Postare prezentată

vineri, noiembrie 18, 2016

....



eu cred că timpul pe care-l avem
n-ar trebui să se măsoare în ani
pentru că ziua ce vine nu ține cont
de ziua care-a trecut
viața se scurge fără să-i pese cum
și cînd va veni moartea
iar moartea te va iubi
fără să-i pese dacă ai ajuns sau nu
cineva

eu cred că timpul ar trebui măsurat
în oamenii cu care ai împărțit respirația
ca atunci cînd poștești o țigară
și ai grijă să nu fumezi mai mult decît celălalt
ori ca atunci cînd te trezești într-o noapte de iarnă
și-acoperi cu trupul tău
trupul ce tremură lîngă tine

joi, noiembrie 17, 2016

ultima redută



într-o noapte pe victor hugo au spart
la marisa singurul magazin care nu fusese călcat de hoți
oamenii s-au adunat gură-cască la ancheta poliției
își dădeau cu părerea că s-a acționat la pont
și ca modul de operare-i identic:
cînd au intrat la doamna lilica
hoții au făcut o  gaură-n ușă apoi au furat
toate țigările plus unitatea pc pentru că magazinul
avea camere video(hoții n-au știut niciodată că
erau puse de formă și că unitatea pc n-avea placă video)
cînd l-au călcat pe nea petrică hoții au dat iar gaură-n ușă
apoi au furat toate sticlele de V33
în cele din urmă în bar la răzvan au furat plasma

la marisa patronul înjura primăria
care se lăuda că a montat camere video cu fonduri europene
astfel ca polițiștii locali să prevină faptele antisociale
muncitorii care plecau la schimbul 1 înjurau polițiștii
care s-au lălăit cu ancheta pînă spre după-amiază
și-au lăsat un întreg cartier somnambul
pentru că la marisa avea singurul dozator de cafea
disponibil la orice oră

*

la cîteva zile domnul pal se umflase
ca vaca scăpată în păpușoi
sicriul prea mic părea un costum crăpat la subsuori

un preot mărunt cînta fonfăit
cred că răscumpărătorul meu trăiește
niște măicuțe răspundeau mecanic
și cu ochii mei îl voi vedea pe mîntuitorul meu
singurul trist părea doar ecoul ce încerca
să-și găsească un loc în biserica rece ca o halbă de bere

eu mă tot întrebam dacă după ce moare
sufletul omului se duce direct la judecata de-apoi
ori mai zăbovește puțin lîngă trup să vadă
cine îl plînge sau cine va veni la pomană
afară soarele se cocoțase așa sus pe cer
că-ți venea să chemi pompierii cu scara mobilă
de teamă să nu se arunce în gol

pînă cînd măicuțele au adunat săracii satului la pomană
piureul se răcise în caserole
doar nicu asfaltatorul dădea pe gît ciocănel după ciocănel
eu eram puțin rușinat
în biserică îmi tot spuneam c-o să mă îndrăgostesc
de toate femeile care noaptea anunță în gări mersul trenurilor
ba chiar avusesem și o erecție
acum mă temeam de focul gheenei
sau mai rău
că sufletul mai rămîne puțin lîngă trup și cînd mi-o veni rîndul
nu-mi va pica bine să văd cine are erecții

în tot timpul ăsta
bulgării de țărînă cădeau cum i-au căzut prima oară dinții lui nicu
pentru că n-avea bani de dentist i-a lipit cu picătura
n-a ținut mult i-a pierdut din nou de data asta
în cazanul cu tescovină și-a dat două navete de bere
ăluia de i-a găsit
asta e a rîgîit nicu după ce țărîna a înghițit
pe nemestecate sicriul
plătești de te ia dracu dacă n-ai grijă la timp de ce-i al tău
cînd s-a însurat primul băiat m-am dus la dentist cu dinții în mînă
și-am dat 17 milioane să mi-i pună la loc


miercuri, noiembrie 16, 2016

micule diavol



sper ca acolo unde-ai ajuns
să-ți fie bine și cald
aici ne pregătim
de ierni nucleare și învieri ecologice.

descurcăreț cum te știu
cred că te-ai adaptat la viața de dincolo
la fel de ușor cum te-ai adaptat la viața de internat.
de ești în iad acum sigur spui bancul cu ion
și beșina pe care a tras-o de-a ieșit cristos din icoană
să ia o gură de aer
iar diavolii rîd de se cacă pe ei.
de ești în rai sigur spui bancuri cu draci
iar îngerii rîd de le sar fulgii
și penele.
aici
cînd ne masturbăm cu gîndul la singurătatea noastră
legăm rușinați răstignitul la ochi de parcă
răstignitul ar fi personajul din x-men care aruncă
foc din priviri.

