic

un înger cade

din nuc

se prezintă

sunt pacientul englez

şi eu

domnule

am experienţă în muribunzi

ce pot să fac pentru tine

unora le-am adus pepeni aşa de copţi

că au crezut că mîncau nou-născuţi

pe alţii i-am plîns de-au crezut că o să crească din nou

m-au purtat pe braţe spuneau

iată-l

sau iartă-l

nu mai reţin

uneori cîte un înger mai greşeşte aterizarea

îi zic în mă-ta mi-ai stricat ziua

dumnezeu n-are treabă

el face turul londrei

el ştie

sunt tot mai sigur mecanic

to london with la

să vă fie bună ziua

și noaptea și ziua următoare

mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus

mă uit la picioarele mele nu au niciun drum

nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească

deși am educat-o

băi sunt ziarist și într-o zi va veni dna-ul cu interceptări

și-atunci va trebui să dau explicații

e drept

mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură

și asta le ia tot timpul

picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme

inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului

și face bungee jumping

ei bine

în toată această nebunie

mă trezesc și eu

văd că în mine nu mai ascultă nimeni

și-atunci ies noaptea în lesă cu mine

știu

nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul

nu rod mobila oase ori haine

purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol

astăzi mi-e frică

stau ghemuit într-o țeastă

poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile

strivit de tren

mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp

mă întrebam la ce se gîndește

polițistul spunea că are 45

deși eu știam că are 21

s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori

îți faci toate nevoile involuntar

ei bine

nu e așa

cînd ai dat ortul popii fără să vrei

totul se întîmplă curat

doar de aia se spune că te-ai curățat

pe margine trei patru femei care-au văzut totul

spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău

pentru că nu vrea legistul

și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat

să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am)

ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să să mă ierte?

aș putea încerca un înger din la

 la la îngeri verzi pe pereți

sau pur și simplu să-i zic

dă-mi un singur om

că iadul e mai simplu în doi

vespere

uneori sting lumina de parcă

aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu

aud totul în mine cum pleacă

de parcă se așteaptă inundații masive

inima sternul și capilarele

toate apucă în grabă

tablouri boarfe sau acte

în încercarea complet inutilă

de a mai salva cîte ceva din cel ce am fost

și înt tot acest întuneric ce mă absoarbe

ca un aspirator englezesc pentru care nu găsesc adaptor

stau nehotărît

nu știu ce ochi să închid

m-ar tenta ochiul drept să-i spun că astăzi va merge cu mine în rai

m-ar tenta ochiul stîng

să-mi urlu dacă tu ești profetul

salvează-te pe tine însuți

și mai dă-i încolo pe alții

mi-e frică să cred că există un dincolo

aș face cu voi un pact

dacă opriți soarele în loc să am și un ceva de care să mă spînzur(camera mea nu are colțuri)

vă jur că am să mă-ntorc și-am să vă spun

cum a fost

sau mai degrabă mi-ar deschide pieptul legistul și luați voi de acolo

ce vreți

în fiecare zi mă las în paza tatălui

tatăl e tată pentru că-l simți nu pentru că-l vezi

dar iată că fiul lipsește

a dat bir cu fugiții ca un patron hăituit de garda financiară

înjură în gînd tu-ți pălăria lui hector

numai pe micii  evazioniști îi vinați

dar pe la cei care te lasă fără suflare

cînd mai veniți?

și uite-așa tatăl trece regulat pe la fiul

din cînd în cînd îi dă cîte-o zi în care totul îi merge prost

el o contestă și ziua aia din viață nu se mai pune

totul a devenit simplu de cînd m-ai dăruit mie

cînd ajung seara acasă cărînd acest trup de care

umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată

nu mai trebuie să caut cartela de interfon

nici cheia de la cutia poștală

nici să citesc apometre

pun capul în pernă de parcă m-aș așeza la cina de taină

dalelor din st. james park le spun luați trupul meu

cină mănîncă din mine va fi carne în veci

stațiilor de metrou londoneze le spun beți sîngele meu

cine bea sîngele meu va căuta oameni în veci

uneori

uneori îmi vine să plec din mine

să-mi spun porcule tîmpitule piromanule

nu ai altceva de făcut decît să trăiești cu alții

dar fă-o în așa fel încît și alții să aibă parte de viață

uneori îmi vine să fur funia lu nea petrică

să mă agăț de lustră

că altceva nu am stabil în camera mea

să mă rog la sfintul anton

apoi să dau ortul popii

generos

ca o maree

și să mă trezesc a doua zi

în iad

sau în rai

după cum mi-a fost inima

să mă întreb dacă am fost bun sau rău

uneori îmi vine s-arunc în aer tot pămîntul ăsta

pentru că simt

pentru că sîngele curge în vene mai repede decît înflorește liliacul

pentru că soarele e plătit din banii noștri

ai bugetarilor

să urce acolo pe cer

să nu facă nimic

decît să se rostogolească de azi pînă seara

iar singura lui obligație

e să țină minte pin-ul la card

uneori îmi vine să plec din mine

ca un student care s-a săturat de salam și băut

îmi spun că mă așteaptă lucruri mărețe

că încă mai simt

dar ca un făcut

mă iau îm brațe mă strîng de parcă aș fi un rest

pe care o vînzătoare a uitat să-l mai dea

îmi spun că totul e bine și că dumnezeu plînge

iar din lacrima lui

mai am încă o zi

taiwanese plastic

uneori mă uit la mîinile mele și le întreb

dacă vor să fac parte din mine

uneori mă uit în oglindă și o întreb

oglindă oglinjoară

(răspunde-mi înainte să te fac țăndări)

cine are cel mai frumos nechip din țară?

