storci tubul cu gel aftershave absent
ca de obicei ai scăpat prea mult în palmă
îţi spui că în ritmul ăsta n-ai să înveţi niciodată
secretul unui bărbierit perfect
trebuie doar să te concentrezi
nu să te gîndeşti aiurea
ca de exemplu acum în faţa oglinzii
te întorci în timp şi-ţi priveşti tatăl cu admiraţie
cum schimbă lama în aparat
te mînjeşte în glumă cu pămătuful pe obrazul drept
clăbucii te gîdilă
de-abia aştepţi să creşti şi să ai pasta ta de ras
n-ai de unde să ştii că totul va deveni un gest mecanic
ca multe altele
te gîndeşti că poate mai ai vreo şansă
atîta timp cît n-ai învăţat cum să te bărbiereşti fără să te tai
şi cum să-ţi faci nod la cravată
te duci cu cravata la vecinul instructor auto
ce faci cumetre tot n-ai învăţat nici acum
ce mama dracului de-acu eşti bărbat
asta este vecine dacă nu înveţi ceva la timpul său
nu mai înveţi niciodată
nici nu ştii cum să faci din palmă căuşul perfect
de aia şamponul se scurge printre degete
îţi spui că probabil de la filmele de dragoste ţi se trage
dacă bărbatul săruta o femeie maică-ta te punea să-ţi acoperi ochii cu mîna
şi tu te credeai mai deştept privind scena printre degetele puţin răsfirate
şi dacă tot eşti bărbat ţi-ai dori ca atunci cînd ieşi din casă
un copil să te ţină de mînă să te întrebe
tati unde s-a dus pisica de sub scara blocului
dar aşa îţi umpli ziua cu un parteneriat între şcoala postliceală
şi serviciul de ambulanţă salvezi dacă ştii să acţionezi
ministerul sănătăţii pune la cale o strategie prin care
să stopeze exodul medicilor în occident
de preferat ar fi să stai în porta bisericii
cu o pancartă în mînă pe care să scrie
sfînta duminică să vă ajute sînt orb sînt mut sînt surd
sufăr de o boală în stadiu terminal
vă rog ajutaţi-mă cu un soare
unoeri e chiar plăcut să plonjezi în propria ţeastă
ca un cercetător care toată viaţa a studiat biologia marină
şi acum se pregăteşte
pentru o mare descoperire
Postare prezentată
duminică, februarie 28, 2010
secretul unui bărbierit perfect
Labels:
de-ale mele
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
sâmbătă, februarie 27, 2010
somon file & charta de la otawa
cel mai bine înţelegi cît de puţin îţi trebuie
cînd mai ai patru ţigări
afară miroase a zăpadă topită
auzi cum se scurge de pe acoperişul centralei termice în care ai fost o singură dată
şi te-a izbit în piept mirosul de păcură
te gîndeşti că aseară ai mîncat somon file
peştele ţi-a făcut întotdeauna mintea să meargă mai repede
ai putea scrie acum un eseu despre charta de la otawa consideraţiuni introductive
despre echitate sau mă rog
despre dreptul tău de a avea pe cineva alături
de la balcon poţi vedea ştrandul
anul trecut ai scris că e cea mai importantă investiţie pentru oraş în ultimii ani
acum au furat pînă şi balustrada de inox de la intrarea-n bazin
o scurtă conversaţie vrei cafea? eu o beau întotdeauna amară
eu o beau întotdeauna dulce
pe vremuri mi se părea matur s-o beau amară
spuneam cu voce tare să mă audă toţi
vă rog fără zahăr
de parcă ar fi venit preotul cu sfinţitul
căldura din cameră te înfăşoară ca pacea pe care o simţi
cînd te rogi divinei îndurări
telefonul sună răspunzi din reflex ziarul de roman bună ziua
mătuşa ta rămîne blocată voia să ştie doar dacă ai rezolvat ceva
pentru vărul tău
cu angajările în armată despre care
i-ai povestit
dar ai mîncat somon file ştii să răspunzi
pentru moment angajările la bugetari sînt blocate
doamne ce ţară ce oameni oftează mătuşa
tu ai citit charta de la otawa şi-i dai dreptate
fratele tău a plecat după motoare
nimic nou nimic special
în casharlton îţi povestea despre chopperul lui de vis
făcuse rost de o lădiţă metalică în care ţinea o sută de gloanţe de calibrul 20
voia să decoreze cu ele rezervorul să-l facă stil army
dacă ai putea te-ai ascunde în gropile din asfalt
să te joci de-a războiul aşa cum făceai cînd erai mic
te ascundeai în gropile din lutărie
închipuiai o grenadă dintr-o piatră mai mare
scoteai un cui închipuit şi imitai cum puteai mai bine o ditamai explozie
azi noapte te-ai trezit brusc după ce-ai imitat somnul
o ditamai lună voia să înghită cerul
pur şi simplu îţi venea s-o iei la întrebări
să-i explici că la otawa e centrul conceptului de echitate
să mă rog
dreptul tău de a avea pe cineva alături
cînd mai ai patru ţigări
afară miroase a zăpadă topită
auzi cum se scurge de pe acoperişul centralei termice în care ai fost o singură dată
şi te-a izbit în piept mirosul de păcură
te gîndeşti că aseară ai mîncat somon file
peştele ţi-a făcut întotdeauna mintea să meargă mai repede
ai putea scrie acum un eseu despre charta de la otawa consideraţiuni introductive
despre echitate sau mă rog
despre dreptul tău de a avea pe cineva alături
de la balcon poţi vedea ştrandul
anul trecut ai scris că e cea mai importantă investiţie pentru oraş în ultimii ani
acum au furat pînă şi balustrada de inox de la intrarea-n bazin
o scurtă conversaţie vrei cafea? eu o beau întotdeauna amară
eu o beau întotdeauna dulce
pe vremuri mi se părea matur s-o beau amară
spuneam cu voce tare să mă audă toţi
vă rog fără zahăr
de parcă ar fi venit preotul cu sfinţitul
căldura din cameră te înfăşoară ca pacea pe care o simţi
cînd te rogi divinei îndurări
telefonul sună răspunzi din reflex ziarul de roman bună ziua
mătuşa ta rămîne blocată voia să ştie doar dacă ai rezolvat ceva
pentru vărul tău
cu angajările în armată despre care
i-ai povestit
dar ai mîncat somon file ştii să răspunzi
pentru moment angajările la bugetari sînt blocate
doamne ce ţară ce oameni oftează mătuşa
tu ai citit charta de la otawa şi-i dai dreptate
fratele tău a plecat după motoare
nimic nou nimic special
în casharlton îţi povestea despre chopperul lui de vis
făcuse rost de o lădiţă metalică în care ţinea o sută de gloanţe de calibrul 20
voia să decoreze cu ele rezervorul să-l facă stil army
dacă ai putea te-ai ascunde în gropile din asfalt
să te joci de-a războiul aşa cum făceai cînd erai mic
te ascundeai în gropile din lutărie
închipuiai o grenadă dintr-o piatră mai mare
scoteai un cui închipuit şi imitai cum puteai mai bine o ditamai explozie
azi noapte te-ai trezit brusc după ce-ai imitat somnul
o ditamai lună voia să înghită cerul
pur şi simplu îţi venea s-o iei la întrebări
să-i explici că la otawa e centrul conceptului de echitate
să mă rog
dreptul tău de a avea pe cineva alături
Labels:
poezie
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
vineri, februarie 26, 2010
bă jigăritule îi spuneam
mi se făcuse milă de jigăritul ăla mic
alerga după fiecare maşină lătra insistent
pentru el timpul se măsura în maşini
cînd obosea băga botul prin uşa întredeschisă a magazinului
ştia că îi cumpăr tot timpul
o pungă de cap şi gheare congelate
ne plîngeam amîndoi de milă bă jigăritule îi spuneam
mai trăgeam un fum de ţigară
alergi maşinile aşa cum alerg eu morţii
nu că ne-ar băga cineva în seamă
eu o să plec îi spuneam am să plec dracului
şi-am să mă fac îngrijitor de veveriţe în st. james park
îmi aducea aminte de negruţa tot aşa lătra după maşini
pînă cînd una i-a rupt labele din faţă
nu m-am dat niciodată în vînt după cîini
învăţase să meargă pe labele din spate ca un cangur
tot timpul ajungea ultima la resturile aruncate de oameni
cînd îi era foame îşi lingea oasele ieşite din piele
eu îmi ziceam că se vindecă cu salivă
aşa cum văzusem într-un reportaj pe discovery
într-o noapte au otrăvit-o cretinii
*
noi îi spuneam tanti de la cîmpina
venea rar pe la noi făcea lumînări la biserică
în timpul liber dădea nume copiilor
eu mergeam pe uliţă fudul purtam numele meu la cureaua pantalonilor scurţi
ca un briceag cu tot felul de chestii pentru supravieţuire
ţin minte şi-acum cum ne trimitea pachete
cu bidoane de ulei cînd se găsea greu
cutii pe care scria gâteau de riz
într-una din ele mai ţinem şi-acum zahărul
mama mă punea să-i scriu scrisori de mulţumire
ţin minte i-am scris odată că mîinile ei
se înalţă peste oraş
ca turnul fabricii de lapte
rîdeam de frate-miu că-l mai chema şi ovidiu
îi spuneam că a fost botezat după numele frizerului din sat
mai tîrziu mama a lămurit disputa
frate-miu avea numele unui poet pe care l-am citit mai tîrziu
cînd a murit n-am mai primit ulei
oricum se găsea acum pe toate drumurile
ne-a lăsat moştenire o maşină de cusut singer
am demontat-o crezînd că are ascuns
contul unor evrei prinşi de nazişti
*
bă jigăritule îi spuneam
mai trăgeam un fum de ţigară
eu o să plec îi spuneam am să plec dracului
şi-am să mă fac crescător de reni în finlanda
măcar dacă alerg să prind pe vreunul în viaţă
alerga după fiecare maşină lătra insistent
pentru el timpul se măsura în maşini
cînd obosea băga botul prin uşa întredeschisă a magazinului
ştia că îi cumpăr tot timpul
o pungă de cap şi gheare congelate
ne plîngeam amîndoi de milă bă jigăritule îi spuneam
mai trăgeam un fum de ţigară
alergi maşinile aşa cum alerg eu morţii
nu că ne-ar băga cineva în seamă
eu o să plec îi spuneam am să plec dracului
şi-am să mă fac îngrijitor de veveriţe în st. james park
îmi aducea aminte de negruţa tot aşa lătra după maşini
pînă cînd una i-a rupt labele din faţă
nu m-am dat niciodată în vînt după cîini
învăţase să meargă pe labele din spate ca un cangur
tot timpul ajungea ultima la resturile aruncate de oameni
cînd îi era foame îşi lingea oasele ieşite din piele
eu îmi ziceam că se vindecă cu salivă
aşa cum văzusem într-un reportaj pe discovery
într-o noapte au otrăvit-o cretinii
*
noi îi spuneam tanti de la cîmpina
venea rar pe la noi făcea lumînări la biserică
în timpul liber dădea nume copiilor
eu mergeam pe uliţă fudul purtam numele meu la cureaua pantalonilor scurţi
ca un briceag cu tot felul de chestii pentru supravieţuire
ţin minte şi-acum cum ne trimitea pachete
cu bidoane de ulei cînd se găsea greu
cutii pe care scria gâteau de riz
într-una din ele mai ţinem şi-acum zahărul
mama mă punea să-i scriu scrisori de mulţumire
ţin minte i-am scris odată că mîinile ei
se înalţă peste oraş
ca turnul fabricii de lapte
rîdeam de frate-miu că-l mai chema şi ovidiu
îi spuneam că a fost botezat după numele frizerului din sat
mai tîrziu mama a lămurit disputa
frate-miu avea numele unui poet pe care l-am citit mai tîrziu
cînd a murit n-am mai primit ulei
oricum se găsea acum pe toate drumurile
ne-a lăsat moştenire o maşină de cusut singer
am demontat-o crezînd că are ascuns
contul unor evrei prinşi de nazişti
*
bă jigăritule îi spuneam
mai trăgeam un fum de ţigară
eu o să plec îi spuneam am să plec dracului
şi-am să mă fac crescător de reni în finlanda
măcar dacă alerg să prind pe vreunul în viaţă
Labels:
poezie
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
joi, februarie 25, 2010
cînd nu am ce face
uneori cînd nu am ce face mă caut pe google
numele mă urmează docil ca o omidă pe care o împungi cu degetul
şi-i arăţi pe unde să meargă
atunci îmi vine să-mi sărut mama că mi-a dat atîtea nume
de fapt nu mama ci o mătuşă de origine şvabă
care a fâcut toată viaţa lumînări pentru biserică
ţin minte şi-acum cum ne trimitea pachete
cu bidoane de ulei cînd se găsea greu
cutii pe care scria gâteau de riz
într-una din ele mai ţinem şi-acum zahărul
mama mă punea să-i scriu scrisori de mulţumire
ţin minte i-am scris odată că mîinile ei
se înalţă peste oraş
ca turnul fabricii de lapte
cînd nu am ce face mă caut pe google
o fi şi ăsta vreun sentiment de nesiguranţă
poate n-a auzit nimeni de tine
o fi şi sentimentul vreun soi de animal care îşi freacă spinarea
de coastele tale
cel mai mult m-am căutat pînă la pagina 60
dă bine la imagine ca o parte din tine
să fie în toate
femeilor nu le plac bărbaţii nesiguri
te consolezi îţi spui că ai făcut dragoste cu mont blanc-ul
undeva se desfăşoară un nenorocit meci de handbal
cu sfîrşit previzibil erai sigur că oltchim va spulbera hcm-ul
şi totuşi siguranţa asta nu te apropie de nici o femeie
începi să te-ntrebi ce dracu să mai crezi despre ele
dacă ai fi mucalit ai zice că femeile sînt
un comunicat de presă oficial de la e.on distribuţie
primit cu două zile întîrziere
cînd nu am ce face mă caut pe google
numele mă urmează docil
resemnat
că-l voi vinde la tîrgul de sclavi
numele mă urmează docil ca o omidă pe care o împungi cu degetul
şi-i arăţi pe unde să meargă
atunci îmi vine să-mi sărut mama că mi-a dat atîtea nume
de fapt nu mama ci o mătuşă de origine şvabă
care a fâcut toată viaţa lumînări pentru biserică
ţin minte şi-acum cum ne trimitea pachete
cu bidoane de ulei cînd se găsea greu
cutii pe care scria gâteau de riz
într-una din ele mai ţinem şi-acum zahărul
mama mă punea să-i scriu scrisori de mulţumire
ţin minte i-am scris odată că mîinile ei
se înalţă peste oraş
ca turnul fabricii de lapte
cînd nu am ce face mă caut pe google
o fi şi ăsta vreun sentiment de nesiguranţă
poate n-a auzit nimeni de tine
o fi şi sentimentul vreun soi de animal care îşi freacă spinarea
de coastele tale
cel mai mult m-am căutat pînă la pagina 60
dă bine la imagine ca o parte din tine
să fie în toate
femeilor nu le plac bărbaţii nesiguri
te consolezi îţi spui că ai făcut dragoste cu mont blanc-ul
undeva se desfăşoară un nenorocit meci de handbal
cu sfîrşit previzibil erai sigur că oltchim va spulbera hcm-ul
şi totuşi siguranţa asta nu te apropie de nici o femeie
începi să te-ntrebi ce dracu să mai crezi despre ele
dacă ai fi mucalit ai zice că femeile sînt
un comunicat de presă oficial de la e.on distribuţie
primit cu două zile întîrziere
cînd nu am ce face mă caut pe google
numele mă urmează docil
resemnat
că-l voi vinde la tîrgul de sclavi
Labels:
de-ale mele
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
nimic despre james blunt
80 de dolari o cutie cu medicamente chinezeşti pentru dantură. norocul meu că am primit-o gratis. în urmă cu cîţiva ani mă apucase o cruntă durere de dinţi. la dantura mea fără nici o carie credeam că e o simplă nevralgie. numai că durerea a devenit şi mai cruntă aşa că m-am dus la un cabinet stomatologic. idioata de doctoriţă ar fi trebuit să-mi zică atunci că mă paşte paradontoza. în schimb mi-a făcut detartraj. cred că nici pe vremea inchiziţiei nu s-ar fi purtat mai brutal. deşi mi-a zis că am mobilitate dentară mi-a băgat în gură o ditamai cangea şi a început să tragă de dinţi de parcă se antrena pentru campionatul european de haltere. un sfert de oră de chin cumplit în care am început să cred în viaţa de apoi. culmea e că pentru toată mutilarea aia am mai şi plătit 150 de mii de lei. de atunci n-am mai călcat pe la nici un cabinet stomato.
concluzie: toţi spun că suferinţa e lăsată de la dumnezeu. de aia ar trebui să fie gratuită. dar cînd eşti dispus să plăteşti pentru ea înseamnă că ai confundat stomatologul cu psihiatrul.
pe vremuri eram nebun după abţibildurile cu rambo şi predator care se găseau la singura consignaţie din oraş. la şcoală etalam cu mîndrie coperţile de plastic ale caietelor ticsite cu muşchi. singurul meu regret de atunci era că nu apăruseră şi abţibilduri cu chuk norris. abţibildurile erau gadgetul nostru. acum toţi caută ultimul model de samsung sau errikson.
pe vremuri casual sex însemna doar o mînă lipită în fugă de sînii unei colege. planul cel mai monstruos pe care îl putea urzi o minte ajunsă la pubertate era să fure din insectarele de la laboratorul de biologie coarnele de caradaşcă. să le piseze să facă cantarină apoi să le strecoare în băutura fetelor. acum casual sex înseamnă hey mom i.m a mommy too.
la mate n-am fost bun niciodată. din generală şi pînă după liceu am rămas corijent cel puţin un trimestru. aşteptam facultatea ca pe a doua venire a lui cristos ştiind că o să scap de mate fizică şi chimie.
marele avantaj a fost că am trăit anotimpuri care îmi permit amintiri. cei care vin în urma mea sînt condamnaţi în lipsă la uitare.
am spus-o de-atîtea ori: viaţa e un miracol fals dacă n-are puţină demenţă.
demenţă a fost pe mont blanc. cînd nu-ţi convine ce trăieşti te întorci în timp.
suni un senator sau un purtător de cuvînt îi pui cîteva întrebări idioate. asculţi răspunsurile din reflex dar mintea e în altă parte. mintea e într-un bar din chamonix unde cînta live o formaţie de australieni. băieţii rupţi de beţi întrebau publicul ce să mai cînte. şi mă trezesc eu din spatele sălii să strig: c.mmon man sing Show me the way to the next whisky bar. la început n-a auzit. am strigat mai tare: show me the way to the next whisky bar. o eneglezoiacă beată care era în centrul atenţiei pînă atunci s-a retras în dizgraţie. mi-a adus aminte de o fază din tom sawyer. ca să nu meargă la şcoală tom se preface că-l doare dintele. mătuşa i-l scoate şi-l trimite la şcoală. pe drum descoperă un fel nou de a scuipa datorită dintelui lipsă. pînă atunci în centrul atenţiei era un băiat care se tăiase la deget. cînd a pierdut toată atenţia băiatul a zis că e uşor să faci ca tom dar un altul i-a replicat: ia încearcă şi tu. atunci băiatul s-a îndepărtat cu coada între picioare.
cam aşa s-a îndepărtat şi englezoiaca spunînd printre dinţi fucking romanians.
solistul trupei parcă se trezise din somn. hey man please. show me the way to the next whisky bar. ce naiba îmi ziceam. un band de cover-uri să n-aibă nimic de jim morrison? s-a uitat tîmp la mine şi mi-a zis: sorry mate nothing about james blunt.
concluzie: toţi spun că suferinţa e lăsată de la dumnezeu. de aia ar trebui să fie gratuită. dar cînd eşti dispus să plăteşti pentru ea înseamnă că ai confundat stomatologul cu psihiatrul.
pe vremuri eram nebun după abţibildurile cu rambo şi predator care se găseau la singura consignaţie din oraş. la şcoală etalam cu mîndrie coperţile de plastic ale caietelor ticsite cu muşchi. singurul meu regret de atunci era că nu apăruseră şi abţibilduri cu chuk norris. abţibildurile erau gadgetul nostru. acum toţi caută ultimul model de samsung sau errikson.
pe vremuri casual sex însemna doar o mînă lipită în fugă de sînii unei colege. planul cel mai monstruos pe care îl putea urzi o minte ajunsă la pubertate era să fure din insectarele de la laboratorul de biologie coarnele de caradaşcă. să le piseze să facă cantarină apoi să le strecoare în băutura fetelor. acum casual sex înseamnă hey mom i.m a mommy too.
la mate n-am fost bun niciodată. din generală şi pînă după liceu am rămas corijent cel puţin un trimestru. aşteptam facultatea ca pe a doua venire a lui cristos ştiind că o să scap de mate fizică şi chimie.
marele avantaj a fost că am trăit anotimpuri care îmi permit amintiri. cei care vin în urma mea sînt condamnaţi în lipsă la uitare.
am spus-o de-atîtea ori: viaţa e un miracol fals dacă n-are puţină demenţă.
demenţă a fost pe mont blanc. cînd nu-ţi convine ce trăieşti te întorci în timp.
suni un senator sau un purtător de cuvînt îi pui cîteva întrebări idioate. asculţi răspunsurile din reflex dar mintea e în altă parte. mintea e într-un bar din chamonix unde cînta live o formaţie de australieni. băieţii rupţi de beţi întrebau publicul ce să mai cînte. şi mă trezesc eu din spatele sălii să strig: c.mmon man sing Show me the way to the next whisky bar. la început n-a auzit. am strigat mai tare: show me the way to the next whisky bar. o eneglezoiacă beată care era în centrul atenţiei pînă atunci s-a retras în dizgraţie. mi-a adus aminte de o fază din tom sawyer. ca să nu meargă la şcoală tom se preface că-l doare dintele. mătuşa i-l scoate şi-l trimite la şcoală. pe drum descoperă un fel nou de a scuipa datorită dintelui lipsă. pînă atunci în centrul atenţiei era un băiat care se tăiase la deget. cînd a pierdut toată atenţia băiatul a zis că e uşor să faci ca tom dar un altul i-a replicat: ia încearcă şi tu. atunci băiatul s-a îndepărtat cu coada între picioare.
cam aşa s-a îndepărtat şi englezoiaca spunînd printre dinţi fucking romanians.
solistul trupei parcă se trezise din somn. hey man please. show me the way to the next whisky bar. ce naiba îmi ziceam. un band de cover-uri să n-aibă nimic de jim morrison? s-a uitat tîmp la mine şi mi-a zis: sorry mate nothing about james blunt.
Labels:
letopizdeţ
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
marți, februarie 23, 2010
turtle blues
1.
iubita mea a primit ce şi-a dorit cel mai mult
din pieptul meu şi-a făcut casă cu două camere
într-una dorm toţi ai noştri
camera ei e rotundă are podea de lemn
acolo creşte un lan de floarea-soarelui
ea spune că în vise e posibil orice
dimineaţa îmi deschide coastele larg
să intre aerul
scutură cearşafurile face din mînă copiilor
întreabă îngrijorată
cum o să-i învăţăm să citească pe-ai noştri
cînd facem dragoste sub noi dumnezeu desparte
pămîntul de ape
inventează plantele de aloe oameni şi iepuri
noi credem că dumnezeu e un pinguin
rămîne cu noi toată viaţa
2.
