va pup de pe mont blanc

Începînd de luni, pentru o săptămînă, o să-mi iau blogul în spate şi-o să mă mut pe Mont Blanc. Asta în cazul în care zborul Bacău-Londra nu va fi anulat sau nu vor intra în grvă angajaţii feribotului. Nu-mi plac felicitările de nici un fel, dar ca să nu spună lumea că-s sălbatic, tuturor le doresc o iubire ca între pinguinii africani.

PS de ultim moment.
Pozele sînt făcute de Oli (sotia lu frate-miu) în noiembrie, în Cape Town. Stie ca eu am o obsesie cu pinguinii. :)))

timişoara-iaşi (fără loc rezervat)

fetiţa mângâie şiragul de perle. se crede lebădă.

buni tu ai lucrat la combinat. nu. nenea tu ai lucrat la combinat. nu. baiatu’ ai lucrat la combinat. nu.
buni uite merge trenul celălalt. nu. mergem noi. aaaa nici n-am simţit.
zâmbesc. niciodată nu simţimt. ne trezim mergând spre ceva niciodată spre cineva.

oprire de câteva minute. aprind o ţigară lângă un marfar cu motorină. imaginez o explozie metalul incadescent mă despică. ca pe sorin când l-au cusut la mijloc cu o strună groasă lasă că nu se vede sub costumul de mire mi-a zis legistul.
precis aşa este. moartea e ca un fel de căldură ca atunci când ţi-e frig te înveleşti cu tot pământul transpiri şi transpiraţia ta hrăneşte plantele.

fetiţa lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de raţă ca un arhanghel gâtuit de emoţie.

ai văzut cum arată noaptea un trailer plin cu autoturisme. parcă ar fi spinarea unui bunic pe care nepoţii se joacă de-a cavalerii.

mă uit la cer şi cerul mi se pare o vacă cu un milion de ugere. sau un hipodrom.

undeva într-o curte o sperietoare de ciori. seamănă cu o găină fără cap. cu găina pe care tata a tăiat-o într-o dimineaţă de paşti pe vremea când paştele mirosea a spirt. tata turna spirtul în tavă restul sticlei îl filtra prin pâine turna cafea apoi trăgea o duşcă se strâmba de parcă ar fi vrut să vomite. mâinile nu-i mai tremurau. tata avea un prieten poliţai. o dată a venit în vizită la noi. de frică am căzut cu fundul în găleata cu apă. au râs toţi eu am plâns. de ruşine m-am ascuns sub masă prietenul poliţist mi-a dat pistolul să mă împace. atunci sub masă i-am împuşcat pe toţi. mai ales pe tata în el am tras cinci gloanţe. de fiecare dată a tresărit ca o găină fără cap.

buni stă crăcănată pe banchetă. între picioare o sacoşă cu prosoape. parcă ar vrea să nască dar nu iese niciun prunc. printre ciorapii negri şi rupţi i se văd picioarele negre şi crăpate.
toţi se holbează în întunericul de afară. mă întreb la ce se uită pe geam doar reflexii de oameni niciunul real.

visele mele se complică întotdeauna. la început totul e simplu orice început e simplu. ajung în creierul munţilor văd o gaură într-o stâncă îmi spun că acolo e peştera mea. după o vreme îmi spun că nu mi-ar strica nişte apă. imaginez o cascadă subterană. apoi îmi spun că vreau şi curent electric. imaginez un generator pe motorină. visul se complică problema cea mai importantă e să nu-mi dea oamenii de urmă. acum că eşti tu îţi dai seama că trebuie să iau visul de la capăt. să-l fac pentru două persoane.

clădiri în renovare. schele şi var. oamenii de deasupra se sprijină pe oasele celor de dedesubt.

stau lipit de perete sunt un perete. coniac unirea şi crenvuşti. muncitorii râd gros mi-e foame. foarte foame. îmi vine să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură. mâna mea e pasca şi oul pe care-l ciocnesc în tăcere cu toţi absenţii.

