1
înainte să începem lecția de citire
Chibueze îmi spune cu juma’ de gură
yesterday i went in that place
și-mi arată cu mâna locul din spate
aaaa in the funpark răspund
bâlci balamuc mă grăbesc să-i dau sinonime
si…si…yes that place
and i went into the…și-nvârte cu degetul aerul
oh iuj căluți spinning wheel
si…si…si. ..yes spinning
and i vomit all day yesterday
today not very good
today tocmai today când începem
o carte nouă
e drept nici eu nu-s prea breaz
peste noapte când am aprins lumina la baie
un gândac speriat s-a pitit sub
cada de duș
în țeasta mea gândacul avea acum
dimensiuni cosmice
ba chiar suferea și mutații
de la sprayul insecticid
cu care dădusem fără oprire
2
what is opuscul întreabă încet Chibueze
short essay short book îi răspund
like in latin opusculum
nu știu de ce în mintea mea
toți preoții știu latină
chiar și cei din Nigeria
Nigeria ca Nigeria e bine la locul ei
dar ce mă fac eu cu mine
că bietul blatta orientalis devine universalis
tresar la orice mâncărime de piele
scutur zdravăn din cap
bine că Dumnezeu n-avea în plan
să fiu misionar în Namib
așa cum visam când eram copilandru
cu imaginația mea
n-aș fi trecut de poarta bunicii
3
îi explic ce înseamnă cuvântul întortocheat
apoi îl pun să repete sunet cu sunet
silabă după silabă nu-i iese și pace
ambiționat repetă întruna
de parc-ar fi un luptător muay thai
care lovește la nesfârșit
trunchiuri de bambus cu tibia
din întâmplare dau peste prefața
semnată Fossati
mă agit instinctiv ca pe vremuri
când apărea căruța cu înghețată
îl întreb sigur pe mine
padrezinho ai auzit de Fossati?
did you heard of this name?
nu aștept să răspundă îl știu pe Fossati
ca pe Tatăl nostru din manuscrisele
pe care le-am corectat
îi explic tacticos că fossati
e un iosefin doxa în mișcările sociale
muncitorești italiene
și biograful complet al lui Murialdo
Chibu ascultă nostalgic apoi mă închide:
si…si…il mio confessore four years
i was very sad when i come to Romania
he is opt șase ani and very ill
4
ziua se-ndeamnă cu noaptea
ca bătrânii ieșiți la poartă
să vadă cine-a mai fost la biserică
și ce haine mai poartă
când totul e bine în mine
îmi spun în glumă că visul meu
când voi crește mare e să ajung
un padre guillherme al poeziei
dar binele ăsta nu ține mai mult
ca vata de zahar
tot ce-mi rămâne e o nuia de migdal
cu care scurm prin piepturi străine
și-ntreb cine e cel
care își împrumută inima
ca să se apropie de mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu