ştiu că mi-e frică de moarte şi asta îmi face bine. mă face să trăiesc cu furie.
fiecare zi e o cădere în gol. ştii sunetul acela când cazi în picioare iar pelvisul îţi intră în stomac din cauza şocului. asta e doar trezirea.
primul gând. vreau să merg în peru să mestec frunze de coca. ştiu că mi-e frică de moarte ea creşte des acoperind toate cărările mâinile mele macete care taie necontenit rădăcinile într-o zi voi arăta lumii cum se moare în machu picchu.
deocamdată pielea îmi cade şi cancerul se extinde mâinile mele sunt cioturi cu bandaje albe şi bandaje verzi neputinţa mea supurează intru în şoc postamputaţie.
doar furia mai creşte în mine îi strecor apă în cioc în măruntaie creşte furia mea ca un fetus orb.
m-aş urca în tălpile mele şi-aş merge continuu până acolo unde ochii nu mai au ce să vadă pur şi simplu aş merge la întâmplare aş aduna locuri senzaţii ştiu că mi-e frică de moarte ea creşte când nu mai am ce să simt.
soare uscat ca un plămân fără aer mâinile mele cu bandaje albe şi bandaje verzi
al doilea gând. o tavernă în port. mănânc fructe de mare n-am mâncat niciodată fructe de mare. briza cade uşor peste feţele pământii peste circul din apropiere peste femeile ascultătoare. beau pentru feţele pământii şi pentru femeile ascultătoare. tu ai plecat cu pescarii de perle mi-ai scris ca o duci bine uneori eşti cam tristă. beau pentru tine şi pentru pescarii de perle uneori o duc bine alteori sunt cam trist.
fiecare zi e o cădere în gol. ştii sunetul acela când cazi în picioare iar pelvisul îţi intră în stomac din cauza şocului. asta e doar trezirea.
primul gând. vreau să merg în peru să mestec frunze de coca. ştiu că mi-e frică de moarte ea creşte des acoperind toate cărările mâinile mele macete care taie necontenit rădăcinile într-o zi voi arăta lumii cum se moare în machu picchu.
deocamdată pielea îmi cade şi cancerul se extinde mâinile mele sunt cioturi cu bandaje albe şi bandaje verzi neputinţa mea supurează intru în şoc postamputaţie.
doar furia mai creşte în mine îi strecor apă în cioc în măruntaie creşte furia mea ca un fetus orb.
m-aş urca în tălpile mele şi-aş merge continuu până acolo unde ochii nu mai au ce să vadă pur şi simplu aş merge la întâmplare aş aduna locuri senzaţii ştiu că mi-e frică de moarte ea creşte când nu mai am ce să simt.
soare uscat ca un plămân fără aer mâinile mele cu bandaje albe şi bandaje verzi
al doilea gând. o tavernă în port. mănânc fructe de mare n-am mâncat niciodată fructe de mare. briza cade uşor peste feţele pământii peste circul din apropiere peste femeile ascultătoare. beau pentru feţele pământii şi pentru femeile ascultătoare. tu ai plecat cu pescarii de perle mi-ai scris ca o duci bine uneori eşti cam tristă. beau pentru tine şi pentru pescarii de perle uneori o duc bine alteori sunt cam trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu