tot ce ai
tresăriri de orgoliu ale memoriei
chipuri senzații contorsionări inutile
bijuterie handmade prea fragilă
s-o porți în văzul lumii
și acest drac nestăvilit de însingurare
care te face să tot aluneci
din realitate în vis
cum tot alunecă un trup de pe targă
în timp ce infirmierii se grăbesc
spre triaj chirurgie
fragmente peste fragmente peste fragmente
nu te poți agăța de niciunul
biet cosmonaut
plutind în derivă prin spațiu
lipsa de gravitație devine
din ce în ce mai odihnitoare
ca un somn hipotermic
ori binemeritată uitare
aproape ți-s dragi
pușcăriașul cu vene pietrificate
după 17 ani de îmbrățișări opioide și calde
bărbați hrăniți la micul dejun
cu sfânta carbamazepină
lovindu-se de pereți
că fluturii molie de plafoniere în formă de scoică
mărunțelul cu început de chelie ca o tonsură benedictină care obsedant îți șoptește
că viața fără alcool e un rai
tot ce ai
nevoia cumplită de a te îngropa de viu
să simți fiecare secundă de moarte
și fiecare secundă să acopere
pojghița unei realități distilate
fluieri în gol buimăcit
sunetul se întoarce mai rafinat
și fără scăpare:
bă
da nimeni în jurul tău?
chiar nu-i nimeni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu