pasager 3

tot mai des

mă cuprinde o stare de oboseală ca otrava extrasă

dintr-un pește exotic

simt totul dar nu pot face nimic

nu cred că există secunda despre care vorbesc toți

secunda în care toată viața îți trece prin fața ochilor

cred doar că există

în singur îngrozitor moment de singurătate

pe care încerci să-l umpli cu tot ce-ți trece prin cap

mă plimb pe străzile acestui oraș

ca și cum mi-aș plimba limba pe pântecul unei femei tot mai jos

înspre coapse

îmi imaginez că stau într-o speluncă din soho

beau un pahar de maotai îndoit și ascult peng liyuan

în timp ce barmanul umflă nota de plată turiștilor

să nu ai niciodată încredere în cei ce spun că sunt sinceri cu ei înșiși

dacă ar fi așa până și umbra noastră ar scrie un bilet de adio

apoi s-ar arunca în lumină

în schimb ei sunt un fel de țară în care învinșii își găsesc liniștea

așa cum a făcut von braun în america

dacă aș fi sincer cu mine

aș spune că toate lucrurile și oamenii în care-am crezut

fac parte dintr-o moștenire genetică

ce mama dracului

nu mai suntem copii să credem orbește că mamele noastre

ne-au adus pe lume fără mecanisme

de apărare

tot mai des mă gândesc să las pe altul în pielea mea

poate se descurcă mai bine

tot mai des mă întreb dacă nu cumva sunt un simplu

colecționar compulsiv de fragmente furate din viețile altora