timpul se scurge lent ca serul dintr-o perfuzie. suntem de gardă. schimbăm sonda timpului şi paraliticului. vezica timpului s-a umplut. când se sparge atunci ştim. timpul nostru s-a împlinit

furtul secolului

Azi a fost o zi plină. Nămeţi peste tot, adidaşi plini de apă. Serbare la spital. N-am stat la masa festivă de după. N-aveam chef să-i văd pe medici cum se dau în stambă. I-am auzit de-atîtea ori ameninţîndu-ne că dacă scriem de rău, noi ce de pe Sănătate, n-o să mai avem de lucru, că din spital ne cîştigăm pîinea. Două gravide cu gripă nouă. O moartă de frig într-o fostă crîşmă. Comunicate de presă. Din cînd în cînd îmi aduceam aminte că acasă mă aşteaptă biletul de avion. Scriu rîndurile astea pentru că de-a lungul anilor mi s-au întîmplat multe în meseria mea de reporter, dar ca asta n-am văzut.
În sediul administrativ al spitalului a fost instalat un brad de Crăciun. Faza cea mai tare e că la trei ore după ce a fost împodobit, bradul de Crăciun a rămas fără globuri. Rîd într-una cînd mă gîndesc cum ar suna o ştire marca ProTV:
În dimineaţa zilei de 15 decembrie, autori necunoscuţi au pătruns, prin efracţie, în sediul administrativ al instituţiei numite Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, şi, în timp ce bradul de Crăciun a fost lăsat nesupravegheat, au sustras din acesta globurile cu care era împodibit. Poliţiştii continuă cercetările şi au anunţat că au un grup de suspecţi. Ei fost audiaţi şi amprentaţi de poliţişti. Dacă vor fi găsiţi vinovaţi ei riscă să stea ani grei după gratii. A fost sesizată şi Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Brazilor. Dacă se va dovedi că a fost vorba de neglijenţă, conducerea spitalului riscă să fie decăzută din drepturile părinteşti.

london here i come

îmi doresc măcar pentru o secundă să fiu leonard cohen să-ţi pot spune că e patru dimineaţă sfîrşitul lui decembrie şi-ţi scriu doar să văd dacă eşti mai bine. e patru dimineaţă încă nu e sfîrşitul lui decembrie şi mă uit la draperia care stă să cadă. probabil eşti bine. oricine-ai fi. în colţ tavanul a prins mucegai bătrînul de deasupra într-un acces de demenţă a spart caloriferul.

dimineaţa mă uit în oglindă măsor cît a mai ieşit dintele din gingie şi cît mai are pînă să cadă. barba mă înţeapă gîndul îmi fuge la vremea cînd eram copil şi umblam cu tălpile goale prin trifoiul abia cosit. nici o femeie nu mai umblă goală prin bărbatul abia cosit.

de patru zile pe drumul meu a apărut un cîine mort. seara de-a latul străzii atîrnă lumini ornamentale ca nişte sîni fără lapte. la redacţie m-au tăiat de la cafea pentru că se pun bani prin rotaţie şi eu n-am mai contribuit demult.

dimineaţa femeile se adună. discută depre leacuri pentru noile coşuri apărute despre cum aşteaptă copiii lor cadouri. eu sînt trimis la mama dracului în comune să fac reportaje despre cum se votează. să fac pagini publicitare despre primari anchetaţi penal. să mă interesez de handbalista bolnavă de gripă nouă. să fac raportul anual al parlamentarilor locali. fiecare zi seamănă cu o cheie pe care ţi-o atîrnă părinţii de gît şi seara constaţi că dup atîta bulgăreală ai pierdut cheia şi trebuie să aştepţi să vină cineva să deschidă.
să deschidă ce? o uşă spre o cameră care seamănă cu o redacţie în care nu ai voie să te gîndeşti la tine. sau la fel de bine ar putea semăna cu un aeroport.

15.30. aeroportul bacău. mă simt ca harrison ford în templul blestemat. am palmele transpirate car după mine o valiză de parcă aş căra un cufăr găsit pe o corabie scufundată. printre haine o sticlă de lacrima lui ovidiu. cu greu reuşesc să găsesc singurul avion aflat pe pistă. încerc să mă acomodez cu spaţiul strîmt. miroase a terebentină. ba nu. ca pe holurile şcolii generale cînd suna primul clopoţel şi noi dădeam buzna în clasă.

ninge de două zile iar spitalul s-a umplut de oase rupte. ninge apăsat pielea mă înţeapă ca atunci cînd mi-am rupt mîna şi medicii îmi aplicau electroşocuri pentru stimulul nervilor. în buzunarul de la piept strîng biletul de avion ca o mamă care alăptează. în piept nu mai am inimă ci un aeroport. london here i come. aduceţi garda regală şi pe u2.

Tori Amos - Winter

rock off

Pe vremea cînd eram copil la mama mă ştiam un rapper înfocat.
Ţin minte cum stăteam ore întregi în faţa televizorului Olt 514 (parcă aşa se chema) cu ochii beliţi la MC Hammer. Ore întregi întregi de repetiţie şi nervi că nu-mi ieşeau schemele sau paşii de rap. Îmi curgeau balele după pantalonii bufanţi ai sus numitului MC şi după freza lui Vanila Ice. La şcoală aveam un coleg de generală cu care împărtăşeam aceeaşi pasiune. Aflase el de undeva că eşti rapper adevărat dacă ştii cît mai multe scheme şi cel puţin cinci rapperi consacraţi. MC Hammer, Maky Mark, Vanilla Ice, Snap, KLF. Pe ăia de la Milli Vanilli nu-i consideram rapperi că aveau colanţi şi plete. Primul casetofon pe care l-am avut a fost un casetofon de ăla rusesc în care băgai caseta pe orizontală. Primele casete cumpărate au fost Jordi, Blue Sistem(cum altfel) şi Dr. Alban. Spre sfîrşitul şcolii generale începusem să ascult şi underground(pe atunci) american, gen Ice Cube, Ice T, Run DMC, LL Cool J. Depăşisem deja limita de cinci nume sonore ca să pot fi consacrat ca rapper adevărat.

Tot în generală aveam un coleg care asculta Iron Maiden, Manowar, Megadeth şi alte drăcii cum le consideram pe atunci. Pe coperta casetelor vedeam tot felul de cranii şi pentru asta noi l-am botezat Satanistul. Uram din principiu tot ce înseamnă păr lung, cranii şi pantaloni de piele. Aşa trebuia să facă un rapper adevărat.

În liceu am urmat aceeaşi linie, doar că începuse să apară şi muzică românească. Eram dj la staţia de radio-amplificare a internatului şi prima trupă pe care am ascultat-o a fost RACLA. Deja rappului i se spunea hip-hop. Mi-am şi făcut o formaţie cu trei prieteni, printre care şi frate-miu. Eu eram solist, iar ceilalţi doi dansatori. Trebuie să recunosc. Frate-miu deja mă întrecuse în rapp. Plus că umbla tot timpul ras în cap şi blugi largi. Ne intitulam pompos Jump in the fire. Singura noastră reprezentaţie a fost la un spectacol de Crăciun organizat de liceu. Întregistrasem pe casetofonul nostru rusesc ritmul de la o orgă Yamaha PSR 400 şi asta era toată partea instrumentală. Din versuri n-a înţeles nimeni nimic.
Apoi a explodat BUG Mafia cu Sînge latin şi La Familia. Paraziţii, care între timp scoseseră şi ei albumul Suta, n-au fost băgaţi deloc în seamă.

La internat aveam o amică foarte bună care stătea în cameră cu iubita mea de atunci. Şi într-o seară a venit prietenul amicei în vizită. Tipa mă avertizase să nu mă duc cu el la băut sau să-i dau de băut. Ştiam doar că-l cheamă Florin. Cînd am făcut cunoştiinţă cu el am înlemnit. Pantaloni de piele şi un păr lung pînă aproape de şolduri. Am vorbit ce-am vorbit apoi fetele s-au dus la duş. Imediat ce au plecat Florin m-a întrebat: bă, unde găsim ceva de băut? În internat nu se refuzau două lucruri: un Carpaţi făcut poştă şi băutură moca. Am mers la Scîndurica, o crîşmă de lîngă internat şi am luat trei sticle de plastic de Tanita. Cînd ne-am întors la fete în cameră eram pulbere amîndoi.

Cunoştiinţele mele în materie de rock se rezumau la November rain(îmi plăcea a naibii melodia aia că dura nouă minute şi cînd dansai blues în discotecă aveai grămadă de timp de pipăit şi pupăcit) şi Nothing else matters. Plus Nirvana albumul unplugged. A, şi ceva folk.
La facultate în Iaşi eram deja sătul de petreceri. Aici a început aventura mea rock. Căutam pe la tarabe un album de Vali Sterian. Am văzut rătăcită pe undeva o casetă cu titlul Ispita de la Celelalte Cuvinte. Habar n-aveam cine erau ăia, dar mi-am zis că îs folckişti şi am cumpărat-o. Cînd am ascultat-o îmi venea să plîng că am dat 25 de mii de lei pentru o porcărie. Singura piesă care îmi plăcea era Rîndul tău.

Într-un din zilele în care tăiam frunze la cîini pe la Florin pe-acasă, i-a venit ideea să vedem un film la video. N-avea prea multe filme.Am ales The Doors, pentru că fusese de cîteva ori la tv dar maică-mea nu mă lăsa să-l văd pentru că era cu porcării. Habar n-aveam despre ce era vorba. Oricum, înainte ne-am încălzit cu cîte 200 de Komando şi bulion(mă rog asta era ideea lui Florin de Bloody Marry). De atunci am văzut filmul de peste 50 de ori şi de fiecare dată descopeream un detaliu nou. Apoi am început şi eu să ascult casete care aveau cranii pe copertă.