mary had a little lamb

"Why does the lamb love Mary so?"

the eager children cry;

"Why, Mary loves the lamb, you know",

the teacher did reply.

inevitabil

cînd toate vocile tac

începi să vorbești singur și te întrebi ce mai faci

îți spui că te bucuri de viață că umbli prin cer cu soarele ca atunci cînd erai mic și plimbai

cercul pe uliță

e drept încă te mai enervează țațele care umblă cîte trei pe trotuar

și trebuie să le faci loc să treacă

în gînd le pui un bănuț pe pleoape

te mai enervează oamenii cu animale de companie care se cacă pe unde apucă

și așteaptă salubritatea să spele străzile cu șampon

șoferii care nu-ți dau prioritate cînd pui piciorul pe trecerea de pietoni

ai scoate sabia și le-ai tăia un picior

dar știi

că cel care scoate sabia

de sabie va pieri

e curios cum memoria se adaptează

ca un prunc ce lovește în pîntec să-ți spună da sunt aici

cînd nu mai sunt oameni pe care să-i ții minte

există numere de înmatriculare ale mașinilor în care se află oameni

pe care nu ar trebui să-i ții minte

există indicatoare spre oriunde

niciodată spre cineva

scrii la ziar

despre luna pădurii

despre însămînțarea cu rapiță

despre traficanți de țigări

înveți să te rogi

doamne îți mulțumesc pentru ziua de azi

fă-o să fie ca ziua de ieri

fă-mă să fiu oarecare

și în puținul timp rămas liber

îți dresezi umbra ca pe un cîine ce caută

supraviețuitorii unor dezastre

în speranța că te vei găsi într-o zi

pentru că altul va fi prea bucuros că trăiește

ca să se mai gîndească la tine

 http://www.youtube.com/watch?v=_DboMAghWcA

let me go

obișnuiam să cred

da

obișnuiam să cred

că pot merge pe nori ca petru pe apă

că în piept am trei cocoși care salută

renunțarea la viață

te-ai uitat vreodată atent la o flacară?

nu te simți vinovat că vrea să fie om?

nu te simți vinovat că vrei să fii o flacără și de fapt

ești un fel de tom sawyer împărțind ultima bucată de tort

cu becky?

am ajuns să fiu gardianul propriului sânge

îl scot la plimbare

apoi masa

joacă basket două ore

iar noaptea așteaptă recursul

*

hey bro

îl mai ții minte minte pe rooney?

mă trezesc în fiecare dimineață la 6

inima bate cu lăbuța la ușa pieptului

o scot afară să-și facă nevoile

aici nu e ca în londra nu ai parcuri pentru animale de companie

nici pubele pe care să scrie only shit heart waste

aici se fumează în spații publice

și tot aici se consumă idile

de unică folosință

nu am nimic de spus dar vorbesc

să mă conving că încă mai sunt viu

ori că mai am puțin și dau colțul

nu colțul ăla pe care-l știi

ci ăla după care te ascunzi când joci v-ați ascunselea

crezi că ai găsit o ascunzătoare bună și ești mândru de tine

crezi că nu te va găsi nimeni niciodată și vei atinge stâlpul

dar dumnezeu te strigă de la balcon

treci în casă că s-a făcut ora

 iar tu cu tupeu îi răspunzi

numaipuțintati

ca am venit singur pe lumea asta

și nu vreau să plec la fel

sindromul stockholm

uneori pun capul în pernă

deși recunosc nu merit asta

nu știu cine pe cine ține ostatec

ori mă apăr eu de lumină

ori lumina a înțeles că exist

deci

nu pot să scap din viața asta

o știu prea bine

i-am pus un pistol la tâmplă( ce tragedie nu?)

suntem doi ostateci și habar n-avem ce vrem

ceea ce vă zic eu e minunat

am două perne

eu am strâns una în brațe

viața a strîns și ea una

eu rîdeam că viața nu are brațe

deci tot eu eram cel cîștigat

dar a venit tîmpenia asta

eu scriu cu helvetica r

și totul se trăiește cu times new human

acum vine și rima

suntem noi trăitori de cuvinte

ori chiriași de morminte?

