distopic

dimineața cerul e o cameră de tortură

soarele se transformă într-o cușcă metalică

razele lui se apropie de pielea ta ca o haită de șobolani

de chipul lui winston smith

te ridici cu greu din patul călîu

vîntul izbește la nesfîrșit geamul deschis al balconului

la tv aceleași anunțuri publicitare tîmpite

restaurant închiriază veselă pentru parastase

societate comercială închiriază cort modular

pentru petreceri aniversare și cine de taină

auzi mașini claxonînd în parcare

oameni tropăind pe scări grăbiți spre serviciu

inima rîcîie pieptul ca un malamut care

se cere afară

ți-e prea frică să dai mîna cu ei

în ochi nu-i privești niciodată

de teamă să nu se vadă așa cum îi vezi tu

ca niște păsări care-și depun ouăle în cuiburi străine

în spatele ușii închise

visezi că faci o bortă-n pămînt

și viețuiești acolo tot restul zilelor

te uiți pe national geographic

ieși numai noaptea cînd nu-i nimeni pe stradă

nici manechine-n vitrine nici candidați la locale

te uiți la toate neoanele umbrelele

de pe terase troițele din giratorii

fericirea te inundă în valuri că toate sunt ale tale

și

în sfîrșit n-ai trăit degeaba

alteori îți spui că dacă ai lua-o de la-nceput

te-ai angajat manipulant la fabrica de ciocolată

cînd ți se termină schimbul ai fenta paza

și-ai scoate ciocolată vrac în chiloți

apoi ai pleca la volvograd ori cahul

și-ai da-o la schimb pentru ceasuri pobeda

ori blănuri de nurcă

în spatele ușii închise

îți iei capul în mîini

ca un parior care-a băgat toți banii în păcănele

te gîndești la oamenii care-au trecut prin viețile tale

te întrebi cum de s-a ajuns în punctul acesta

în care ți-ai scoate din piept inima

de parcă ai dezamorsa o bombă artizanală

programată să explodeze la oră de vîrf

oamenii să te poarte pe brațe ca un erou

femeile să facă filme de oscar cu viața ta

dar e atît de pustiu

încît auzi îngerii cum înjură de morți și de mamă

cînd își peticesc aripile și se blochează

mașina de surfilat

e atît de pustiu

că ai cere puțină umanitate cu camătă

dar nici diavolul nu mai e ce a fost

il capo del tutti capi

acum e doar un bătrîn fără dinți

care are nevoie de îngrijire

la domiciliu

prepay bonus

de cîteva zile casa ți-e plină de abțibilduri

cu mici animale sălbatice

inima ți se strînge în piept

ca bonul fiscal pe care-l mototolești și-l arunci

după ce ai bifat tot de pe listă:

broccoli avocado fasole verde cozonacul din care maya

lua numai miezul cu mîinile ei mici

ca niște pui de țestoasă care se-ndreaptă spre apă după

ce-au eclozat

cutia de afine prin care tot scormonea de parcă-ar fi căutat

piatra rosetta

pentru a te face să înțelegi că lumea ta e a ei

ai vrea să întrebi pe cineva

dacă-i normal golul ce și-a făcut loc în tine

ca un leopard care-și ascunde prada într-un copac

golul acesta care te-a făcut să urăști oamenii

într-atît încît îți vine cîteodată să-i strîngi de gît

pînă mor apoi să-i ascunzi în tine pînă ce uită

c-au existat altfel

iar la bătrînețe să mărturisești tuturor

crima perfectă

uneori ai face orice să înceteze senzația asta de lipsă

ai intra în propriul creier ca un chirurg în sala de operație

și-ai rezecta orice urmă de amintire

orice om care-ți trece răzleț prin fața ochilor

ca un mistreț în lumina farurilor

ai încurca între ele cuvintele și-ai întreba în orice stație peco

dacă nu a lăsat cineva o pereche de papucei de un an

pentru o fetiță mov

cum ai făcut înainte să plece

alteori te-ai ruga zile-n șir

și pentru că nimeni nu te ascultă

ai începe să crezi

că dumnezeu și-a instalat robot telefonic

pentru limba română apăsați tasta 1

pentru informații despre ofertele noastre apăsați tasta 2

pentru deranjamente ale rețelei umane apăsați tasta 3

pentru sugestii și reclamații apăsați tasta 4 veți fi preluat

imediat de unul din sfinții noștri

continuarea apelului e confirmarea că doriți ca discuția

să fie înregistrată

pentru îmbunătățirea serviciilor

marele final

te trezești într-o dimineață și mori

ca și cum te-ai duce plictisit la serviciu

deschizi ochii ca și cum i-ai închide

pe bibliotecă lanterna cu care citești apometrele

și suzeta unei păpuși care nu se oprea din plîns

te speli pe dinți

te-mbraci cu hainele bune

te uiți în oglinda cea mare

treci mîna prin păr

ca și cum ai fărîmița bulgării de pămînt ce acoperă trupul

treci mîna prin păr ca și cum ai fărîmița pîine uscară

să hrănești păsări imaginare

singurul prieten e ușa care scîrțîie cînd o deschizi

de parcă ți-ar spune să ai o zi bună

pe stradă dai nas în nas cu cei lipsiți de viață ca tine

dacă n-ar fi siluete comuniste de blocuri

ai crede că te afli pe partea nevăzută a lunii

prin cap mișuni gînduri ca niște furnici de foc ce devorează

toate sinapsele

ai căuta oameni cu lumînarea dar nici tu nu ești sigur

că faci parte din ei

îți place să crezi că ești jumătate om jumătate vulcan

pisici în călduri miorlăie de parcă-ar fi

nou-născuți abandonați pe scara blocului

ai vrea să urli dar ești conștient

în lipsa obiectelor cărnii pereților

urletul s-ar întoarce în tine scheunînd

ca un cîine de stînă încolțit de o haită de lupi

ai vrea ca tot ce ți se întîmplă rău

să fie o simulare un univers ficțional

să faci ceva cu adevărat important pentru ca oamenii

să te țină minte

poate să te dai de trei ori peste cap să te transformi

în ofițerul spock pe kobayashi maru

ultimele cuvinte să fie

live long and prosper

apoi să dispari în plină glorie

într-un reactor închipuit

ghetsemani.org(page not found)

astăzi voi vorbi despre tine pentru ultima dată

sunt unele lucruri făcute să nu fie spuse

altfel ar hrăni niște demoni ca niște pajuri

ce te-ar duce spre nicăieri

ca-n poveștile pe care bunicii le spuneau

cînd nu voiam să dorm după-amiaza

ți-aș scrie o scrisoare dar nu știu cum să încep

poate așa

domnule tata - ca-n lumea minunată a lui gumball -

dar lumea mea numai minunată nu e

deși de la tine am învăța că absențele sunt minunate

ți-aș scrie ceva dar mi-e că din cauza bolii

ai să confunzi poștașul cu văcarul de pe vremea cap-ului

cu care tăiai viței în ascuns

cînd te-am văzut la psihiatrie

anonim printre anonimii alcoolici

sîngele mi s-a urcat în creier de parcă

cineva a dat cep unui butoi cu vin oțetit

anonimul tată față în față cu anonimul fiu - pff ce isterie

perfectă pentru prima pagină a unui calendar tabloid -

te-am ascultat cum spuneai că alcoolul e rău

că din cauza lui ți-ai băut sufletul fiii și batistele maică-tii

pe care le ținea pentru înmormîntare

vocea ta părea sfîrîitul unui ibric ce fierbe molcom

mă uitam la ploverul tău cumpărat din polonia

și-mi tot repetam

fire-ai al dracului

la cîte-au trecut peste tine

tot bine arăți

uneori mi-am imaginat cum ar fi fost viața cu tine

poate ne-am fi fumat unul altuia țigările cînd rămîneam fără

și ne-am fi jurat că n-a fost nici unul din noi

poate că eu stelist tu dinamovist

aș fi băut pe banii tăi toți anii ăștia cînd n-a luat

dinamo vreun titlu

te-aș fi învățat engleza britanică - nu lăbăreala americană -

dacă te pierzi prin metrou în stația elephants&castle

încercînd să ajungi

la celălalt anonim

sau poate că ne-am fi donat unul altuia lobii ficatului

iar la sfîrșit am fi făcut schimb de aureole

ca la festivitatea de premiere de la sfîrșitul clasei I

cînd te căutam cu privirea prin sala căminului cultural

și pentru că nu te vedeam

dădeam vina pe coronița de flori

care-mi tot cădea peste ochi

mă întreb oare dacă ai mai fi dat în noi

acum cînd am ajuns la fel de înalți ca tine

dacă ai ști cum să-ți mîngîi nepoata

sau cum s-o facă să uite durerea

 cînd se lovește de mobilă din întîmplare

mă întreb dacă citești presa și dacă ai fi mîndru

cînd vezi ce se scrie de mine

nu știu dacă adunate

viețile noastre fac cît o ceapă degerată

ori cît zirconiul de pe singurul inel de aur al mamei

dar știu șigur că nu te-am urît niciodată

a fost felul meu de a spune

tată

fă să treacă de la mine

paharul acesta