cred că și-acolo ai început concursuri de aruncat
baioneta în ușă
deși nu mai sunt pedagogi de cămin
ca marieta sau popa care să ne lasă fără
ușa de la cameră iar noi să batem la intrare în cuie
o pătură.
aici
medicii militari bat darabana în masă
îmi spun că armata nu are nevoie de oameni comozi
mă întreabă de ce n-am profesat ca avocat sau notar
dacă tot am terminat dreptul
eu le răspund că am prins vremuri în care
trebuia să dai 10 mii de dolari pentru doi ani de stagiatură
și că visam să prind criminali cum făceau
pinatel și lombroso.
n-am prins criminali dar am învățat
să ghicesc viitorul
în crucile sfîntului andrei.

nu ne-am mai văzut de vreo 20 de ani
cam de cînd ai plecat fără bilet de voie
cu sacoșe de rafie în care ai pus tot ce-ai fi putut să însemni.
sper că te-ai făcut mare și responsabil ți-ai întemeiat o familie
și-ai adoptat niște sfinți. poate copiii ăia din biblie
care-au rămas fără limbă după ce au refuzat să mănînce carne de porc.
aici
căutăm oameni înfrigurați și nu găsim
ca atunci cînd te apucă pișarea și nu te poți abține
te duci la primul copac desfaci prohabul
apoi îți cauți febril penisul și nu-l găsești
pentru că s-a făcut cît o ghindă
de frig.
eu merg la înmormîntări diverse și-mi vînd cărțile publicate
mai ceva ca la bookfest.
oamenii cred că scriu texte religioase apoi se caină
c-au aruncat bani pe fereastră și se roagă pentru
sufletul meu.

îți scriu ca să știi că nu ești singur.
numai viii sunt singuri pentru că despre asta
e vorba în viață.
ne vom întîlni într-o zi cînd cerul va fi stația de autobuz selena bacău
controlorul o să ne prindă fără bilet
o să ne toarne directorului săbăoanu
o să ne scadă notele la purtare
mai ceva ca apa siretului în veri secetoase.
și în pauza mare
cînd ne va fi foame
vom sta pe holuri cu micuțul nirvana și moiș
ca nemții din cărțile lui sven hassel
citite pe-ascuns la ora ora de biblie.
vom pîndi fetele care se întorc molfăind
de la panificație și le vom vinde bilete imaginare la discotecă
pentru cîțiva covrigi cu susan.


duminică, noiembrie 13, 2016

:)


marți, noiembrie 08, 2016

utilitar aplicativ



pierdut prin trenuri de noapte
ca un fragment de memorie de care toți ar vrea să scape
trenuri de noapte ce devin un cocon uriaș
gări în care aș coborî cu o poftă nebună să mă las studiat
ca o larvă nemaivăzută
ori gradat profesionist cu bocancii așa lustruiți de zici
că am luna la picioarele mele
ronțăitul mecanic al roților care trec
poate peste oasele celor ce n-au mai apucat epoca trenului
poate peste mamuți bătrîni ce și-au găsit sfîrșitul în permafrost
gutarala tăcere în care auzi arcuri electrice
singurătatea compartimentului ca proteina pură

și-atunci îmi zic
într-o zi eu și rucsacul meu vom merge la psiholog
nu înțeleg de ce eu pot duce în mine atît de multe
și-n el încape atît de puțin
cînd unicul scop pentru care dumnezeu l-a creat e să ducă
tot ceea ce ai

și las în urmă orașul acesta în care
a înflorit varza decorativă sădită de primărie-n jardiniere
mai bine-ar fi sădit flori carnivore pentru că aici
totul te mănîncă de viu
dacă ții ochii deschiși îndeajuns
poți vedea cum înghite orașul
oameni ce montează ornamentele de crăciun
cocoțați pe macarale minuscule
obiective protejate și camere video ce înregistrează
șicanări violente în trafic

am obosit să tot văd
cum oamenii își revendică morții de parcă-ar fi jurați la vocea româniei
în timp ce morții s-au stins mai singuri ca o țestoasă ce eclozează
oameni concediați pentru că într-o zi au încercat
să-și ascundă votca pîrlită din respirație
în timp ce patronii cad pe sub mese la agape  frățești
m-am săturat să văd bărbați braț la braț cu femei
duminica la biserică de parcă-ar pecetlui
divorțuri în birouri de mediere
să mă rog să blestem și să cer imposibilul
de parcă dumnezeu ar fi concurent la X factor

trenuri de noapte ca un confesional
scîrțîitul metalic al roților te anunță
fiule ești iertat mergi în pace
lumini întuneric lumini întuneric lumini și iar întuneric
te dilată apoi de contractă
pînă trupul devine un traseu utilitar aplicativ
în care escaladezi un mormînt
sari peste zilele proaste
te rostogolești ghemuit în propria țeastă
te tîrăști prin noapte mergi în echilibru pe-o cruce
printre oameni faci slalom cu sufletu-n brațe
ca să-ți cîștigi norma de hrană
stabilită prin lege