( de ce doamne nu mi-ai spus că e greu să trăiești?

e ca și cum ai intrat într-un om și ai urlat: toți ghiavolii la pământ

știai, normal, că femeia nu avea buton de panică, eu ascultam emilie simon

numai tu numai tu numai tu voiai

tu ce voiai?

să recunosc că am greșit?)

dacă ți-aș cânta ca emilie je t'eme nu m-ai crede

tu nu ai nevoie

tu ai nevoie de oameni care să creadă

cu toate astea

îți spun foarte naiv

ferește-te de lunetiști

luni am de scris un articol important despre o fabrică de biogaz

mai bine predă arma nu-ți fă probleme

ai să scapi cu două trei sedative

și pentru că suntem la capitolul capitulare

să iubești nu înseamnă să crezi

să trăiești nu înseamnă că ești viu

e rândul tău acum

neverwas

într-o zi oarecare(atunci cînd voi crede că au nevoie de mine)

am să închid ochii de parcă aș închide seiful unei bănci

aș scrie pe cer tot ce mă doare

mai întîi aș sufla așa cum făceam pe vremuri pe geamurile compartimentelor de tren goale

apoi cu degetul aș scrie s.o.s-uri și rugăciuni

ca să-mi ascund neputința e mai ușor să spun că nu am fost niciodată

că am fost o scînteie care a făcut dragoste cu un strop de apă

că am fost vineri și dumnezeu robinson

oho și ce bine ne-a fost hrănindu-ne cu iezi imaginari

și stafide

da

poate că n-am fost niciodată

am citit biblia dar ea o să mă citească vreodată pe mine?

am primit fiecare zi ca pe un blid de orez pe care îl primește un deținut

am mulțumit gardianului

am primit fiecare zi ca pe un glonte în cap

așteptînd ca soldații să-mi scoată dinții de aur

am făcut dragoste cu fiecare zi și în fiecare noapte m-am trezit cu banii pe noptieră

am scris crezînd că mă curăț

că voi fi iertat

ceea ce dumnezeu a greșit

omul să nu despartă

pentru mine a devenit mult mai ușor să zbor

decît să merg și să văd asfaltul ridicîndu-se în miezul nopții

ca london bridge

să facă loc celor ce nu mai sînt

porniți într-o croazieră de lux

un singur regret

eram pe mont blanc și s-a crăpat cerul

dacă aș fi știut

forțam puțin și mă strecuram în el

puteam să joc la păcănele fără să pierd

nici un om

însă eram băutor de bere neagră și aveam de două ori greutatea normală

de-atunci am renunțat la bere

îmi beau propriul sînge zicîndu-mi că e sîngele domnului

am slăbit și stau cu ochii spre cer în speranța

că o să crape din nou

îți spun ție toate acestea

pentru că mi-e tot mai greu

în orașul acesta care miroase a spermă

și a carne de vită proaspăt tăiată

mi-au luat cele patru sute tancuri

le-au dus la topit

au făcut cruci pentru cei care mor fără nimeni

m-am săturat să primesc fiecare zi ca pe o citație de la un executor judecătoresc

ce mă anunță că a cedat creanțele unui alt înger asfixiat

într-un final mi-aș vinde și sufletul

celei care știe să-mi închidă ochii

i'm bulletproof nothin' to lose

Unde Dumnezeul Mă-tii ești?

M-am săturat să mi se pună cîte-un nod în gît de fiecare dată cînd cineva întreabă de tine.

L-ai iertat?

Da domnule l-am iertat. L-am iertat de-acu nu știu cîți ani.

Îl iubești?

Nu nene. Poate să fie cel mai bun prieten al meu și atît.

Înțelege. De iertat te-am iertat. Poate ți-o fi rușine.

Și mie mi-a fost de-atîtea ori. Vrei să-ți spun?

Ce rușine mi-a fost în Gara de Nord cînd am cerut o țigară? Cînd am fugit din spital cu targa în spate și cu dublă fractură de zigomat? Cînd am pierdut-o pe Emilia? Pe Elis? Pe Medeea? Pe Andreea? Și pe cele care au urmat după? Nu mi-e teamă să fiu patetic. Dar nu suport să iau pumni în plex din vina altora.

În ultimele zile m-am întîlnit cu mulți oameni care te-au cunoscut. Și m-au întrebat dacă mai știu ceva de tine. Dacă am făcut ceva pentru tine. Să dau de tine. Dacă te mai recunosc. Dacă aș sta de vorbă cu tine.

Poftim. Hai să vorbim.

Azi noapte am dormit foarte prost. Am visat că am ucis un copil. Era un copil extrem de enervant. În vis mă trimisese mama la piață. Și pe la tarabe era un copil de nouă ani care cerșea de pe la toți. A venit la mine a băgat mîna în buzunarul meu și eu l-am aruncat în zăpadă. S-a ținut de mine pînă am ajuns acasă. Noaptea trebuia să scot murături din boxă. Noi n-avem boxă dar în vis se poate orice. L-am găsit pe conducta de apă caldă. A sărit pe mine și a început să mă lovească. Nu sunt un tip violent dar în momentul acela l-am prins de gît și am început să-l sugrum. Pur și simplu simțeam între degete cum își dă ultima suflare. Cînd am simsimțit că mai are o ultimă gură de aer l-am lăsat pe conductă și m-am întors în casă. Eram așa de mîndru că am dormit neîntors. A doua zi m-am dus la muncă. Am realizat ce am făcut și eram atît de speriat că nu-mi venea să fac mai nimic. In momentul în care l-am văzut pe buletinul informativ al poliției ca moarte suspectă m-am dus și m-am predat.Culmea. Il chema Emi. Singurul meu regret era doar că n-am să mai văd niciodată poarta din Soho.

M-am trezit. M-am trezit de parcă de inima mea era legată o piatră de moară. De parcă aș fi făcut ceva fără întoarcere. Nici măcar după ce am tras aer în piept nu m-am convins că nu am ucis.

Unde ai fost tu în toți acești ani în care am avut nevoie?

Nu să-mi spui chestii legate de Dumnezeu sau de drumul ales în viață. Ci să-mi dai o palmă peste cap și să-mi zici boule nu te apuca de fumat. Ori să recunoști că anul ăsta Steaua a fost mai bună ca Dinamo. Pentru că știi că sînt singurul stelist din familie. Unde ai fost tu cînd mi-au pus poprire pe cont? Măcar să te fi știut acolo ca o umbră răutăcioasă care să-mi zică: Vezi? Ți-am zis eu!

Unde ai fost tu? Toți anii ăștia în care am plîns toți morții pe care nu i-a plîns nimeni. Toți anii ăștia în care am avut atîtea de povestit. Cîte lucruri am văzut. Să-ți spun cum am confundat panourile solare de Mont Blanc cu parazăpezile de la noi.

Și poate puțin din mîndria mea ți-ar fi făcut bine. Ca un ceai cald.

Nu mi-e frică să fiu patetic. Nu știu dacă mai ești în viață ori te-ai grăbit s-o iei pe dedesubt de rușine. Ultima dată știam că ai pensie pe caz de boală și că trăiești cu o femeie la țară. Eu te-am iertat ca să-ți pot spune tată. Tu te-ai iertat ca să-mi poți spune fiu?

Memorabil

Marti, 18 decembrie, se primeste un telefon la redactie. Din intimplare raspund eu.
-Ziarul de Roman. Buna ziua.
-Buna ziua. Sunt o batrinica din Roman si v-am sunat in speranta ca ma puteti ajuta. Am o nepotica si are de facut o tema pentru scoala.
-Bun. Cu ce va pot ajuta?
-Imi puteti spune cum ii cheama pe renii lui Mos Craciun?
-............