uneori mă uit la picioarele mele și le întreb dacă

vor să meargă cu mine

pe ape pe nori sau în pămînt

e amuzantă chestia asta

să știi că n-ai avut de ales

și să nu lași pe altcineva să aleagă

e prea mult să ai același chip zi de zi

să te întorci seara acasă

să te așezi în pat

să pui capul în inimă

sau inima-n cap

să te întrebi ce-ai făcut cui ai fost de folos

bine asta o știi

cui ai fost

azi ești un cui pentru mîna stîngă pe care o simți puțin amorțită

mîine ești cui pentru piciorul cel drept din care într-o zi va țîșni adevărul

e prea mult să știi cine ești

și să trăiești așa pînă cînd moartea va spune

nea emi ți-a venit timpul

și tu te juri pe ce ai mai sfînt

să mor io dacă nu te-am rugat să vii mai devreme și dacă se poate

cît mai accidental

e prea mult să te trezești dimineața fără să te sufoci

și să te porți pe toate aceste străzi

de parcă ai fi un iaht de lux

teița a dat în floare

ce mă omoară e lipsa de sinceritate

de ce nu pot spune că că mi-e dor de lebedele negre din leeds castle

și de tîmpitul ăla de moș crăciun care se dădea cu capul de ușă

mai degrabă atunci ar fi trebuit să încep să sap groapa celui ce-a fost

sunt un rege dat naibii cu armură dacă ar fi să fac fac o rimă

seara fac omletă din lună

dau anunțuri la ziar

rege cu tot cu armură și cal

caut mormînt

dealul ungurului

salut frate mai mic

te-aș întreba ce mai faci acum că ai trecut pragul

te-aș întreba dacă vrei cumva să mă ajungi

atunci m-aș transforma în wolverine

și-aș opri timpul în loc

dar întrebarea e atît de stupidă

că mi-e rușine

ca un reporter care întreabă ce ai făcut cu banii după ce ai jefuit pe cineva(ei bine ce poti să faci cu banii înafară să-i cheltui)

sau dacă îți pare rău dacă ai ucis(na îți pare rău sau nu o viață s-a dus)

am promis că nu voi vorbi despre mine dar nu mă pot abține

m-au găsit cu tensiune 18

mi-au zis să iau disoprocol

cică asta iau chirurgii înainte să intre în sala de operație

m-au găsit la fel de încleștat de tăblia imaginară a patului

așteptînd să-mi facă respirație gură la gură

suflet la suflet

mi-au zis că trebuie să trăiesc

mi-am zis că trebuie să trăiesc

mai cunosc niște trucuri

dimineața te duci la centrul de primire urgențe

o perfuzie cu glucoză rezolvă totul

în afară de faptul că vorbești singur

și că seara te duci acasă

iar umbra

te înșeală cu un castan

în rest e ok

nu știu dacă îți mai aduci aminte

cum făceam schimb cine doarme cu mămaia sau cu tătaia

cum te-au găsit sub pat plîns tot

după ce te-au căutat cu cangea prin fîntînă

erau vremuri în care tata venea cu convenția

se oprea la bufet

și nu mai știa drumul spre casă(adevăr îți spun

nu că aș fi eu învățător

cînd nu ai nici o casă nu ai nici un drum)

cînd mă gîndesc la tine inima se face nucă

ca pe vremuri cînd împărțeam miezul și-l decojeam

apoi ne băteam cu pietre

nouă pietre

dimineața la 5 ne trezeam ne înșiram

verișori frați surori

apoi plecam la furat frunze de sfelcă

cînd ne întorceam treceam pe sub părul mămucii

făceam toți o cruce

seara cînd clopototul bătea prima dată

ne spălam în lighean

apoi jucam n-am curent pe stilpii de la biserică

e mult de atunci? e puțin?

stăteam dImineața pe malul siretului

acolo la vad știi tu unde

băi de nămol barabule și ouă de pichire coapte în jar

seara că să nu luăm papară veneam cu sacii de buruiană plini

dacă ne-am fi născut evrei

cain și abel ar fi trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți

dacă ne-am fi născut în egipt

am fi crezut unul într-altul

dacă ne-am fi născut budiști eu aș fi fost șarpele care te apără de ploaie

sau invers

mă gîndesc dacă mai există fîntîna din dealul ungurului

de unde scoteam apa cu ciutura

și stropeam cartofii cu otravă

dacă mai există grădinița pe care am spart-o într-o zi de duminică

am furat jucării

cînd am aflat ce-am făcut am luat șuba bunicului

niște brînză

v-am zis tuturor că fug de-acasă apoi

am sărit gardul la nea ciulin

salut frate mai mic

cum o mai duci

ce îți mai face genunchiul după accidentul de motocicletă

aici nimic nu e nou

doar că am semnat contractul cu Charon taximetristul

ne duce dincolo de cîte ori avem nevoie

doar să ne deA bon ștampilat

că ni-l decontează firma