înainte s-adoarmă iubita mea se leagănă
o privesc pe furiş îmi vine să-i spun
raymond you’re an excelent driver
închide ochii se leagănă îmi vine să-i spun
janis i guess you’re just like a turtle
o întreb dacă ai muri azi şi mîine ai trece în rîndul sfinţilor
care ar fi prima minune pe care ai face-o
sau primul om pe care l-ai ajuta
ea îmi răspunde micuţule tom
dacă un copil m-ar ruga să ningă
mai devreme cu o săptămînă aş pocni din degete
şi-ar începe să ningă
3.
sîmbăta îşi spune ecaterina
imperiul ei se întinde pînă dincolo de luna în ultim pătrar
eu sunt grifonul
muscalul
de pază pus mîinilor sale
joia îşi spune masha
duce mîncare bărbaţilor din taiga
eu nu-mi doresc decît să fiu o bucată de turbă
să-i ţin de cald toată iarna
ori o lumînare de seu cînd macină grîul
se-ntunecă repede în partea noastră de lume
4.
se mai întîmplă să pierdem ceva important
un om
sau un melc
sau un fel de a spune
atunci îngropăm sub copaci cutii de chibrituri
cu toate onorurile ce se cuvin unui fluture mort
noaptea din pilotă îi iese doar capul
un pui de vulpe ieşind prima oară din vizuină
mă întreabă dacă-am visat vreodată că moare mama
îmi spune e ca atunci micuţule tom
e ca atunci cînd îţi intră părul în gură şi nu mai ştii
ce se întîmplă afară
5.
se strînge în jurul meu ca o sepie
mă las înghiţit sunt un peşte care există
doar s-o hrănească
e linişte în canary wharf avocaţii comandă cu voce scăzută
nacho sau cofee no sugar please
mă trezesc dintr-un vis cad în alt vis
buimac îi spun să ne grăbim
de azi soarele va mai arde un milion de ani apoi se va stinge
pînă atunci
strîng toate vieţuitoarele cînd va veni timpul
o să intru în ea ca noe în arcă
6.
de preferat absenţei este falsa absenţă
stau fără vlagă în cadă
capul mi-e gol ca o gamelă uitată-n tranşee
de undeva răzbat zgomote par a fi tăietorii de lemne
dar nu
e încă-o maşină ce nu porneşte
de preferat visului e visarea cu ochii deschişi
janis i guess you’re just like a turtle
iubita mea rîde şi ce dacă soarele se va stinge
în ea e cald ca la tropice
7.
apoi the next best thing un volum de drept administrativ
puţin jazz virginia wolf
în lipsa ei păşesc uşor printre uşile întredeschise
printre farfuriile sparte
îngrop aripi de fluture sub fiecare copac
fredonez amazing grace şi alte cîntece de pierzanie
aripi de fluture darul iubitei
sau costumul meu de duminică
8.
oraşul meu e pustiu puii au eclozat
au plecat în madrid sau în belfast
au rămas doar castanii să lucreze pămîntul
iubita mea a stat două zile aici
şi a crezut în mine
aş fi vrut să am foci dresate sau urşi polari care să mănînce din palmă
n-am avut ce să-i dau
doar o moară dezafectată
un pod de pe care priveam imaginare balene
o bancă udă
ea îmi spunea nu-ţi fă griji îmi ghicea viitorul
în frunze de floarea-paştelui
9.
de preferat distanţei este falsa distanţă
ca atunci cînd ajungi într-un gang şi te aperi de ploaie
îţi spui că vei ajunge acasă tîrziu
apoi te cuprinde o linişte hrănitoare
îţi aduci aminte că de fapt pieptul tău e o rulotă
în care locuiesc cei ce contează şi că ea nu e singură
nu suntem singuri toţi avem cîte un pinguin
care ne ţine de urît pînă la regăsire
de preferat nopţii e noaptea polară
cînd iubita mea are timp să-mi înveţe tot trupul
de parcă-ar învăţa să conducă o sanie trasă de cîini
care o duce întotdeauna acasă
10.
înainte să-adoarmă
îşi lipeşte urechea de pieptul meu vrea să ghicească
ce trenuri mai vin
ce iarbă mai creşte
Labels:
poezie
Uneori jurnalist, alteori scriitor de ocazie, de cele mai multe ori un pasager rătăcit prin memorie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)