vineri, decembrie 11, 2009

amsterdam sau ceva

de la o vreme fac numai lucruri ciudate
m-am dat pe vibe
alerg după credite
uneori îmi spun că trupul meu e o fişă fiscală cu toate femeile pe care
le-am trăit pînă acum seara adorm cu un pinguin lîngă mine
ţeasta mea e un iglu în care eschimoşii povestesc despre vînătorile de peste zi

de vorbit singur nu mă mai satur am o boală rară în fiecare zi pierd cîte un deget
în locul lui creşte un gard de beton mîinile mele devin tot mai grele
mă separă de lume de tine de gesturi pe care aş fi putut să le fac
oarecum curios cum gesturi mărunte din alte timpuri pot să te influenţeze acum
mă trezesc mic nu arăta cu degetul spre jucării spune mama
da mamă de la tine am învăţat izolarea

obosit şi blocat într-o noapte în care am făcut dragoste şi transpiraţia noastră
s-a revărsat ca un acid peste lume
într-o noapte în care tu făceai din umărul meu un port olandez de-atunci am plecat
în căutarea căldurii pierdute
aşteaptă-mă doar cu patul făcut

undeva un copac îşi ia rădăcinile în spinare şi fuge

hai să vorbim despre dimineaţa în care ne-am trezit ameţiţi de parcă
pămîntul ar fi fost un iuj la un bîlci anual
ne eram atît de aproape împărţeam aceeaşi sticlă de apă
aceeaşi pătură mov aceeaşi piele aceeaşi lumină ca lama de bisturiu
hai să vorbim despre căderi îţi spuneam că omul e ca un pod cînd se prăbuşeşte
nimeni nu mai poate ajunge la nimeni

ne jucăm cu tălpile noastre te mai lipesc de perete
şi-mi afund capul în sîinii tăi ca atunci cînd eram mic
şi dormeam într-o fînărie
tu mă întrebi de ce există plecări
nu există plecări există doar neputinţa de a ne agăţa de ceva

undeva un port olandez se trezeşte din amorţire

Niciun comentariu: